Biserica Sfântul Gheorghe Nou - Capra (București): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Legături externe: categ.)
(Nu s-au afișat 29 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{ciornă}}
+
{{Infocaseta Biserică
 +
| Nume =Biserica Sf. Gheorghe - "Capra"
 +
| Imagine =[[Image:Biserica-Sf-Gheorghe Capra Bucuresti.jpg|right|thumb|300px]]
 +
| Localizare =Bucureşti
 +
| Jurisdicţie =[[Arhiepiscopia Bucureştilor]]
 +
| Hram =[[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Sfântul Mare Mc. Gheorghe]], [[Pantelimon|Sfântul Mare Mc. Pantelimon]]
 +
| Târnosire =1877
 +
| Ctitor = fam. Constantin Duţulescu-"Capră"; fam. Nicolae Dincă
 +
| Stil arhitectonic =
 +
| Arhitect = Voicu Florea (pronaos)
 +
| Pictor = Mihai Bogdan Mociulschi, Radu Mărculescu, Dan Gogu
 +
| Suprafaţă=
 +
| Înălţime =
 +
| Site web =
 +
|}}
  
−
'''Parohia Sfântul Gheorghe Nou - "Capra"''' este o [[parohie]] din orașul București, Str Fântânica nr. 2, pentru credincioşii din cartierul Pantelimon. Are hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ([[23 aprilie]]) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon ([[27 iulie]]).
+
 
 +
'''Biserica Sfântul Gheorghe Nou - „Capra”''' este o biserică de [[parohie]] din București, Str. Fântânica nr. 2, pentru credincioşii din cartierul Pantelimon. Are hramurile Sfântul Mare Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]] ([[23 aprilie]]) şi Sfântul Mare Mucenic [[Pantelimon]] ([[27 iulie]]).
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
  
−
Biserica Sfantul Gheorghe - Capra este una din bisericile translate de pe locul initial - care a fost in Soseaua Pantelimon 131. Initiativa construirii lacasului apartine lui Constantin Dutulescu zis Capra - negustor de zarzavaturi, si sotiei sale Eufrosina, la fonduri contribuind 150 de enoriasi ai parohiei.
+
Biserica Sfântul Gheorghe Nou - „Capra” a fost construită în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, în vremea păstoririi Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei şi a domniei lui Carol I.  
  
−
Biserica a fost ridicata pe terenul donat de primul ctitor, in anul 1877, in timpul Domnitorului Carol I si al Mitropolitului Nifon, potrivit pisaniei.
+
Familia unui negustor de zarzavaturi din zonă, anume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră" - poreclă care a fost preluată astfel şi de biserică) ia iniţiativa construirii unei biserici în mahalaua Pantelimonului, pentru care donează şi terenul. La construcţia propriu-zisă contribuie cam 150 de familii, enoriaşii viitoarei biserici. Este pictată și înzestrată cu clopote care rânduiau viaţa comunităţii potrivit calendarului liturgic. Biserica a fost construită la stradă, pe Şoseaua Pantelimon, care la acea dată era mai îngustă decât acum. În spatele bisericii se construieşte cimitirul, din care o parte ma funcţionează până în zilele noastre. Primul paroh al bisericii avea să fie preotul Marin Marinescu.
  
−
In anul 1924 s-au facut reparatii generale, s-a recladit din zid pridvorul care era provizoriu, s-a adaugat amvonul, s-au completat icoanele de la tampla. In 1928 s-au adus stranele de stejar.
+
[[Image:Biserica-Sf-Gheorghe Capra Portretul-ctitorilor1.jpg|left|thumb|200 px|Portretul ctitorilor bisericii, Constantin Duţulescu şi familia sa]]
 +
Ctitorul şi familia sa (Constantin Duţulescu, soţia sa Eufrosina şi copiii lor Radu şi Eleonora) au fost înmormântaţi lângă biserică, iar deasupra mormintelor acestora parohia avea să construiască un mic monument.  
  
−
Pictura in ulei s-a refacut in 1926 de catre pictorul Ioanid si a fost restaurata in 1943 de pictorul Gheorghe Raicu. A mai fost reparata in 1968-1969 de pictorul Dumitru Biscu.
+
În acea vreme, Pantelimonul era un cartier de negustori aflat spre periferia Bucureștiului. Îşi păstrează acest caracter până târziu, în perioada comunistă, când mai multe cartiere vechi din Bucureşti dispar ca urmare a resistematizării oraşului.  
  
−
Dupa 1975, odata cu sistematizarea si largirea arterei de intrare in oras, biserica fiind la aliniamentul vechii Sosele Pantelimon, urma sa fie demolata. Presiunile pentru demolarea lacasului au inceput in anul 1983.
+
Mobilizarea comunităţii locale pentru a se înzestra cu o biserică era considerată un lucru firesc, o bucurie şi o mândrie pentru comunităţile care reuşeau să o facă. Era totodată un mod de a ilustra şi consolida coeziunea comunităţii locale. În zonă se găsesc mai multe astfel de biserici, tot ctitorii negustoreşti. Enoriaşii mai înstăriţi sau care vroiau să mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale dăruiau bisericii candelabre, icoane de preţ, îmbrăcau icoanele tâmplei în argint etc. Multe din icoanele care se găsesc în biserică până în ziua de astăzi poartă inscripţii care amintesc familiile donatorilor.
  
−
Parintele paroh Ion Popescu s-a opus cu indarjire acestei actiuni, acceptand posibilitatea de mutare a bisericii dupa metoda experimentata de inginerul Eugen Iordachescu si Gheorghe Mija.
+
În anul 1924, Biserica suferă reparaţii generale. Se reclădeşte pridvorul, până atunci amenajat mai precar, din zid. Se adaugă amvonul. Tâmpla (iconostasul) bisericii este şi ea restaurată, adăugându-i-se icoanele care se deterioraseră sau care lipseau. Doi ani mai târziu, a fost repictată biserica - în ulei - de către pictorul Ioanid (pictură restaurată în 1943 de pictorul Gheorghe Raicu şi reparată în anii 1968-1969 de către Dumitru Biscu.
  
−
a pregatirile si consolidarile necesare, translarea a avut loc intre 10-22 septembrie 1985, biserica fiind mutata cu fatada de nord la 89.20 metri in spre Nord-Est, pe terenul cimitirului parohial existent in spatele acesteia.
+
După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Ca urmare, Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii au început în preajma anului 1983. Sunt confiscate mai întâi părţi din teren, cuprinzând grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, s-a opus prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative.  
  
−
A fost facuta o noua pictura in fresca de pictorii bisericesti Mihai Bogdan Mociulschi - la Sfantul Altar si la turla - si de Radu Marculescu - pentru rest. Sunt folosite culori vii si clare. Resfintirea s-a savarsit in anul 1990, in timpul Patriarhului Teoctist.
+
În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija, prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica a fost translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. Pe vechiul loc al bisericii s-a construit un bloc. Retrasă din poziţia sa vizibilă, de la stradă, încadrată de blocuri, Biserica avea să supravieţuiască.
  
−
Text: Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea
+
Urmează repictarea bisericii, în tehnică ''in fresco'' de către pictorii bisericeşti Mihai Bogdan Mociulschi (Sf. Altar şi turla) şi Radu Mărculescu (nava, absidele, pridvorul), în culori vii. Biserica a fost resfințită în anul 1990, în vremea păstoririi patriarhului [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist]].
  
−
http://www.crestinortodox.ro/Biserica_Sfantul_Gheorghe___Capra-22-18871.html
+
Tot datorită sistematizării, natura cartierului se schimbă. Vechea mahala a Pantelimonului se transformă într-un vast cartier de blocuri. Populaţia sa crește rapid, diversificându-se. Biserica "Capra" fiind încă singura dintr-o zonă destul de întinsă, numărul credincioşilor avea şi el să crească. Astfel, mai ales la sărbătorile mari, Biserica, încăpătoare pentru cartierul negustoresc, avea să se dovedească mică pentru noul cartier de blocuri. La sărbătorile mari, încă de pe vremea regimului comunist, credincioşii se îngrămădeau înăuntrul şi în afara bisericii, ajungând, la Paşti, să iasă din curte într-un şir de oameni care se întindea până în stradă.
  
−
Pisanie
+
După anul 1989, numărul credincioşilor care merg regulat la biserică a crescut şi el, astfel că s-a ajuns în câţiva ani ca biserica să devină complet neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor chiar la obişnuita Liturghie duminicală.
−
Biserica „CAPRA”
 
  
−
„Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.
+
[[Image:Biserica-Sf-Gheorghe Capra Pisania-noua.jpg|right|thumb|200 px|Pisania nouă a bisericii Sf. Gheorghe "Capra", Bucureşti]]
 +
De aceea, în anul 2000, preotul paroh Viorel Jugănaru, împreună cu preoţii slujitori şi cu Consiliul parohial decid să înceapă lărgirea bisericii. Proiectul, conceput de arh. Voicu Florea prevedea creşterea volumului acesteia cu cca. 140%. Proiectul avea să fie realizat prin donaţiile strânse de la enoriaşi. Familia Nicolae şi Elena Dincă, a cărei contribuţie a fost substanţială, este considerată drept al doilea ctitor al bisericii.
  
−
Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970.
+
Astfel, bisericii i s-a adăugat un pronaos lărgit şi înălţat faţă de dimensiunile iniţiale, sprijinit pe mai mulţi stâlpi, completat cu un pridvor deasupra căruia este construit un cafas încăpător pentru corul bisericii. Pictura a fost realizată ''in fresco'', în stil bizantin, de către pictorul Dan Gogu, în anii 2003-2004.  
  
−
La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.
+
Construcţia este prevăzută la intrare şi cu o rampă care să permită accesul persoanelor cu dizabilităţi.  
  
−
Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu  89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971.
+
===Pisania veche===
  
−
Reparaţii generale, dupǎ translatare au avut loc între 1986-1988.
+
:''Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.
 +
:''Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970.
 +
:''La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.
 +
:''Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu  89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971.
 +
:''Reparaţii generale, dupǎ translatare, au avut loc între 1986-1988.
 +
:''Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist''.
  
−
Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist.”
+
==Mărturii== 
 +
Despre Biserica Sf. Gheorghe Capra [[Nicolae Steinhardt]] vorbeşte în cartea sa ''Jurnalul fericirii'', descriind atmosfera cartierului negustoresc al Pantelimonului, locul copilăriei sale: 
 +
:''La biserica Capra, aşezată mai spre oraş, se duceau Duminica şi de sărbători aproape toţi; măcar primprejur. Ca proprietari de fabrică şi la poftirea preotului Mărculescu, mergeau şi părinţii mei. Biserica, lipsită de orice frumusețe dar încăpătoare, avea clopote cu bătăi prelungi, cu dangăt grav, în contrast cu modicitatea locului, bătând des, insidios şi nobil. Ele, pe care le auzeam limpede cu toate că se aflau departe de fabrică, ele au constituit fundalul sonor şi emotiv al anilor mei dintâi. Ele m-au apărat, măcar un timp, şi tot ele alungau duhurile rele, grindina şi farmecele viclene; îmi îndulceau, cu sunet, crescândele trăsături odioase ori derutante ale realităţii...'' 
 +
:''De la Pantelimon până la Fundeni se întindeau grădini, crânguri, lacuri, verdeaţă bună de odihnă şi bălării cuminţi, vii micuţe - şi mai mult dădeai de turme decât de holde, amănunt mioritic rătăcit dincolo de garduri şi maidane...'' 
 +
:''Mai erau - ţin bine minte - şi clopotele de Paşti, acelea diferite: nu îndemnau spre duioşie, ca la Crăciun, ci răscoleau, stăruind, tăgăduindu-ţi pacea... '' 
 +
:''Are orice om câte o uliţă a copilăriei... A mea acolo a fost, în Pantelimonul cel atât de oarecare, între Capra şi Fundeni...''
  
−
În partea dreaptǎ, lângǎ intrarea în bisericǎ se aflǎ un mormânt, având urmǎtoarea inscripţie:
+
==Slujitori==
−
 
 
−
„Din iniţiativa Comitetului bisericesc Sf. Gheorghe – Nou Capra, în semn de recunoştinţǎ ctitorilor donatori şi fondatori Costache şi Eufrosina Capra.
 
−
 
 
−
                  1927
 
−
 
 
−
        Duţulescu Capra (1838-1914)
 
−
 
 
−
        Duţulescu Eufrosina (1850-1922)
 
−
 
 
−
        R.C. Duţulescu Capra (1867-1905)
 
  
−
        Eleonora Duţulescu Capra (1869 - ?)”
+
*Preot paroh Viorel Jugănaru
 +
*Pr. Tudorel Popescu
 +
*Pr. Cornel Anicescu
 +
*Diacon Claudiu Jugănaru
  
−
+
===Foşti slujitori ai bisericii===
  
−
În interiorul bisericii se aflǎ plǎci comemorative, dedicate eroilor cǎzuţi în rǎzboaiele de reîntregirea neamului.
+
*Pr. paroh Marin Marinescu
−
 
+
*Pr. Istrate Stăncescu
−
+
*Pr. paroh Ion Popescu
−
CONTINUA SERIA. Anul 1986. In iunie este demolata biserica Olteni, urmata de biserica Sf. Spiridon Vechi si localul Operetei din Piata Natiunilor Unite. Biserica Sf. Gheorghe Nou-Capra de pe Soseaua Pantelimon este si ea deplasata catre un loc ferit vederii. Sunt daramate biserica Sf. Treime din Calea Dudesti si biserica Bradu Staicu din Str. Bradului. In 1987 este translata biserica ""Cuibu cu Barza"" la circa 13 metri in spatele noilor blocuri. Aceasta biserica nu se putea arata pe viitoarea artera unde urmau sa aiba loc defilarile traditionale de 23 august.
+
*Pr. Gheorghe Creţu
−
 
+
*Pr. Vasile Manea
−
În nefastul an 1987 care încheie cei patru ani dramatici de distrugere masivă premeditată a unei mari părţi a perimetrului construit al Bucureştiului este translată din locul ei şi atât de cunoscuta Biserică „Cuibu’ cu Barză”, purtând hramul Sf. Ştefan care exista încă de la 1766. Mai târziu a fost refăcută de clucerul Dona şi de soţia sa, Zamfira. Pridvorul bisericii „Cuibu’ cu Barză”, era luminat permanent de lumânările aprinse de credincioşi aici la intersecţia Căii Ştirbei Vodă cu strada Berzei. Urmând ca pe Calea Ştirbei Vodă să aibă loc defilările de adulaţie ale „marelui conducător”, de 23 august, acesta n-a acceptat ca în drumul mulţimilor spre tribuna oficială să apară silueta bisericii care a fost translată după metoda devenită de rutină, cu 13 metri în spatele noilor blocuri. În acelaşi an este deplasată din poziţia sa vizibilă din Şoseaua Pantelimon Biserica Sf. Gheorghe Nou-Capra. Pe locul său se ridică un bloc ce ascunde pentru totdeauna imaginea pe care o cunoscuseră miile de credincioşi ce s-au născut şi au crescut în acea parte a oraşului.
+
*Pr. Teodor Moldoveanu
−
e locul său se ridică un bloc ce ascunde pentru totdeauna imaginea pe care o cunoscuseră miile de credincioşi ce s-au născut şi au crescut în acea parte a oraşului.
 
−
 
 
−
[Biserica Sf. Gheorghe - Capra
 
−
Imprimare E-mail
 
−
duminic�, 07 noiembrie 1999
 
−
   
 
−
    Asa cum arata pisania bisericii Capra si placa comemorativa mai recenta, biserica a fost sfintita la 1 septembrie 1877, �n timpul Razboiului de Independenta. Ctitori au fost Costache Dutulescu, zis �Capra", si sotia sa, Eufrosina, ajutati de 151 familii de enoriasi.   
 
−
    Asa cum arata pisania bisericii Capra si placa comemorativa mai recenta, biserica a fost sfintita la 1 septembrie 1877, �n timpul Razboiului de Independenta. Ctitori au fost Costache Dutulescu, zis �Capra", si sotia sa, Eufrosina, ajutati de 151 familii de enoriasi. Mitropolit primat era IPMS Nifon iar parohul bisericii era preotul Marin Marinescu. Biserica apartinea de fapt comunei Pantelimon. Mai t�rziu, c�nd aceasta a fost alipita Capitalei, biserica se �nalta la intersectia soselei Pantelimon - importanta artera de circulatie spre est, spre judetul Calarasi - si strada F�nt�nica.   
 
−
    �n decursul vremurilor biserica a suferit ample reparatii, fiind deosebit de draga credinciosilor, mentionata chiar de N. Steinhardt �n �Jurnalul fericirii". Din 1975 �nsa Soseaua Pantelimon a fost supusa unor ample lucrari de restaurare iar �n 1978 biserica, av�nd fatada principala pe sosea, a suferit tot felul de actiuni nefavorabile. Int�i a fost obligata sa cedeze o parte din pam�nt, rezervata pentru cimitir, iar �n 1983 au fost sacrificate clopotnita si faimoasa ei gradina cu trandafiri. �n acelasi an au �nceput presiunile pentru demolarea bisericii. Un formidabil exemplu de rezistenta �n fata acestei furii distrugatoare l-a dat preotul paroh Ion Popescu, care a sustinut ideea translarii. Traditia spune ca aceasta idee i-a fost sugerata de credincioasa Ioana, o prezenta permanenta �n biserica, vestita pentru visele ei premonitorii. Se pare ca de data aceasta a visat chiar locul pe care este amplasat locasul. Dupa o lupta sustinuta cu autoritatile s-a obtinut aprobarea translarii. Aceasta a fost facuta �n doua etape: prima, la 10 septembrie, iar a doua - la 22 septembrie 1985, data de pe placa comemorativa apar�nd �nsa altfel, probabil dintr-o gresita informatie. Biserica a fost mutata cu 89,20 m iar echipa de specialisti a lucrat sub conducerea dr. ing. Eugen Iordachescu si George Mija. Dupa translare, �ntre 1986-1988 biserica a fost supusa unor serioase reparatii.
 
−
 
 
−
==Slujitori==
 
−
 
 
−
*Preot paroh Viorel Jugănaru
 
  
 
==Programul slujbelor==
 
==Programul slujbelor==
  
−
==Mărturii==
+
===Programul de iarnă:===
  
−
Nicolae Steinhardt, ''Jurnalul fericirii'':
+
Miercuri
−
  La biserica Capra, asezata mai spre oras, se duceau Duminica si de sarbatori aproape toti; macar primprejur. Ca proprietari de fabrica si la poftirea preotului Marculescu, mergeau si parintii mei. Biserica, lipsita de orice frumusete dar incapatoare, avea clopote cu batai prelungi, cu dangat grav, in contrast cu modicitatea locului, batand des, insidios si nobil. Ele, pe care le auzeam limpede cu toate ca se aflau departe de fabrica, ele au constituit fundalul sonor si emotiv al anilor mei dintai. Ele m-au aparat, macar un timp, si tot ele alungau duhurile rele, grindina si farmecele viclene; imi indulceau, cu sunet, crescandele trasaturi odioase ori derutante ale realitatii: realitatii inconjuratoare, realitati launtrice (unde imaginea latenta iesita din nedeslusit, trecand de la negativ la pozitiv, incepea sa-mi ranjeasca sfidator). Binecuvantat fie Sf. Paulin de Nola, initiatorul folosirii clopotelor la biserici. Blagoslovit fie si parintele Gala Galaction ca a gasit - asa taler cu doua sau trei fete cum a fost - pentru unele din cartile sale titluri cu minunat ecou: Clopotele manastirii Neamtu, Langa apa Vodislavei, Piatra din capul unghiului, Bisericuta din razoare. (De la Pantelimon pana la Fundeni se intindeau gradini, cranguri, lacuri, verdeata buna de odihna si balarii cuminti, vii micute - si mai mult dadeai de turme decat de holde, amanunt mioritic ratacit dincolo de garduri si maidane. Intareau si ele parerea lui Eminescu: blandetea poporului roman isi are obarsia in bunastarea lui pastorala, mereu superioara celei a neamurilor agricole.)
+
*9:00 Acatist
 +
*16:30 Vecernia, moliftele Sf. [[Vasile cel Mare]]
  
−
  Mai erau - tin bine minte - si clopotele de pasti, acelea diferite: nu indemnau spre duiosie, ca la Craciun, ci rascoleau, staruind tagaduindu-ti pacea.
+
Vineri
 +
*9:00 Acatist
 +
*16:30 Sf Maslu, Vecernia, cateheză
  
−
  (De Craciun toate erau bune: si bradul si cozonacii si colindele si micutul prunc Iisus. De Pasti toate erau ciudate si apasatoare: si postul si prohodul si crucea rea si infricosatorul batut in cuie Hristos.)
+
Sâmbătă
 +
*8:00 Utrenia
 +
*9:00 Sf. [[Sfânta Liturghie|Liturghie]]
 +
*10:00 Slujba de pomenire a morţilor
  
−
  Are orice om cate o ulita a copilariei. (Ciutura ce cumpaneste in anii inceputului pacatul stramosesc.) A mea acolo a fost, in Pantelimonul cel atat de oarecare, intre Capra si Fundeni - si-n curtea fara capat a unei fabrici de cherestea, poate industria cea mai curata, adanc patrunsa de mirosul lemnului taiat si al rumegusului. (Dupa ce ploua, din scanduri si butuci imbibati se raspandeste un parfum intepator.)
+
Duminică
 +
*8:00 Utrenia
 +
*9:30 Sf. Liturghie
  
−
  Fascinatia unei mahalale romanesti din vremuri bune. Fascinatie pentru suflet a locului unde a nimerit? Pentru mine, captare puternica - desi cu mijloace atat de modeste. Ce poate fi mai neinsemnat, mai pieritor, decat salcamul curtilor sarmane si carciumile targovetilor mintosi?
+
Biserica este deschisă zilnic între orele 8:00-21:00.
  
−
Din "Autobiografie": Sunt nãscut în anul 1912 într-o margine de Bucuresti, unde tatãl meu, inginer, conducea o fabricã de mobile si cherestea (comuna suburbanã Pantelimon). Din copilãrie m-au atras clopotele si obiceiurile crestinesti. Pãrintii mei erau în bune relatii cu preotul Mãrculescu de la Biserica localã, Capra, unde am mers si eu. Clasele primare le-am urmat parte acasã, parte la Scoala Clementa (în rãstimp ne mutaserãm în centrul orasului).
+
==Surse==
−
http://www.fgmanu.net/spiritualitate/steinhardt.htm
 
  
−
==Surse==
+
*Lucia STOICA, Neculai IONESCU-GHINEA, [http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-gheorghe-capra-67883.html Biserica Sf. Gheorghe Capra]
 +
* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/595/7/ Biserica Sf. Gheorghe Capra], ''Magazin'', [[7 noiembrie]] 1999.
 +
*Nicolae STEINHARDT, ''[http://www.nistea.com/jurnal1.html Jurnalul fericirii]'' (fragmente, pagina pr. Iulian Nistea)
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
  
 +
*Daniela ŞONTICA, [http://www.ziarullumina.ro/users/login;806;1;7620;0;Autentifica-te-pe-site.html Biserici mutate din calea dictatorilor], ''Lumina'', 23 martie 2008.
 
*[http://wikimapia.org/73399/ro/Biserica-Capra Biserica Sf. Gheorghe "Capra"] - locaţia actuală (google maps)
 
*[http://wikimapia.org/73399/ro/Biserica-Capra Biserica Sf. Gheorghe "Capra"] - locaţia actuală (google maps)
  
−
*
+
[[Categorie:Biserici din București|Capra]]

Versiunea de la data 28 decembrie 2015 05:51

Biserica Sf. Gheorghe - "Capra"
Biserica-Sf-Gheorghe Capra Bucuresti.jpg
Localizare   Bucureşti
Jurisdicție  Arhiepiscopia Bucureştilor
Hram  Sfântul Mare Mc. Gheorghe, Sfântul Mare Mc. Pantelimon
Sfințire  1877
Ctitor  fam. Constantin Duţulescu-"Capră"; fam. Nicolae Dincă
Stil arhitectonic 
Arhitect  Voicu Florea (pronaos)
Pictor  Mihai Bogdan Mociulschi, Radu Mărculescu, Dan Gogu
Suprafață 
Înălțime 
Site oficial 


Biserica Sfântul Gheorghe Nou - „Capra” este o biserică de parohie din București, Str. Fântânica nr. 2, pentru credincioşii din cartierul Pantelimon. Are hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).

Istoric

Biserica Sfântul Gheorghe Nou - „Capra” a fost construită în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, în vremea păstoririi Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei şi a domniei lui Carol I.

Familia unui negustor de zarzavaturi din zonă, anume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră" - poreclă care a fost preluată astfel şi de biserică) ia iniţiativa construirii unei biserici în mahalaua Pantelimonului, pentru care donează şi terenul. La construcţia propriu-zisă contribuie cam 150 de familii, enoriaşii viitoarei biserici. Este pictată și înzestrată cu clopote care rânduiau viaţa comunităţii potrivit calendarului liturgic. Biserica a fost construită la stradă, pe Şoseaua Pantelimon, care la acea dată era mai îngustă decât acum. În spatele bisericii se construieşte cimitirul, din care o parte ma funcţionează până în zilele noastre. Primul paroh al bisericii avea să fie preotul Marin Marinescu.

Portretul ctitorilor bisericii, Constantin Duţulescu şi familia sa

Ctitorul şi familia sa (Constantin Duţulescu, soţia sa Eufrosina şi copiii lor Radu şi Eleonora) au fost înmormântaţi lângă biserică, iar deasupra mormintelor acestora parohia avea să construiască un mic monument.

În acea vreme, Pantelimonul era un cartier de negustori aflat spre periferia Bucureștiului. Îşi păstrează acest caracter până târziu, în perioada comunistă, când mai multe cartiere vechi din Bucureşti dispar ca urmare a resistematizării oraşului.

Mobilizarea comunităţii locale pentru a se înzestra cu o biserică era considerată un lucru firesc, o bucurie şi o mândrie pentru comunităţile care reuşeau să o facă. Era totodată un mod de a ilustra şi consolida coeziunea comunităţii locale. În zonă se găsesc mai multe astfel de biserici, tot ctitorii negustoreşti. Enoriaşii mai înstăriţi sau care vroiau să mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale dăruiau bisericii candelabre, icoane de preţ, îmbrăcau icoanele tâmplei în argint etc. Multe din icoanele care se găsesc în biserică până în ziua de astăzi poartă inscripţii care amintesc familiile donatorilor.

În anul 1924, Biserica suferă reparaţii generale. Se reclădeşte pridvorul, până atunci amenajat mai precar, din zid. Se adaugă amvonul. Tâmpla (iconostasul) bisericii este şi ea restaurată, adăugându-i-se icoanele care se deterioraseră sau care lipseau. Doi ani mai târziu, a fost repictată biserica - în ulei - de către pictorul Ioanid (pictură restaurată în 1943 de pictorul Gheorghe Raicu şi reparată în anii 1968-1969 de către Dumitru Biscu.

După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Ca urmare, Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii au început în preajma anului 1983. Sunt confiscate mai întâi părţi din teren, cuprinzând grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, s-a opus prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative.

În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija, prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica a fost translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. Pe vechiul loc al bisericii s-a construit un bloc. Retrasă din poziţia sa vizibilă, de la stradă, încadrată de blocuri, Biserica avea să supravieţuiască.

Urmează repictarea bisericii, în tehnică in fresco de către pictorii bisericeşti Mihai Bogdan Mociulschi (Sf. Altar şi turla) şi Radu Mărculescu (nava, absidele, pridvorul), în culori vii. Biserica a fost resfințită în anul 1990, în vremea păstoririi patriarhului Teoctist.

Tot datorită sistematizării, natura cartierului se schimbă. Vechea mahala a Pantelimonului se transformă într-un vast cartier de blocuri. Populaţia sa crește rapid, diversificându-se. Biserica "Capra" fiind încă singura dintr-o zonă destul de întinsă, numărul credincioşilor avea şi el să crească. Astfel, mai ales la sărbătorile mari, Biserica, încăpătoare pentru cartierul negustoresc, avea să se dovedească mică pentru noul cartier de blocuri. La sărbătorile mari, încă de pe vremea regimului comunist, credincioşii se îngrămădeau înăuntrul şi în afara bisericii, ajungând, la Paşti, să iasă din curte într-un şir de oameni care se întindea până în stradă.

După anul 1989, numărul credincioşilor care merg regulat la biserică a crescut şi el, astfel că s-a ajuns în câţiva ani ca biserica să devină complet neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor chiar la obişnuita Liturghie duminicală.

Pisania nouă a bisericii Sf. Gheorghe "Capra", Bucureşti

De aceea, în anul 2000, preotul paroh Viorel Jugănaru, împreună cu preoţii slujitori şi cu Consiliul parohial decid să înceapă lărgirea bisericii. Proiectul, conceput de arh. Voicu Florea prevedea creşterea volumului acesteia cu cca. 140%. Proiectul avea să fie realizat prin donaţiile strânse de la enoriaşi. Familia Nicolae şi Elena Dincă, a cărei contribuţie a fost substanţială, este considerată drept al doilea ctitor al bisericii.

Astfel, bisericii i s-a adăugat un pronaos lărgit şi înălţat faţă de dimensiunile iniţiale, sprijinit pe mai mulţi stâlpi, completat cu un pridvor deasupra căruia este construit un cafas încăpător pentru corul bisericii. Pictura a fost realizată in fresco, în stil bizantin, de către pictorul Dan Gogu, în anii 2003-2004.

Construcţia este prevăzută la intrare şi cu o rampă care să permită accesul persoanelor cu dizabilităţi.

Pisania veche

Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.
Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970.
La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.
Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu 89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971.
Reparaţii generale, dupǎ translatare, au avut loc între 1986-1988.
Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist.

Mărturii

Despre Biserica Sf. Gheorghe Capra Nicolae Steinhardt vorbeşte în cartea sa Jurnalul fericirii, descriind atmosfera cartierului negustoresc al Pantelimonului, locul copilăriei sale:

La biserica Capra, aşezată mai spre oraş, se duceau Duminica şi de sărbători aproape toţi; măcar primprejur. Ca proprietari de fabrică şi la poftirea preotului Mărculescu, mergeau şi părinţii mei. Biserica, lipsită de orice frumusețe dar încăpătoare, avea clopote cu bătăi prelungi, cu dangăt grav, în contrast cu modicitatea locului, bătând des, insidios şi nobil. Ele, pe care le auzeam limpede cu toate că se aflau departe de fabrică, ele au constituit fundalul sonor şi emotiv al anilor mei dintâi. Ele m-au apărat, măcar un timp, şi tot ele alungau duhurile rele, grindina şi farmecele viclene; îmi îndulceau, cu sunet, crescândele trăsături odioase ori derutante ale realităţii...
De la Pantelimon până la Fundeni se întindeau grădini, crânguri, lacuri, verdeaţă bună de odihnă şi bălării cuminţi, vii micuţe - şi mai mult dădeai de turme decât de holde, amănunt mioritic rătăcit dincolo de garduri şi maidane...
Mai erau - ţin bine minte - şi clopotele de Paşti, acelea diferite: nu îndemnau spre duioşie, ca la Crăciun, ci răscoleau, stăruind, tăgăduindu-ţi pacea...
Are orice om câte o uliţă a copilăriei... A mea acolo a fost, în Pantelimonul cel atât de oarecare, între Capra şi Fundeni...

Slujitori

  • Preot paroh Viorel Jugănaru
  • Pr. Tudorel Popescu
  • Pr. Cornel Anicescu
  • Diacon Claudiu Jugănaru

Foşti slujitori ai bisericii

  • Pr. paroh Marin Marinescu
  • Pr. Istrate Stăncescu
  • Pr. paroh Ion Popescu
  • Pr. Gheorghe Creţu
  • Pr. Vasile Manea
  • Pr. Teodor Moldoveanu

Programul slujbelor

Programul de iarnă:

Miercuri

Vineri

  • 9:00 Acatist
  • 16:30 Sf Maslu, Vecernia, cateheză

Sâmbătă

  • 8:00 Utrenia
  • 9:00 Sf. Liturghie
  • 10:00 Slujba de pomenire a morţilor

Duminică

  • 8:00 Utrenia
  • 9:30 Sf. Liturghie

Biserica este deschisă zilnic între orele 8:00-21:00.

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Sfântul_Gheorghe_Nou_-_Capra_(București)&oldid=42015”