Biserica Panagia Ekatontapyliani – cu o Sută de Uși (Paros): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} The '''Church of Panagia Ekatontapyliani''' is one of the most significant Byzantine monuments of Greece and is situated in Pirikia, the capital of Paros island, a s...)
 
m
 
(Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Biserica Panagia Ekatontapyliani - cu O Sută de Uși''' este una din cele mai importante monumente bizantine din Grecia fiind situată în Pirikia, capitala Insulei Paros. Este una din cele mai vechi biserici din Grecia. Numele ei real este '''Katapoliani''' de la ''kata'' și ''polis'' care înseamnă "spre oraș"; sau spre orașul vechi. Numele ei oficial și mult mai folosit este ''Ekatontapyliani'', după o idee a savanților din secolul al XVII-lea, care dorind să-i dea o importanță sporită au numit-o după cele o mie de porți ale Tebei din Egipt. Hramul principal al acestei biserici este în [[15 august]], la [[Adormirea Maicii Domnului]].
  
−
The '''Church of Panagia Ekatontapyliani''' is one of the most significant Byzantine monuments of Greece and is situated in Pirikia, the capital of Paros island, a short distance from its port; east of the old town of Paros. It is one of the oldest Christian temples which is found in Greece. It's real name is '''Katapoliani''' from ''kata'' and ''polis'' which mean "towards the city"; or towards the ancient city. Its official, and more common name, ''Ekatontapyliani'', is a creation of 17th century scholars who, wanting to give it more worth, named it like the ancient hundred gates of Thebes in Egypt. The church commemorates its main [[feast day]] on [[August 15]].
+
==Istoric==
 +
În privința construirii acestei biserici circulă multe povești. Cele mai multe o consideră pe [[Elena Împărăteasa|Sfânta Elena]] ca fondatoare. Se spune că în drum spre [[Țara Sfântă]] unde dorea să găsească [[Crucea cea Adevărată|Sfânta Cruce]], corabia ei a poposit în Paros. Lângă port, era o bisericuță mică unde s-a rugat și a făcut un legământ că dacă va găsi Sfânta Cruce va construi o biserică mai mare în acel loc. După ce a găsit Sfânta Cruce, Sfânta Elena și-a îndeplinit legământul și a construit o biserică mare în Paros. O altă versiune spune că ea nu a putut să-și îndeplinească legământul și l-a însărcinat pe fiul ei, Împăratul [[Constantin cel Mare]] să facă această construcție și să-i îndeplinească dorința. O a treia versiune spune că acolo nu era nici o biserică înainte de secolul al VI-lea. Totuși, Împăratul Iustinian a dorit să întărească sentimentele religioase ale locuitorilor insulei și a construit această biserică.
  
−
==History==
+
În decursul anului 1962, biserica a fost renovată de către renumitul profesor și academician [[Anastasius Orlandos]].<ref>"... Începând cu al doilea deceniu al secolului XX, oameni ca George Soteriou și Anastasius Orlandos au dezvăluit prezența a numeroase bazilici creștine timpurii în interiorul granițelor statului modern grec. [W. Bowden, ''Epirus Vetus'', 22-24; W. H. C. Frend, ''The Archaeology of Early Christianity, a History''. (London 1997), 204-205, 244-245.] Uniformitatea acestor clădiri a confirmat în concepțiile acestor savanți relativa uniformitate a culturii grecești creștine în interiorul și probabil în afara granițelor statului-națiune modern în secolul al V-lea d.Hr. Mai mult, accentuarea citirii arhitecturii grecești ca dovadă a dezvoltării liturghiei creștine nu numai că a stabilit o legătură istorică între liturghia creștină primară și varianta ei succesoare din bizanțul mijlociu dar a și plasat, fără tăgadă, Grecia în istoria liturgică atât a Constantinopolului cât și a lumii ortodoxe în lărgimea ei. Astfel, arhitectura și liturghia Greciei au căutat nu numai să definească rădăcinile vechi ale culturii creștine grecești dar au și căutat să o lege de cultura mediteraneeană răsăriteană ortodoxă la momentul când ambițiile teritoriale fuseseră înăbușite după campania dezastruoasă din Asia Mică la începutul anilor 1920. Termenii acestei dezbateri, stabiliți de Soteriou și Anastasius Orlandos, au rămas în vigoare chiar și atunci când disciplina arheologiei creștine primare a trecut în mâinile unor savanți cu păreri politice diferite, cum ar fi Demetrius Pallas ..." (din [http://mediterraneanworld.typepad.com/the_archaeology_of_the_me/late_antiquity/index.html Why Hybridity Matters for the Study of Early Christian Greece] de [http://www.und.nodak.edu/instruct/wcaraher/ Bill Caraher] în ''The Archaeology of the Mediterranean World''.)</ref> Cercetările sale au dovedit că cei care au construit biserica sunt într-adevăr Constantin și Elena. De asemenea, el a dovedit existența unei biserici datând din secolul al IV-lea. Profesorul Orlandos a început să renoveze biserica, ceea ce a necesitat șapte ani pentru a finaliza aceste lucrări de renovare, până în 1966.
−
Many stories circulate regarding the construction of the temple. The more common identifies St. [[Helen]] as the founder. On her way to the Holy Land to find the Holy Cross, her boat docked in Paros. Near the port, there was a small temple, and inside this temple she prayed and made a vow that if she should find the Holy Cross, she would build a big temple on that site. She did find the Holy Cross and fulfilled her vow by building the temple. The other story mentions that St. Helen could not fulfill her promise and instructed her son, Emperor [[Constantine the Great]], to do so and he fulfilled her wish. A third version narrates that no temple existed on this site prior to the 6th century. However, Emperor Justin wanted to strengthen the religious sentiment of the island and built the temple.
 
  
−
In c. 1962, the church was renovated by the renowned professor and academic [[Anastasius Orlandos]].<ref>"... From the second decade of the 20th century men like George Soteriou and Anastasius Orlandos revealed the presence of numerous Early Christian basilicas throughout the modern boundaries of the Greek state. [W. Bowden, ''Epirus Vetus'', 22-24; W. H. C. Frend, ''The Archaeology of Early Christianity, a History''. (London 1997), 204-205, 244-245.] The uniformity of these buildings confirmed in the mind of these scholars the relatively uniformity of a Christian Greek culture within and perhaps even beyond the boundaries of the modern nation-state during 5th century AD. Moreover, the emphasis reading architecture in Greece as evidence for the development of the Christian liturgy not only established a historical connection between the Early Christian liturgy in Greece and its Middle Byzantine successor but also placed Greece firmly within the liturgical history of both Constantinople and the broader Orthodox world. Thus, the architecture and liturgy of Greece sought not only to define the ancient roots of Greek Christian culture, but also to tie it to the culture of the Orthodox Eastern Mediterranean at the very moment when Greek territorial ambitions had been stifled after the disastrous Asia Minor campaigns of the early 1920s. The terms of debate established by Soteriou and Anastasius Orlandos persisted even as the discipline of Early Christian archaeology passed into the hands of scholars with rather different political views like Demetrius Pallas ..." (from [http://mediterraneanworld.typepad.com/the_archaeology_of_the_me/late_antiquity/index.html Why Hybridity Matters for the Study of Early Christian Greece] by [http://www.und.nodak.edu/instruct/wcaraher/ Bill Caraher] in ''The Archaeology of the Mediterranean World''.)</ref> His research proved that the rightful constructors were indeed Constantine and Helen. He also proved the existence of a temple dating from the 4th century. Professor Orlandos commenced refurbishments of the church which required seven years to complete. This was achieved by 1966.
+
==Împrejmuire și curte==
 +
Această biserică este înconjurată de ziduri înalte de 8.5 m cu un perimetru de 252 de m. Curtea principală din fața bisericii măsoară 42 de m pe 43 de m și este înconjurată spre nord, vest și sud de două rânduri de chilii. Aceste chilii au fost construite în perioade diferite și au fost terminate în secolul al XVII-lea.
  
−
==Enclosure and courtyard ==
+
În partea estică a curții, dincolo de grădini și în afara zidului sunt cinci morminte din secolul al XIX-lea. Acestea aparțin unei familii remarcabile, nobile și înstărite din Paros care a contribuit cu asistență financiară remarcabilă la renovarea bisericii și care, de asemenea, sunt creștini foarte pioși. De asemenea, aici a fost înmormântată în 1848 [[w:Manto Mavrogenous|Manto Mavroyenis]], o eroină din [[w:Greek War of Independence|Războiul de Independență]] din Grecia din 1821.
−
The entire enclosure is surrounded by a 8.5m high walled fence which has a perimeter of 252m around this large property. The main courtyard in front of the church, measures about 42m by 34m, and is enclosed on the north, west, and south by two rows of cells. These were constructed during different periods and were completed by the 17th century.
 
  
−
East of the courtyard, behind the gardens, are five unenclosed tombs from the 19th century. These belong to a notable, wealthy and noble family from Paros who contributed significant financial assistance to the refurbishments of the church and who were also extremely pious Christians. [[w:Manto Mavrogenous|Manto Mavroyenis]], an 1821 [[w:Greek War of Independence|War of Independence]] heroine of Paros, was also buried there in 1848.
+
Dintr-o clădire de marmură cu arcade din secolul al IV-lea care forma atriul bisericii au mai rămas câteva coloane și temelia de mamrmură. Aceasta făcea parte din fațade impresionantă a bisericii care îi apărea credinciosului după ce trecea de porțile poleite de trei ori.
−
 
 
−
A few pillars and a marble foundation, are remnants from a marble building with arcades from the 4th century, which formed the atrium of the temple. This is part of the impressive facade of the temple once a worshiper has passed the big three-foiled gates.
 
  
 
<gallery>
 
<gallery>
−
Image:1684_Tomb.JPG|<small>One of the tombs of the Mavroyenis family, dating 1684 and bearing the [[Double-headed eagle]] emblem of the [[Byzantine Empire]].</small>
+
Image:1684_Tomb.JPG|<small>Unul din mormintele familiei Mavroyenis, din 1684 decorat cu emblema [[vulturul bicefal|vulturului bicefal]] al [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]].</small>
 
</gallery>
 
</gallery>
  
 
==Narthex ==
 
==Narthex ==
−
Many tombs are in this section of the temple; amongst these are Nicholas Kondilis (1681), Nicholas Voutzaras (1617) and George Mavroyenis (1870). These tombs are of historical importance and the final resting place for those who are considered important people who gave generously for the restoration and renovations of the temple.
+
În acestă parte a bisericii sunt multe [[Mormânt|morminte]]. Printre acestea se găsesc cele ale lui Nicholas Kondilis (1681), Nicholas Voutzaras (1617) și George Mavroyenis (1870). Aceste morminte au o importanță istorică și sunt ultimul loc de odihnă al celor care sunt considerați importanți și care au contribuit cu generozitate la restaurarea și renovarea bisericii.
  
−
==Main Temple ==
+
==Biserica principală==
−
The main temple is about 30x25m and is an outstanding piece of architecture; the unison of its interior design creates a feeling of size, antique atmosphere and inner harmony. In the centre, is a cross-shaped temple with a colonnade in the north, south and west. There is a second level (the gynaeceum) with a series of square pillars. These are also shaped in the cross to form the four vaults in the middle and the "cross-vaults" on the sides. The four vaults cross at the dome, which is held on all four spherical triangles and also by four very big columns.
+
Biserica principală are dimensiunile de 30 pe 25 de m și este o remarcabilă realizare arhitecturală; armonia interiorului ei creează un sentiment de atmosferă antică și armonie interioară. În centru există o biserică în formă de cruce cu coloane pe laturile de nord, sud și vest. Mai există și nivelul al II-lea (gynaeceum) cu o serie de stâlpi cu secțiune pătrată. De asemenea, și aceștia au formă de cruce pentru a forma patru bolți în mijloc și o "bolți în formă de cruce" pe laturi. Cele patru bolți ale domului, care este susținut pe patru triunghiuri sferice și pe patru coloane foarte mari.
  
−
On the two of the four spherical triangles, six-winged seraphim are painted on them and there is only one other church in the world with this exact same painting of six-winged seraphim on spherical triangles and that is in St. Sophia of Constantinople.
+
Pe două din cele patru triunghiuri sferice sunt pictați serafimi cu șase aripi, în lume existând doar o singură altă biserică în care serafimii cu șase aripi sunt pictați pe triunghiurile sferice, și anume Sfânta Sofia din Constantinopol.
  
−
The northern and western vaults had fallen during an earthquake that shook the church in 1733. These have since been rebuilt.
+
Bolțile de nord și de vest au căzut în timpul cutremurului de pământ din anul 1733 dar au fost reconstruite ulterior.
  
−
=== Images of the Main Temple ===
+
===Imagini din biserica principală===
 
<gallery>
 
<gallery>
−
Image:Ekatontapyliani_1.JPG|<small>View of the Main temple and Iconostasis</small>
+
Image:Ekatontapyliani_1.JPG|<small>Vedere din biserica principală și iconostas</small>
−
Image:Ekatontapyliani_6.JPG|<small>View of the Main temple and Iconostasis</small>
+
Image:Ekatontapyliani_6.JPG|<small> Vedere din biserica principală și iconostas </small>
−
Image:Ekatontapyliani_7.JPG|<small>View of the Main temple and North wing</small>
+
Image:Ekatontapyliani_7.JPG|<small> Vedere din biserica principală și iconostas </small>
 
</gallery>
 
</gallery>
  
 
==Altar==
 
==Altar==
 
<gallery>
 
<gallery>
−
Image:Ekatontapyliani_2.JPG|<small>The Altar: View of the "Synthronon".</small>
+
Image:Ekatontapyliani_2.JPG|<small>The Altar: Vedere a "Synthronon?".</small>
−
Image:Ekatontapyliani_4.JPG|<small>The Altar: View of the "Ciborium".</small>
+
Image:Ekatontapyliani_4.JPG|<small>The Altar: Vedere a  "Ciborium?".</small>
 
</gallery>
 
</gallery>
−
==Iconostasis ==
+
 
 +
==Iconostas==
 
<gallery>
 
<gallery>
−
Image:Ekatontapyliani_3.JPG|<small>View of the top part of the Iconostasis</small>
+
Image:Ekatontapyliani_3.JPG|<small>Vedere apărții de sus a iconostasului</small>
−
Image:Ekatontapyliani_6.JPG|<small>Close up view of the entire Iconostasis</small>
+
Image:Ekatontapyliani_6.JPG|<small>Vedere de aproape a întregului iconostas </small>
−
Image:Ekatontapyliani_8.JPG|<small>View of iconostasis from the North wing church</small>
+
Image:Ekatontapyliani_8.JPG|<small>Vedere a iconostasului din aripa de nord a bisericii</small>
 
</gallery>
 
</gallery>
  
−
==Chapels==
+
==Capele==
−
*Chapel of St. [[Theoctiste of the Isle of Lesbos|Theoktiste of Lesbos]]
+
*Capela [[Maica Domnului din Insula Lesbos|Maicii Domnului Lesbos]]
−
:''See St. [[Theoctiste of the Isle of Lesbos|Theoktiste of Lesbos]]
+
:''Vezi [[Maica Domnului din Insula Lesbos|Maica Domnului din Lesbos]]
 
<gallery>
 
<gallery>
−
Image:Theoctyste_1.JPG|<small>Icon of St. Theoctiste</small>
+
Image:Theoctyste_1.JPG|<small>Icoana Maicii DOmnului</small>
 
</gallery>
 
</gallery>
  
−
:In the northern wall of the temple is the small chapel of St. Theoctiste. There is an enclosed tomb which once contained the relics of the saint.
+
:În zidul nordic al bisericii se găsește o capelă mică a Maicii Domnului. Aici se găsește și un mormânt care pe vremuri conținea moaștele unui sfânt.
−
*Chapel of St. Nicholas
+
*Capela Sfântul Nicolae
−
:This chapel measures 19x15m and is situated north of the altar of the main temple. It is the oldest chapel, not only of the entire church but of the whole island. Many archaeologists believe that this is the spot that St. [[Helen]] prayed before venturing to find the Holy Cross in Jerusalem.
+
:Această capelă are 19 pe 15 m și este situată în nordul altarului bisericii principale. Este cea mai veche capelă, nu numai a întregului complex ci din întreaga insulă. Mulți arheologi cred că acesta este locul unde s-a rugat Sfânta [[Elena Împărăteasa|Elena]] înainte de a se aventura în căutarea Sfintei Cruci din Ierusalim.
−
*Chapel of the Holy Unmercenaries Ss. Anargyron
+
*Capela Sfinților neiubitori de arginți Anargyron
−
*Chapel of St. Philip
+
*Capela Sfântului Filip
−
:This chapel (8mx2.5m) is to the south of the Chapel of the Holy Unmercenaries and is connected directly with it, though it has a separate ceiling.
+
:Această capelă de 8 pe 2,5 m se găsește în sudul Capelei Sfinților neiubitori de arginți și este legată direct cu aceasta cu toate că are un tavan separat.
−
*Chapel of St. Theodosia
+
*Capela Sfintei Teodosia
−
*Chapel of St. Demetrios
+
*Capela Sfântului Dumitru
  
−
==Baptismal font==
+
==Cristelnița de botez==
 
<gallery>
 
<gallery>
−
Image:Ekatontapyliani_5.JPG|The Baptismal Font: The ancient "Photistirion" of the Baptismal Font
+
Image:Ekatontapyliani_5.JPG|Cristelnița de botezt: Vechea cristelniță "Photistirion" de botez
 
</gallery>
 
</gallery>
−
 
+
==Icoane pentru procesiuni==
−
==Portable icons==
+
*"Fecioara care se roagă" (circa sec al XV-lea)
−
*The "Praying Virgin" (circa 15th Century)
+
*"Preacurata" (circa secolul al XVI-lea)
−
*The "Pure One" (circa 16th century)
+
*"Sfânta Treime - Sfântul Zion"
−
*The "Holy Trinity - St. Zion"
 
 
<gallery>
 
<gallery>
−
Image:TrinityKatopiliani.JPG|Icon of the Holy Trinity - St. Zion
+
Image:TrinityKatopiliani.JPG|Icoana Sfintei Treimi - Sfântul Zion
 
</gallery>
 
</gallery>
−
*The "Panagia Eleousa"
+
*"Panagia Eleousa"
−
 
 
−
==The old monument gate==
 
−
This gate was brought to the northern wing of the complex by Professor Anastasius (Orlandos during the restorations of the central gate of the Narthex. The monument gate is rich in marble decoration and consists of two bizarre columns with a corniced pediment and anthemium at the top. These columns are supported on cubical bases with two human comical forms sculpted into them. These forms form the basis of the legend associated with this gate.
 
  
−
=== The legend of the monument gate ===
+
==Poarta veche a monumentului==
 +
Această poartă a fost adusă în aripa de nord a complexului de către profesorul Anastasius (Orlandos) în timpul restaurării porții centrale a narthex-ului. Poarta monumentului este bogat decorată cu marmură și este formată din două coloane ciudate cu cornișe și anthemium? în partea de sus. Aceste coloane stau pe o temelie cubică în care sunt sculptate două forme umane amuzante. Aceste forme umane sunt baza legendei asociate cu această poartă.
  
−
{{stub}}
+
===Legenda porților complexului===
  
−
==Legends==
+
==Legende==
 
<gallery>
 
<gallery>
−
Image:Pyliani_Apoc.JPG|<small>The Apocalypse Legend: Sculpture linked to the legend of the Apocalypse.</small>
+
Image:Pyliani_Apoc.JPG|<small>Legenda apocalipsei: Sculptură care are legătură cu legenda Apocalipsei.</small>
 
</gallery>
 
</gallery>
  
−
==See also==
+
==Note==
−
*[[Metropolis of Paronaxia]]
+
<small><references/></small>
  
−
==Notes==
+
[[Categorie:Biserici|Panagia Ekatontapyliani]]
−
<small><references/></small>
+
[[Categorie:Biserici grecești|Panagia Ekatontapyliani]]
  
−
[[Category:Churches|Panagia Ekatontapyliani]]
+
[[en:Our Lady of Hundred Gates]]
−
[[Category:Greek Churches|Panagia Ekatontapyliani]]
 

Versiunea curentă din 27 martie 2021 17:52

Biserica Panagia Ekatontapyliani - cu O Sută de Uși este una din cele mai importante monumente bizantine din Grecia fiind situată în Pirikia, capitala Insulei Paros. Este una din cele mai vechi biserici din Grecia. Numele ei real este Katapoliani de la kata și polis care înseamnă "spre oraș"; sau spre orașul vechi. Numele ei oficial și mult mai folosit este Ekatontapyliani, după o idee a savanților din secolul al XVII-lea, care dorind să-i dea o importanță sporită au numit-o după cele o mie de porți ale Tebei din Egipt. Hramul principal al acestei biserici este în 15 august, la Adormirea Maicii Domnului.

Istoric

În privința construirii acestei biserici circulă multe povești. Cele mai multe o consideră pe Sfânta Elena ca fondatoare. Se spune că în drum spre Țara Sfântă unde dorea să găsească Sfânta Cruce, corabia ei a poposit în Paros. Lângă port, era o bisericuță mică unde s-a rugat și a făcut un legământ că dacă va găsi Sfânta Cruce va construi o biserică mai mare în acel loc. După ce a găsit Sfânta Cruce, Sfânta Elena și-a îndeplinit legământul și a construit o biserică mare în Paros. O altă versiune spune că ea nu a putut să-și îndeplinească legământul și l-a însărcinat pe fiul ei, Împăratul Constantin cel Mare să facă această construcție și să-i îndeplinească dorința. O a treia versiune spune că acolo nu era nici o biserică înainte de secolul al VI-lea. Totuși, Împăratul Iustinian a dorit să întărească sentimentele religioase ale locuitorilor insulei și a construit această biserică.

În decursul anului 1962, biserica a fost renovată de către renumitul profesor și academician Anastasius Orlandos.[1] Cercetările sale au dovedit că cei care au construit biserica sunt într-adevăr Constantin și Elena. De asemenea, el a dovedit existența unei biserici datând din secolul al IV-lea. Profesorul Orlandos a început să renoveze biserica, ceea ce a necesitat șapte ani pentru a finaliza aceste lucrări de renovare, până în 1966.

Împrejmuire și curte

Această biserică este înconjurată de ziduri înalte de 8.5 m cu un perimetru de 252 de m. Curtea principală din fața bisericii măsoară 42 de m pe 43 de m și este înconjurată spre nord, vest și sud de două rânduri de chilii. Aceste chilii au fost construite în perioade diferite și au fost terminate în secolul al XVII-lea.

În partea estică a curții, dincolo de grădini și în afara zidului sunt cinci morminte din secolul al XIX-lea. Acestea aparțin unei familii remarcabile, nobile și înstărite din Paros care a contribuit cu asistență financiară remarcabilă la renovarea bisericii și care, de asemenea, sunt creștini foarte pioși. De asemenea, aici a fost înmormântată în 1848 Manto Mavroyenis, o eroină din Războiul de Independență din Grecia din 1821.

Dintr-o clădire de marmură cu arcade din secolul al IV-lea care forma atriul bisericii au mai rămas câteva coloane și temelia de mamrmură. Aceasta făcea parte din fațade impresionantă a bisericii care îi apărea credinciosului după ce trecea de porțile poleite de trei ori.

Narthex

În acestă parte a bisericii sunt multe morminte. Printre acestea se găsesc cele ale lui Nicholas Kondilis (1681), Nicholas Voutzaras (1617) și George Mavroyenis (1870). Aceste morminte au o importanță istorică și sunt ultimul loc de odihnă al celor care sunt considerați importanți și care au contribuit cu generozitate la restaurarea și renovarea bisericii.

Biserica principală

Biserica principală are dimensiunile de 30 pe 25 de m și este o remarcabilă realizare arhitecturală; armonia interiorului ei creează un sentiment de atmosferă antică și armonie interioară. În centru există o biserică în formă de cruce cu coloane pe laturile de nord, sud și vest. Mai există și nivelul al II-lea (gynaeceum) cu o serie de stâlpi cu secțiune pătrată. De asemenea, și aceștia au formă de cruce pentru a forma patru bolți în mijloc și o "bolți în formă de cruce" pe laturi. Cele patru bolți ale domului, care este susținut pe patru triunghiuri sferice și pe patru coloane foarte mari.

Pe două din cele patru triunghiuri sferice sunt pictați serafimi cu șase aripi, în lume existând doar o singură altă biserică în care serafimii cu șase aripi sunt pictați pe triunghiurile sferice, și anume Sfânta Sofia din Constantinopol.

Bolțile de nord și de vest au căzut în timpul cutremurului de pământ din anul 1733 dar au fost reconstruite ulterior.

Imagini din biserica principală

  • Vedere din biserica principală și iconostas

  • Vedere din biserica principală și iconostas

  • Vedere din biserica principală și iconostas

Altar

  • The Altar: Vedere a "Synthronon?".

  • The Altar: Vedere a "Ciborium?".

Iconostas

  • Vedere apărții de sus a iconostasului

  • Vedere de aproape a întregului iconostas

  • Vedere a iconostasului din aripa de nord a bisericii

Capele

Vezi Maica Domnului din Lesbos

  • Icoana Maicii DOmnului

În zidul nordic al bisericii se găsește o capelă mică a Maicii Domnului. Aici se găsește și un mormânt care pe vremuri conținea moaștele unui sfânt.
  • Capela Sfântul Nicolae
Această capelă are 19 pe 15 m și este situată în nordul altarului bisericii principale. Este cea mai veche capelă, nu numai a întregului complex ci din întreaga insulă. Mulți arheologi cred că acesta este locul unde s-a rugat Sfânta Elena înainte de a se aventura în căutarea Sfintei Cruci din Ierusalim.
  • Capela Sfinților neiubitori de arginți Anargyron
  • Capela Sfântului Filip
Această capelă de 8 pe 2,5 m se găsește în sudul Capelei Sfinților neiubitori de arginți și este legată direct cu aceasta cu toate că are un tavan separat.
  • Capela Sfintei Teodosia
  • Capela Sfântului Dumitru

Cristelnița de botez

  • Cristelnița de botezt: Vechea cristelniță "Photistirion" de botez

Icoane pentru procesiuni

  • "Fecioara care se roagă" (circa sec al XV-lea)
  • "Preacurata" (circa secolul al XVI-lea)
  • "Sfânta Treime - Sfântul Zion"

  • Icoana Sfintei Treimi - Sfântul Zion

  • "Panagia Eleousa"

Poarta veche a monumentului

Această poartă a fost adusă în aripa de nord a complexului de către profesorul Anastasius (Orlandos) în timpul restaurării porții centrale a narthex-ului. Poarta monumentului este bogat decorată cu marmură și este formată din două coloane ciudate cu cornișe și anthemium? în partea de sus. Aceste coloane stau pe o temelie cubică în care sunt sculptate două forme umane amuzante. Aceste forme umane sunt baza legendei asociate cu această poartă.

Legenda porților complexului

Legende

  • Legenda apocalipsei: Sculptură care are legătură cu legenda Apocalipsei.

Note

  1. ↑ "... Începând cu al doilea deceniu al secolului XX, oameni ca George Soteriou și Anastasius Orlandos au dezvăluit prezența a numeroase bazilici creștine timpurii în interiorul granițelor statului modern grec. [W. Bowden, Epirus Vetus, 22-24; W. H. C. Frend, The Archaeology of Early Christianity, a History. (London 1997), 204-205, 244-245.] Uniformitatea acestor clădiri a confirmat în concepțiile acestor savanți relativa uniformitate a culturii grecești creștine în interiorul și probabil în afara granițelor statului-națiune modern în secolul al V-lea d.Hr. Mai mult, accentuarea citirii arhitecturii grecești ca dovadă a dezvoltării liturghiei creștine nu numai că a stabilit o legătură istorică între liturghia creștină primară și varianta ei succesoare din bizanțul mijlociu dar a și plasat, fără tăgadă, Grecia în istoria liturgică atât a Constantinopolului cât și a lumii ortodoxe în lărgimea ei. Astfel, arhitectura și liturghia Greciei au căutat nu numai să definească rădăcinile vechi ale culturii creștine grecești dar au și căutat să o lege de cultura mediteraneeană răsăriteană ortodoxă la momentul când ambițiile teritoriale fuseseră înăbușite după campania dezastruoasă din Asia Mică la începutul anilor 1920. Termenii acestei dezbateri, stabiliți de Soteriou și Anastasius Orlandos, au rămas în vigoare chiar și atunci când disciplina arheologiei creștine primare a trecut în mâinile unor savanți cu păreri politice diferite, cum ar fi Demetrius Pallas ..." (din Why Hybridity Matters for the Study of Early Christian Greece de Bill Caraher în The Archaeology of the Mediterranean World.)
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Panagia_Ekatontapyliani_–_cu_o_Sută_de_Uși_(Paros)&oldid=51731”