Biserica Sfântul Gheorghe Nou - Capra (București)

Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.

Parohia Sfântul Gheorghe Nou - "Capra" este o parohie din orașul București, Str Fântânica nr. 2, pentru credincioşii din cartierul Pantelimon. Are hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).

Istoric

Biserica Sfantul Gheorghe - Capra este una din bisericile translate de pe locul initial - care a fost in Soseaua Pantelimon 131. Initiativa construirii lacasului apartine lui Constantin Dutulescu zis Capra - negustor de zarzavaturi, si sotiei sale Eufrosina, la fonduri contribuind 150 de enoriasi ai parohiei.

Biserica a fost ridicata pe terenul donat de primul ctitor, in anul 1877, in timpul Domnitorului Carol I si al Mitropolitului Nifon, potrivit pisaniei.

In anul 1924 s-au facut reparatii generale, s-a recladit din zid pridvorul care era provizoriu, s-a adaugat amvonul, s-au completat icoanele de la tampla. In 1928 s-au adus stranele de stejar.

Pictura in ulei s-a refacut in 1926 de catre pictorul Ioanid si a fost restaurata in 1943 de pictorul Gheorghe Raicu. A mai fost reparata in 1968-1969 de pictorul Dumitru Biscu.

Dupa 1975, odata cu sistematizarea si largirea arterei de intrare in oras, biserica fiind la aliniamentul vechii Sosele Pantelimon, urma sa fie demolata. Presiunile pentru demolarea lacasului au inceput in anul 1983.

Parintele paroh Ion Popescu s-a opus cu indarjire acestei actiuni, acceptand posibilitatea de mutare a bisericii dupa metoda experimentata de inginerul Eugen Iordachescu si Gheorghe Mija.

a pregatirile si consolidarile necesare, translarea a avut loc intre 10-22 septembrie 1985, biserica fiind mutata cu fatada de nord la 89.20 metri in spre Nord-Est, pe terenul cimitirului parohial existent in spatele acesteia.

A fost facuta o noua pictura in fresca de pictorii bisericesti Mihai Bogdan Mociulschi - la Sfantul Altar si la turla - si de Radu Marculescu - pentru rest. Sunt folosite culori vii si clare. Resfintirea s-a savarsit in anul 1990, in timpul Patriarhului Teoctist.

Text: Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea

http://www.crestinortodox.ro/Biserica_Sfantul_Gheorghe___Capra-22-18871.html

Pisanie Biserica „CAPRA”

„Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.

Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970.

La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.

Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu 89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971.

Reparaţii generale, dupǎ translatare au avut loc între 1986-1988.

Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist.”

În partea dreaptǎ, lângǎ intrarea în bisericǎ se aflǎ un mormânt, având urmǎtoarea inscripţie:

„Din iniţiativa Comitetului bisericesc Sf. Gheorghe – Nou Capra, în semn de recunoştinţǎ ctitorilor donatori şi fondatori Costache şi Eufrosina Capra.

                 1927

        Duţulescu Capra (1838-1914)

        Duţulescu Eufrosina (1850-1922)

        R.C. Duţulescu Capra (1867-1905)

        Eleonora Duţulescu Capra (1869 - ?)”

În interiorul bisericii se aflǎ plǎci comemorative, dedicate eroilor cǎzuţi în rǎzboaiele de reîntregirea neamului.

CONTINUA SERIA. Anul 1986. In iunie este demolata biserica Olteni, urmata de biserica Sf. Spiridon Vechi si localul Operetei din Piata Natiunilor Unite. Biserica Sf. Gheorghe Nou-Capra de pe Soseaua Pantelimon este si ea deplasata catre un loc ferit vederii. Sunt daramate biserica Sf. Treime din Calea Dudesti si biserica Bradu Staicu din Str. Bradului. In 1987 este translata biserica ""Cuibu cu Barza"" la circa 13 metri in spatele noilor blocuri. Aceasta biserica nu se putea arata pe viitoarea artera unde urmau sa aiba loc defilarile traditionale de 23 august.

În nefastul an 1987 care încheie cei patru ani dramatici de distrugere masivă premeditată a unei mari părţi a perimetrului construit al Bucureştiului este translată din locul ei şi atât de cunoscuta Biserică „Cuibu’ cu Barză”, purtând hramul Sf. Ştefan care exista încă de la 1766. Mai târziu a fost refăcută de clucerul Dona şi de soţia sa, Zamfira. Pridvorul bisericii „Cuibu’ cu Barză”, era luminat permanent de lumânările aprinse de credincioşi aici la intersecţia Căii Ştirbei Vodă cu strada Berzei. Urmând ca pe Calea Ştirbei Vodă să aibă loc defilările de adulaţie ale „marelui conducător”, de 23 august, acesta n-a acceptat ca în drumul mulţimilor spre tribuna oficială să apară silueta bisericii care a fost translată după metoda devenită de rutină, cu 13 metri în spatele noilor blocuri. În acelaşi an este deplasată din poziţia sa vizibilă din Şoseaua Pantelimon Biserica Sf. Gheorghe Nou-Capra. Pe locul său se ridică un bloc ce ascunde pentru totdeauna imaginea pe care o cunoscuseră miile de credincioşi ce s-au născut şi au crescut în acea parte a oraşului. e locul său se ridică un bloc ce ascunde pentru totdeauna imaginea pe care o cunoscuseră miile de credincioşi ce s-au născut şi au crescut în acea parte a oraşului.

[Biserica Sf. Gheorghe - Capra Imprimare E-mail duminic�, 07 noiembrie 1999

    Asa cum arata pisania bisericii Capra si placa comemorativa mai recenta, biserica a fost sfintita la 1 septembrie 1877, �n timpul Razboiului de Independenta. Ctitori au fost Costache Dutulescu, zis �Capra", si sotia sa, Eufrosina, ajutati de 151 familii de enoriasi.     
    Asa cum arata pisania bisericii Capra si placa comemorativa mai recenta, biserica a fost sfintita la 1 septembrie 1877, �n timpul Razboiului de Independenta. Ctitori au fost Costache Dutulescu, zis �Capra", si sotia sa, Eufrosina, ajutati de 151 familii de enoriasi. Mitropolit primat era IPMS Nifon iar parohul bisericii era preotul Marin Marinescu. Biserica apartinea de fapt comunei Pantelimon. Mai t�rziu, c�nd aceasta a fost alipita Capitalei, biserica se �nalta la intersectia soselei Pantelimon - importanta artera de circulatie spre est, spre judetul Calarasi - si strada F�nt�nica.    
    �n decursul vremurilor biserica a suferit ample reparatii, fiind deosebit de draga credinciosilor, mentionata chiar de N. Steinhardt �n �Jurnalul fericirii". Din 1975 �nsa Soseaua Pantelimon a fost supusa unor ample lucrari de restaurare iar �n 1978 biserica, av�nd fatada principala pe sosea, a suferit tot felul de actiuni nefavorabile. Int�i a fost obligata sa cedeze o parte din pam�nt, rezervata pentru cimitir, iar �n 1983 au fost sacrificate clopotnita si faimoasa ei gradina cu trandafiri. �n acelasi an au �nceput presiunile pentru demolarea bisericii. Un formidabil exemplu de rezistenta �n fata acestei furii distrugatoare l-a dat preotul paroh Ion Popescu, care a sustinut ideea translarii. Traditia spune ca aceasta idee i-a fost sugerata de credincioasa Ioana, o prezenta permanenta �n biserica, vestita pentru visele ei premonitorii. Se pare ca de data aceasta a visat chiar locul pe care este amplasat locasul. Dupa o lupta sustinuta cu autoritatile s-a obtinut aprobarea translarii. Aceasta a fost facuta �n doua etape: prima, la 10 septembrie, iar a doua - la 22 septembrie 1985, data de pe placa comemorativa apar�nd �nsa altfel, probabil dintr-o gresita informatie. Biserica a fost mutata cu 89,20 m iar echipa de specialisti a lucrat sub conducerea dr. ing. Eugen Iordachescu si George Mija. Dupa translare, �ntre 1986-1988 biserica a fost supusa unor serioase reparatii.

Slujitori

• Preot paroh Viorel Jugănaru

Mărturii

Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii:

 La biserica Capra, asezata mai spre oras, se duceau Duminica si de sarbatori aproape toti; macar primprejur. Ca proprietari de fabrica si la poftirea preotului Marculescu, mergeau si parintii mei. Biserica, lipsita de orice frumusete dar incapatoare, avea clopote cu batai prelungi, cu dangat grav, in contrast cu modicitatea locului, batand des, insidios si nobil. Ele, pe care le auzeam limpede cu toate ca se aflau departe de fabrica, ele au constituit fundalul sonor si emotiv al anilor mei dintai. Ele m-au aparat, macar un timp, si tot ele alungau duhurile rele, grindina si farmecele viclene; imi indulceau, cu sunet, crescandele trasaturi odioase ori derutante ale realitatii: realitatii inconjuratoare, realitati launtrice (unde imaginea latenta iesita din nedeslusit, trecand de la negativ la pozitiv, incepea sa-mi ranjeasca sfidator). Binecuvantat fie Sf. Paulin de Nola, initiatorul folosirii clopotelor la biserici. Blagoslovit fie si parintele Gala Galaction ca a gasit - asa taler cu doua sau trei fete cum a fost - pentru unele din cartile sale titluri cu minunat ecou: Clopotele manastirii Neamtu, Langa apa Vodislavei, Piatra din capul unghiului, Bisericuta din razoare. (De la Pantelimon pana la Fundeni se intindeau gradini, cranguri, lacuri, verdeata buna de odihna si balarii cuminti, vii micute - si mai mult dadeai de turme decat de holde, amanunt mioritic ratacit dincolo de garduri si maidane. Intareau si ele parerea lui Eminescu: blandetea poporului roman isi are obarsia in bunastarea lui pastorala, mereu superioara celei a neamurilor agricole.)

  Mai erau - tin bine minte - si clopotele de pasti, acelea diferite: nu indemnau spre duiosie, ca la Craciun, ci rascoleau, staruind tagaduindu-ti pacea.

  (De Craciun toate erau bune: si bradul si cozonacii si colindele si micutul prunc Iisus. De Pasti toate erau ciudate si apasatoare: si postul si prohodul si crucea rea si infricosatorul batut in cuie Hristos.)

  Are orice om cate o ulita a copilariei. (Ciutura ce cumpaneste in anii inceputului pacatul stramosesc.) A mea acolo a fost, in Pantelimonul cel atat de oarecare, intre Capra si Fundeni - si-n curtea fara capat a unei fabrici de cherestea, poate industria cea mai curata, adanc patrunsa de mirosul lemnului taiat si al rumegusului. (Dupa ce ploua, din scanduri si butuci imbibati se raspandeste un parfum intepator.)

  Fascinatia unei mahalale romanesti din vremuri bune. Fascinatie pentru suflet a locului unde a nimerit? Pentru mine, captare puternica - desi cu mijloace atat de modeste. Ce poate fi mai neinsemnat, mai pieritor, decat salcamul curtilor sarmane si carciumile targovetilor mintosi? 

Din "Autobiografie": Sunt nãscut în anul 1912 într-o margine de Bucuresti, unde tatãl meu, inginer, conducea o fabricã de mobile si cherestea (comuna suburbanã Pantelimon). Din copilãrie m-au atras clopotele si obiceiurile crestinesti. Pãrintii mei erau în bune relatii cu preotul Mãrculescu de la Biserica localã, Capra, unde am mers si eu. Clasele primare le-am urmat parte acasã, parte la Scoala Clementa (în rãstimp ne mutaserãm în centrul orasului). http://www.fgmanu.net/spiritualitate/steinhardt.htm

Legături externe

• Biserica Sf. Gheorghe "Capra" - locaţia actuală (google maps)