{{ciornăInfocaseta Biserică| Nume =Biserica Sf. Gheorghe - "Capra"| Imagine =[[Image:Biserica-Sf-Gheorghe Capra Bucuresti.jpg|right|thumb|300px]]| Localizare =Bucureşti| Jurisdicţie =[[Arhiepiscopia Bucureştilor]]| Hram =[[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Sfântul Mare Mc. Gheorghe]], [[Pantelimon|Sfântul Mare Mc. Pantelimon]]| Târnosire =1877| Ctitor = fam. Constantin Duţulescu-"Capră"; fam. Nicolae Dincă| Stil arhitectonic = | Arhitect = Voicu Florea (pronaos)| Pictor = Mihai Bogdan Mociulschi, Radu Mărculescu, Dan Gogu| Suprafaţă= | Înălţime = | Site web = |}}

 '''Parohia Biserica Sfântul Gheorghe Nou - "Capra"„Capra”''' este o biserică de [[parohie]] din orașul București, Str . Fântânica nr. 2, pentru credincioşii din cartierul Pantelimon. Are hramurile Sfântul Mare Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]] ([[23 aprilie]]) şi Sfântul Mare Mucenic [[Pantelimon ]] ([[27 iulie]]).

Biserica Sfântul Gheorghe Nou - "Capra" „Capra” a fost construită în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, în vremea păstoririi Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei şi a domniei lui Carol I.

Familia unui negustor de zarzavaturi din zonă, anume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră" - poreclă care a fost preluată astfel şi de biserică) ia iniţiativa construirii unei biserici în mahalaua Pantelimonului, pentru care donează şi terenul. La construcţia propriu-zisă contribuie cam 150 de persoane. familii, enoriaşii viitoarei biserici. Este pictată și înzestrată cu clopote care rânduiau viaţa comunităţii potrivit calendarului liturgic. Biserica a fost construită la stradă, pe Şoseaua Pantelimon, care la acea dată era mai îngustă decât este acum. În spatele bisericii se construieşte cimitirul, din care o parte se păstrează funcţional ma funcţionează până în zilele noastre. Primul paroh al bisericii avea să fie preotul Marin Marinescu.

[[Image:Biserica-Sf-Gheorghe Capra Portretul-ctitorilor1.jpg|left|thumb|200 px|Portretul ctitorilor bisericii, Constantin Duţulescu şi familia sa]]Ctitorul şi familia sa (Constantin Duţulescu, soţia sa Eufrosina şi copiii lor Radu şi Eleonora) sunt au fost înmormântaţi lângă biserică , iar deasupra mormintelor acestora parohia avea să construiască un mic monument.

În acea vreme, Pantelimonul era un cartier de negustori aflat spre periferia Bucureștiului. Îşi păstrează acest caracter până târziu, în perioada comunistă, când resistematizării oraşului îi cad victimă mai multe cartiere vechi din Bucureştidispar ca urmare a resistematizării oraşului.

Mobilizarea comunităţii locale pentru a se înzestra cu o biserică era considerată un lucru firesc, o bucurie şi o mândrie pentru comunităţile care reuşeau să o facă. Era totodată un mod de a ilustra şi consolida coeziunea comunităţii locale. În zonă se găsesc mai multe astfel de biserici, tot ctitorii negustoreşti. Enoriaşii mai înstăriţi sau care vroiau să mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerile sale Sale dăruiau bisericii candelabre, icoane de preţ, îmbrăcau icoanele tâmplei în argint etc. Multe din icoanele care se găsesc în biserică până în ziua de astăzi poartă inscripţii care amintesc familiile donatorilor.

În anul 1924, Biserica, suferă reparaţii generale. Este reclădit din zid Se reclădeşte pridvorul, care până atunci era amenajat mai precar, din zid. Se adaugă amvonul. Tâmpla (iconostasul) bisericii este şi ea restaurată, adăugându-i-se icoanele care se deterioraseră sau care lipseau. Doi ani mai târziu, este a fost repictată biserica, - în ulei, - de către pictorul Ioanid (pictură restaurată în 1943 de pictorul Gheorghe Raicu şi reparată în anii 1968-1969 de către Dumitru Biscu.

După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Ca urmare, Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii încep au început în preajma anului 1983. Sunt confiscate mai întâi părţi din teren, cuprinzând grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, se opune s-a opus prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative.  În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija , prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica este a fost translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. Pe vechiul loc al bisericii se construieşte s-a construit un bloc. Retrasă din poziţia sa vizibilă, de la stradă, încadrată de blocuri, Biserica avea să supravieţuiască.

Text[[Image: Lucia Stoica si Neculai IonescuBiserica-GhineaSf-Gheorghe Capra Pisania-noua.jpg|right|thumb|200 px|Pisania nouă a bisericii Sf. Gheorghe "Capra", Bucureşti]]De aceea, în anul 2000, preotul paroh Viorel Jugănaru, împreună cu preoţii slujitori şi cu Consiliul parohial decid să înceapă lărgirea bisericii. Proiectul, conceput de arh. Voicu Florea prevedea creşterea volumului acesteia cu cca. 140%. Proiectul avea să fie realizat prin donaţiile strânse de la enoriaşi. Familia Nicolae şi Elena Dincă, a cărei contribuţie a fost substanţială, este considerată drept al doilea ctitor al bisericii.

http://wwwAstfel, bisericii i s-a adăugat un pronaos lărgit şi înălţat faţă de dimensiunile iniţiale, sprijinit pe mai mulţi stâlpi, completat cu un pridvor deasupra căruia este construit un cafas încăpător pentru corul bisericii.crestinortodox.ro/Biserica_Sfantul_Gheorghe___Capra-22Pictura a fost realizată ''in fresco'', în stil bizantin, de către pictorul Dan Gogu, în anii 2003-188712004.html====Pisania veche====

*„Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului Construcţia este prevăzută la intrare şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ o rampă care să permită accesul persoanelor cu strada Fântânica nr. 2dizabilităţi.

*:''Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.:''Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970.:''La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.:''Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu 89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971.:''Reparaţii generale, dupǎ translatare, au avut loc între 1986-1988.:''Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist''.

*Între 16 oct==Mărturii== Despre Biserica Sf. 1985 – 20 aprilie 1986Gheorghe Capra [[Nicolae Steinhardt]] vorbeşte în cartea sa ''Jurnalul fericirii'', salvatǎ ca prin minune descriind atmosfera cartierului negustoresc al Pantelimonului, locul copilăriei sale: :''La biserica Capra, aşezată mai spre oraş, se duceau Duminica şi de sărbători aproape toţi; măcar primprejur. Ca proprietari de fabrică şi la demolarepoftirea preotului Mărculescu, mergeau şi părinţii mei. Biserica, lipsită de orice frumusețe dar încăpătoare, avea clopote cu bătăi prelungi, cu dangăt grav, în contrast cu modicitatea locului, bătând des, insidios şi nobil. Ele, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament care le auzeam limpede cu 89toate că se aflau departe de fabrică,2 ele au constituit fundalul sonor şi emotiv al anilor mei dintâi. Ele m prin tehnica preotului Ion Gh-au apărat, măcar un timp, şi tot ele alungau duhurile rele, grindina şi farmecele viclene; îmi îndulceau, cu sunet, crescândele trăsături odioase ori derutante ale realităţii...'' :''De la Pantelimon până la Fundeni se întindeau grădini, crânguri, lacuri, verdeaţă bună de odihnă şi bălării cuminţi, vii micuţe - şi mai mult dădeai de turme decât de holde, amănunt mioritic rătăcit dincolo de garduri şi maidane...'' :''Mai erau - ţin bine minte - şi clopotele de Paşti, acelea diferite: nu îndemnau spre duioşie, ca la Crăciun, ci răscoleau, stăruind, tăgăduindu-ţi pacea... '' :''Are orice om câte o uliţă a copilăriei... PopescuA mea acolo a fost, în Pantelimonul cel atât de oarecare, 1971între Capra şi Fundeni...''

*Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României PPreot paroh Viorel Jugănaru *Pr.FTudorel Popescu*Pr.P. Teoctist.”Cornel Anicescu*Diacon Claudiu Jugănaru

==Slujitori=Foşti slujitori ai bisericii===

*Preot Pr. paroh Viorel JugănaruMarin Marinescu*Pr. Istrate Stăncescu*Pr. paroh Ion Popescu*Pr. Gheorghe Creţu*Pr. Vasile Manea*Pr. Teodor Moldoveanu

==Mărturii=Programul de iarnă:===

Nicolae Steinhardt, ''Jurnalul fericirii''Miercuri*9:00 Acatist La biserica Capra, asezata mai spre oras, se duceau Duminica si de sarbatori aproape toti; macar primprejur. Ca proprietari de fabrica si la poftirea preotului Marculescu, mergeau si parintii mei. Biserica, lipsita de orice frumusete dar incapatoare, avea clopote cu batai prelungi, cu dangat grav, in contrast cu modicitatea locului, batand des, insidios si nobil. Ele, pe care le auzeam limpede cu toate ca se aflau departe de fabrica, ele au constituit fundalul sonor si emotiv al anilor mei dintai. Ele m-au aparat, macar un timp, si tot ele alungau duhurile rele, grindina si farmecele viclene; imi indulceau, cu sunet, crescandele trasaturi odioase ori derutante ale realitatii*16: realitatii inconjuratoare30 Vecernia, realitati launtrice (unde imaginea latenta iesita din nedeslusit, trecand de la negativ la pozitiv, incepea sa-mi ranjeasca sfidator). Binecuvantat fie moliftele Sf. Paulin de Nola, initiatorul folosirii clopotelor la biserici. Blagoslovit fie si parintele Gala Galaction ca a gasit - asa taler cu doua sau trei fete cum a fost - pentru unele din cartile sale titluri cu minunat ecou: Clopotele manastirii Neamtu, Langa apa Vodislavei, Piatra din capul unghiului, Bisericuta din razoare. (De la Pantelimon pana la Fundeni se intindeau gradini, cranguri, lacuri, verdeata buna de odihna si balarii cuminti, vii micute - si mai mult dadeai de turme decat de holde, amanunt mioritic ratacit dincolo de garduri si maidane. Intareau si ele parerea lui Eminescu: blandetea poporului roman isi are obarsia in bunastarea lui pastorala, mereu superioara celei a neamurilor agricole.)[[Vasile cel Mare]]

Mai erau - tin bine minte - si clopotele de pasti, acelea diferiteVineri *9:00 Acatist*16: nu indemnau spre duiosie, ca la Craciun30 Sf Maslu, ci rascoleauVecernia, staruind tagaduindu-ti pacea.cateheză

(De Craciun toate erau buneSâmbătă*8: si bradul si cozonacii si colindele si micutul prunc Iisus00 Utrenia*9:00 Sf. De Pasti toate erau ciudate si apasatoare[[Sfânta Liturghie|Liturghie]]*10: si postul si prohodul si crucea rea si infricosatorul batut in cuie Hristos.)00 Slujba de pomenire a morţilor

Are orice om cate o ulita a copilarieiDuminică*8:00 Utrenia*9:30 Sf. (Ciutura ce cumpaneste in anii inceputului pacatul stramosesc.) A mea acolo a fost, in Pantelimonul cel atat de oarecare, intre Capra si Fundeni - si-n curtea fara capat a unei fabrici de cherestea, poate industria cea mai curata, adanc patrunsa de mirosul lemnului taiat si al rumegusului. (Dupa ce ploua, din scanduri si butuci imbibati se raspandeste un parfum intepator.)Liturghie

Fascinatia unei mahalale romanesti din vremuri bune. Fascinatie pentru suflet a locului unde a nimerit? Pentru mine, captare puternica Biserica este deschisă zilnic între orele 8:00- desi cu mijloace atat de modeste21:00. Ce poate fi mai neinsemnat, mai pieritor, decat salcamul curtilor sarmane si carciumile targovetilor mintosi?