Biserica Sfântul Gheorghe Nou - Capra (București): Diferență între versiuni
(→Istoric: partial) |
(→Istoric: completare partial) |
||
| Linia 7: | Linia 7: | ||
Biserica Sfântul Gheorghe Nou - "Capra" a fost construită în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, în vremea păstoririi Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei şi a domniei lui Carol I. | Biserica Sfântul Gheorghe Nou - "Capra" a fost construită în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, în vremea păstoririi Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei şi a domniei lui Carol I. | ||
| − | Familia unui negustor de zarzavaturi din zonă, anume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră" - poreclă care a fost preluată astfel şi de biserică) ia iniţiativa construirii unei biserici în mahalaua Pantelimonului, pentru care donează şi terenul. La construcţia propriu-zisă contribuie 150 de persoane. enoriaşii viitoarei biserici. Este pictată și înzestrată cu clopote care rânduiau viaţa comunităţii potrivit calendarului liturgic. Biserica a fost construită la stradă, pe Şoseaua Pantelimon, care la acea dată era mai îngustă decât este acum. În spatele bisericii se construieşte cimitirul, din care o parte se păstrează funcţional până în zilele noastre. | + | Familia unui negustor de zarzavaturi din zonă, anume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră" - poreclă care a fost preluată astfel şi de biserică) ia iniţiativa construirii unei biserici în mahalaua Pantelimonului, pentru care donează şi terenul. La construcţia propriu-zisă contribuie 150 de persoane. enoriaşii viitoarei biserici. Este pictată și înzestrată cu clopote care rânduiau viaţa comunităţii potrivit calendarului liturgic. Biserica a fost construită la stradă, pe Şoseaua Pantelimon, care la acea dată era mai îngustă decât este acum. În spatele bisericii se construieşte cimitirul, din care o parte se păstrează funcţional până în zilele noastre. Primul paroh al bisericii avea să fie preotul Marin Marinescu. |
| + | |||
| + | Ctitorul şi familia sa (Constantin Duţulescu, soţia sa Eufrosina şi copiii lor Radu şi Eleonora) sunt înmormântaţi lângă biserică iar deasupra mormintelor acestora parohia avea să construiască un mic monument. | ||
În acea vreme, Pantelimonul era un cartier de negustori aflat spre periferia Bucureștiului. Îşi păstrează acest caracter până târziu, în perioada comunistă, când resistematizării oraşului îi cad victimă mai multe cartiere vechi din Bucureşti. | În acea vreme, Pantelimonul era un cartier de negustori aflat spre periferia Bucureștiului. Îşi păstrează acest caracter până târziu, în perioada comunistă, când resistematizării oraşului îi cad victimă mai multe cartiere vechi din Bucureşti. | ||
| Linia 15: | Linia 17: | ||
În anul 1924, Biserica, suferă reparaţii generale. Este reclădit din zid pridvorul, care până atunci era amenajat mai precar. Se adaugă amvonul. Tâmpla (iconostasul) bisericii este şi ea restaurată, adăugându-i-se icoanele care se deterioraseră sau care lipseau. Doi ani mai târziu, este repictată biserica, în ulei, de către pictorul Ioanid (pictură restaurată în 1943 de pictorul Gheorghe Raicu şi reparată în anii 1968-1969 de către Dumitru Biscu. | În anul 1924, Biserica, suferă reparaţii generale. Este reclădit din zid pridvorul, care până atunci era amenajat mai precar. Se adaugă amvonul. Tâmpla (iconostasul) bisericii este şi ea restaurată, adăugându-i-se icoanele care se deterioraseră sau care lipseau. Doi ani mai târziu, este repictată biserica, în ulei, de către pictorul Ioanid (pictură restaurată în 1943 de pictorul Gheorghe Raicu şi reparată în anii 1968-1969 de către Dumitru Biscu. | ||
| − | După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii încep în preajma anului 1983. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, se opune prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative. În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica este translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. | + | După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii încep în preajma anului 1983. Sunt confiscate mai întâi părţi din teren, cuprinzând grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, se opune prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative. În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica este translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. |
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | + | Urmează repictarea bisericii, în tehnică ''in fresco'' de către pictorii bisericeşti Mihai Bogdan Mociulschi (Sf. Altar şi turla) şi Radu Mărculescu (nava, absidele, pridvorul), în culori vii. Biserica a fost resfințită în anul 1990, în vremea păstoririi patriarhului [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist]]. | |
| − | + | ====Pisania veche==== | |
| − | + | *„Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2. | |
| − | + | *Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970. | |
| − | + | *La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei. | |
| − | + | *Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu 89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971. | |
| − | |||
| − | + | *Reparaţii generale, dupǎ translatare au avut loc între 1986-1988. | |
| − | |||
| − | + | *Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist.” | |
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
==Slujitori== | ==Slujitori== | ||
Versiunea de la data 8 februarie 2009 20:40
Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
Parohia Sfântul Gheorghe Nou - "Capra" este o parohie din orașul București, Str Fântânica nr. 2, pentru credincioşii din cartierul Pantelimon. Are hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).
Cuprins
Istoric
Biserica Sfântul Gheorghe Nou - "Capra" a fost construită în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, în vremea păstoririi Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei şi a domniei lui Carol I.
Familia unui negustor de zarzavaturi din zonă, anume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră" - poreclă care a fost preluată astfel şi de biserică) ia iniţiativa construirii unei biserici în mahalaua Pantelimonului, pentru care donează şi terenul. La construcţia propriu-zisă contribuie 150 de persoane. enoriaşii viitoarei biserici. Este pictată și înzestrată cu clopote care rânduiau viaţa comunităţii potrivit calendarului liturgic. Biserica a fost construită la stradă, pe Şoseaua Pantelimon, care la acea dată era mai îngustă decât este acum. În spatele bisericii se construieşte cimitirul, din care o parte se păstrează funcţional până în zilele noastre. Primul paroh al bisericii avea să fie preotul Marin Marinescu.
Ctitorul şi familia sa (Constantin Duţulescu, soţia sa Eufrosina şi copiii lor Radu şi Eleonora) sunt înmormântaţi lângă biserică iar deasupra mormintelor acestora parohia avea să construiască un mic monument.
În acea vreme, Pantelimonul era un cartier de negustori aflat spre periferia Bucureștiului. Îşi păstrează acest caracter până târziu, în perioada comunistă, când resistematizării oraşului îi cad victimă mai multe cartiere vechi din Bucureşti.
Mobilizarea comunităţii locale pentru a se înzestra cu o biserică era considerată un lucru firesc, o bucurie şi o mândrie pentru comunităţile care reuşeau să o facă. Era totodată un mod de a ilustra şi consolida coeziunea comunităţii locale. În zonă se găsesc mai multe astfel de biserici, tot ctitorii negustoreşti.
În anul 1924, Biserica, suferă reparaţii generale. Este reclădit din zid pridvorul, care până atunci era amenajat mai precar. Se adaugă amvonul. Tâmpla (iconostasul) bisericii este şi ea restaurată, adăugându-i-se icoanele care se deterioraseră sau care lipseau. Doi ani mai târziu, este repictată biserica, în ulei, de către pictorul Ioanid (pictură restaurată în 1943 de pictorul Gheorghe Raicu şi reparată în anii 1968-1969 de către Dumitru Biscu.
După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii încep în preajma anului 1983. Sunt confiscate mai întâi părţi din teren, cuprinzând grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, se opune prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative. În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica este translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial.
Urmează repictarea bisericii, în tehnică in fresco de către pictorii bisericeşti Mihai Bogdan Mociulschi (Sf. Altar şi turla) şi Radu Mărculescu (nava, absidele, pridvorul), în culori vii. Biserica a fost resfințită în anul 1990, în vremea păstoririi patriarhului Teoctist.
Pisania veche
- „Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.
- Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970.
- La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.
- Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu 89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971.
- Reparaţii generale, dupǎ translatare au avut loc între 1986-1988.
- Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist.”
Slujitori
- Preot paroh Viorel Jugănaru
Programul slujbelor
Mărturii
Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii:
La biserica Capra, asezata mai spre oras, se duceau Duminica si de sarbatori aproape toti; macar primprejur. Ca proprietari de fabrica si la poftirea preotului Marculescu, mergeau si parintii mei. Biserica, lipsita de orice frumusete dar incapatoare, avea clopote cu batai prelungi, cu dangat grav, in contrast cu modicitatea locului, batand des, insidios si nobil. Ele, pe care le auzeam limpede cu toate ca se aflau departe de fabrica, ele au constituit fundalul sonor si emotiv al anilor mei dintai. Ele m-au aparat, macar un timp, si tot ele alungau duhurile rele, grindina si farmecele viclene; imi indulceau, cu sunet, crescandele trasaturi odioase ori derutante ale realitatii: realitatii inconjuratoare, realitati launtrice (unde imaginea latenta iesita din nedeslusit, trecand de la negativ la pozitiv, incepea sa-mi ranjeasca sfidator). Binecuvantat fie Sf. Paulin de Nola, initiatorul folosirii clopotelor la biserici. Blagoslovit fie si parintele Gala Galaction ca a gasit - asa taler cu doua sau trei fete cum a fost - pentru unele din cartile sale titluri cu minunat ecou: Clopotele manastirii Neamtu, Langa apa Vodislavei, Piatra din capul unghiului, Bisericuta din razoare. (De la Pantelimon pana la Fundeni se intindeau gradini, cranguri, lacuri, verdeata buna de odihna si balarii cuminti, vii micute - si mai mult dadeai de turme decat de holde, amanunt mioritic ratacit dincolo de garduri si maidane. Intareau si ele parerea lui Eminescu: blandetea poporului roman isi are obarsia in bunastarea lui pastorala, mereu superioara celei a neamurilor agricole.)
Mai erau - tin bine minte - si clopotele de pasti, acelea diferite: nu indemnau spre duiosie, ca la Craciun, ci rascoleau, staruind tagaduindu-ti pacea.
(De Craciun toate erau bune: si bradul si cozonacii si colindele si micutul prunc Iisus. De Pasti toate erau ciudate si apasatoare: si postul si prohodul si crucea rea si infricosatorul batut in cuie Hristos.)
Are orice om cate o ulita a copilariei. (Ciutura ce cumpaneste in anii inceputului pacatul stramosesc.) A mea acolo a fost, in Pantelimonul cel atat de oarecare, intre Capra si Fundeni - si-n curtea fara capat a unei fabrici de cherestea, poate industria cea mai curata, adanc patrunsa de mirosul lemnului taiat si al rumegusului. (Dupa ce ploua, din scanduri si butuci imbibati se raspandeste un parfum intepator.)
Fascinatia unei mahalale romanesti din vremuri bune. Fascinatie pentru suflet a locului unde a nimerit? Pentru mine, captare puternica - desi cu mijloace atat de modeste. Ce poate fi mai neinsemnat, mai pieritor, decat salcamul curtilor sarmane si carciumile targovetilor mintosi?
Din "Autobiografie": Sunt nãscut în anul 1912 într-o margine de Bucuresti, unde tatãl meu, inginer, conducea o fabricã de mobile si cherestea (comuna suburbanã Pantelimon). Din copilãrie m-au atras clopotele si obiceiurile crestinesti. Pãrintii mei erau în bune relatii cu preotul Mãrculescu de la Biserica localã, Capra, unde am mers si eu. Clasele primare le-am urmat parte acasã, parte la Scoala Clementa (în rãstimp ne mutaserãm în centrul orasului). http://www.fgmanu.net/spiritualitate/steinhardt.htm
Surse
Legături externe
- Biserica Sf. Gheorghe "Capra" - locaţia actuală (google maps)
