Biserica Panagia Ekatontapyliani – cu o Sută de Uși (Paros)
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Biserica Panagia Ekatontapyliani - cu O Sută de Uși este una din cele mai importante monumente bizantine din Grecia fiind situată în Pirikia, capitala Insulei Paros. Este una din cele mai vechi biserici din Grecia. Numele ei real este Katapoliani de la kata și polis care înseamnă "spre oraș"; sau spre orașul vechi. Numele ei oficial și mult mai folosit este Ekatontapyliani, după o idee a savanților din secolul al XVII-lea, care dorind să-i dea o importanță sporită au numit-o după cele o mie de porți ale Tebei din Egipt. Hramul principal al acestei biserici este în 15 august, la Adormirea Maicii Domnului.
Cuprins
Istoric
În privința construirii acestei biserici circulă multe povești. Cele mai multe o consideră pe Sfânta Elena ca fondatoare. Se spune că în drum spre Țara Sfântă unde dorea să găsească Sfânta Cruce, corabia ei a poposit în Paros. Lângă port, era o bisericuță mică unde s-a rugat și a făcut un legământ că dacă va găsi Sfânta Cruce va construi o biserică mai mare în acel loc. După ce a găsit Sfânta Cruce, Sfânta Elena și-a îndeplinit legământul și a construit o biserică mare în Paros. O altă versiune spune că ea nu a putut să-și îndeplinească legământul și l-a însărcinat pe fiul ei, Împăratul Constantin cel Mare să facă această construcție și să-i îndeplinească dorința. O a treia versiune spune că acolo nu era nici o biserică înainte de secolul al VI-lea. Totuși, Împăratul Iustinian a dorit să întărească sentimentele religioase ale locuitorilor insulei și a construit această biserică.
În decursul anului 1962, biserica a fost renovată de către renumitul profesor și academician Anastasius Orlandos.[1] Cercetările sale au dovedit că cei care au construit biserica sunt într-adevăr Constantin și Elena. De asemenea, el a dovedit existența unei biserici datând din secolul al IV-lea. Profesorul Orlandos a început să renoveze biserica, ceea ce a necesitat șapte ani pentru a finaliza aceste lucrări de renovare, până în 1966.
Împrejmuire și curte
Această biserică este înconjurată de ziduri înalte de 8.5 m cu un perimetru de 252 de m. Curtea principală din fața bisericii măsoară 42 de m pe 43 de m și este înconjurată spre nord, vest și sud de două rânduri de chilii. Aceste chilii au fost construite în perioade diferite și au fost terminate în secolul al XVII-lea.
În partea estică a curții, dincolo de grădini și în afara zidului sunt cinci morminte din secolul al XIX-lea. Acestea aparțin unei familii remarcabile, nobile și înstărite din Paros care a contribuit cu asistență financiară remarcabilă la renovarea bisericii și care, de asemenea, sunt creștini foarte pioși. De asemenea, aici a fost înmormântată în 1848 Manto Mavroyenis, o eroină din Războiul de Independență din Grecia din 1821.
Dintr-o clădire de marmură cu arcade din secolul al IV-lea care forma atriul bisericii au mai rămas câteva coloane și temelia de mamrmură. Aceasta făcea parte din fațade impresionantă a bisericii care îi apărea credinciosului după ce trecea de porțile poleite de trei ori.
Unul din mormintele familiei Mavroyenis, din 1684 decorat cu emblema vulturului bicefal al Imperiului Bizantin.
Narthex
În acestă parte a bisericii sunt multe morminte; Printre acestea se găsesc cele ale lui Nicholas Kondilis (1681), Nicholas Voutzaras (1617) și George Mavroyenis (1870). Aceste morminte au o importanță istorică și sunt ultimul loc de odihnă al celor care sunt considerați importanți și care au contribuit cu generozitate la restaurarea și renovarea bisericii.
Biserica principală
Biserica principală are dimensiunile de 30 pe 25 de m și este o remarcabilă realizare arhitecturală; armonia interiorului ei creează un sentiment de atmosferă antică și armonie interioară. În centru există o biserică în formă de cruce cu coloane pe laturile de nord, sud și vest. Mai există și nivelul al II-lea (gynaeceum) cu o serie de stâlpi cu secțiune pătrată. De asemenea, și aceștia au formă de cruce pentru a forma patru bolți în mijloc și o "bolți în formă de cruce" pe laturi. Cele patru bolți ale domului, care este susținut pe patru triunghiuri sferice și pe patru coloane foarte mari.
Pe două din cele patru triunghiuri sferice sunt pictați serafimi cu șase aripi, în lume existând doar o singură altă biserică în care serafimii cu șase aripi sunt pictați pe triunghiurile sferice, și anume Sfânta Sofia din Constantinopol.
Bolțile de nord și de vest au căzut în timpul cutremurului de pământ din anul 1733 dar au fost reconstruite ulterior.
Imagini din biserica principală
Vedere din biserica principală și iconostas
Vedere din biserica principală și iconostas
Vedere din biserica principală și iconostas
Altar
The Altar: Vedere a "Synthronon?".
The Altar: Vedere a "Ciborium?".
Iconostas
Vedere apărții de sus a iconostasului
Vedere de aproape a întregului iconostas
Vedere a iconostasului din aripa de nord a bisericii
Capele
- Capela Maicii Domnului Lesbos
Icoana Maicii DOmnului
- În zidul nordic al bisericii se găsește o capelă mică a Maicii Domnului. Aici se găsește și un mormânt care pe vremuri conținea moaștele unui sfânt.
- Capela Sfântul Nicolae
- Această capelă are 19 pe 15 m și este situată în nordul altarului bisericii principale. Este cea mai veche capelă, nu numai a întregului complex ci din întreaga insulă. Mulți arheologi cred că acesta este locul unde s-a rugat Sfânta Elena înainte de a se aventura în căutarea Sfintei Cruci din Ierusalim.
- Capela Sfinților neiubitori de arginți Anargyron
- Capela Sfântului Filip
- Această capelă de 8 pe 2,5 m se găsește în sudul Capelei Sfinților neiubitori de arginți și este legată direct cu aceasta cu toate că are un tavan separat.
- Capela Sfintei Teodosia
- Capela Sfântului Dumitru
Cristelnița de botez
Cristelnița de botezt: Vechea cristelniță "Photistirion" de botez
Icoane pentru procesiuni
- "Fecioara care se roagă" (circa sec al XV-lea)
- "Preacurata" (circa secolul al XVI-lea)
- "Sfânta Treime - Sfântul Zion"
Icoana Sfintei Treimi - Sfântul Zion
- "Panagia Eleousa"
Poarta veche a monumentului
Această poartă a fost adusă în aripa de nord a complexului de către profesorul Anastasius (Orlandos) în timpul restaurării porții centrale a narthex-ului. Poarta monumentului este bogat decorată cu marmură și este formată din două coloane ciudate cu cornișe și anthemium? în partea de sus. Aceste coloane stau pe o temelie cubică în care sunt sculptate două forme umane amuzante. Aceste forme umane sunt baza legendei asociate cu această poartă.
Legenda porților complexului
Legende
Legenda apocalipsei: Sculptură care are legătură cu legenda Apocalipsei.
Vezi și
Note
- ↑ "... Începând cu al doilea deceniu al secolului XX, oameni ca George Soteriou și Anastasius Orlandos au dezvăluit prezența a numeroase bazilici creștine timpurii în interiorul granițelor statului modern grec. [W. Bowden, Epirus Vetus, 22-24; W. H. C. Frend, The Archaeology of Early Christianity, a History. (London 1997), 204-205, 244-245.] Uniformitatea acestor clădiri a confirmat în concepțiile acestor savanți relativa uniformitate a culturii grecești creștine în interiorul și probabil în afara granițelor statului-națiune modern în secolul al V-lea d.Hr. Mai mult, accentuarea citirii arhitecturii grecești ca dovadă a dezvoltării liturghiei creștine nu numai că a stabilit o legătură istorică între liturghia creștină primară și varianta ei succesoare din bizanțul mijlociu dar a și plasat, fără tăgadă, Grecia în istoria liturgică atât a Constantinopolului cât și a lumii ortodoxe în lărgimea ei. Astfel, arhitectura și liturghia Greciei au căutat nu numai să definească rădăcinile vechi ale culturii creștine grecești dar au și căutat să o lege de cultura mediteraneeană răsăriteană ortodoxă la momentul când ambițiile teritoriale fuseseră înăbușite după campania dezastruoasă din Asia Mică la începutul anilor 1920. Termenii acestei dezbateri, stabiliți de Soteriou și Anastasius Orlandos, au rămas în vigoare chiar și atunci când disciplina arheologiei creștine primare a trecut în mâinile unor savanți cu păreri politice diferite, cum ar fi Demetrius Pallas ..." (din Why Hybridity Matters for the Study of Early Christian Greece de Bill Caraher în The Archaeology of the Mediterranean World.)
