Biserica Panagia Ekatontapyliani – cu o Sută de Uși (Paros)

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Biserica Panagia Ekatontapyliani - cu O Mie de Uşi este una din cele mai importante monumente bizantine din Grecia fiind situată în Pirikia, capitala Insulei Paros. Este una din cele mai vechi biserici din Grecia. Numele ei real este Katapoliani de la kata şi polis care înseamnă "spre oraş"; sau spre oraşul vechi. Numele ei oficial şi mult mai folosit este Ekatontapyliani, după o idee a savanţilor din secolul al XVII-lea, care dorind să-i dea o importanţă sporită au numit-o după cele o mie de porţi ale Tebei din Egipt. Hramul principal al acestei biserici este în 15 august, la Adormirea Maicii Domnului.

Istoric

În privinţa construirii acestei biserici circulă multe poveşti. Cele mai multe o consideră pe Sfânta Elena ca fondatoare. Se spune că în drum spre Ţara Sfântă unde dorea să găsească Sfânta Cruce, corabia ei a poposit în Paros. Lângă port, era o bisericuţă mică unde s-a rugat şi a făcut un legământ că dacă va găsi Sfânta Cruce va construi o biserică mai mare în acel loc. După ce a găsit Sfânta Cruce, Sfânta Elena şi-a îndeplinit legământul şi a construit o biserică mare în Paros. O altă versiune spune că ea nu a putut să-şi îndeplinească legământul şi l-a însărcinat pe fiul ei, Împăratul Constantin cel Mare să facă această construcţie şi să-i îndeplinească dorinţa. O a treia versiune spune că acolo nu era nici o biserică înainte de secolul al VI-lea. Totuşi, Împăratul Iustinian a dorit să întărească sentimentele religioase ale locuitorilor insulei şi a construit această biserică.

În decursul anului 1962, biserica a fost renovată de către renumitul profesor şi academician Anastasius Orlandos. Cercetările sale au dovedit că cei care au construit biserica sunt într-adevăr Constantin şi Elena. De asemenea, el a dovedit existenţa unei biserici datând din secolul al IV-lea. Profesorul Orlandos a început să renoveze biserica, ceea ce a necesitat şapte ani pentru a finaliza aceste lucrări de renovare, până în 1966.

Împrejmuire şi curte

Această biserică este înconjurată de ziduri înalte de 8.5 m cu un perimetru de 252 de m. Curtea principală din faţa bisericii măsoară 42 de m pe 43 de m şi este înconjurată spre nord, vest şi sud de două rânduri de chilii. Aceste chilii au fost construite în perioade diferite şi au fost terminate în secolul al XVII-lea.

În partea estică a curţii, dincolo de grădini şi în afara zidului sunt cinci morminte din secolul al XIX-lea. Acestea aparţin unei familii remarcabile, nobile şi înstărite din Paros care a contribuit cu asistenţă financiară remarcabilă la renovarea bisericii şi care, de asemenea, sunt creştini foarte pioşi. De asemenea, aici a fost înmormântată în 1848 Manto Mavroyenis, o eroină din Războiul de Independenţă din Grecia din 1821.

Dintr-o clădire de marmură cu arcade din secolul al IV-lea care forma atriul bisericii au mai rămas câteva coloane şi temelia de mamrmură. Aceasta făcea parte din faţade impresionantă a bisericii care îi apărea credinciosului după ce trecea de porţile poleite de trei ori.

• 

  Unul din mormintele familiei Mavroyenis, din 1684 decorat cu emblema vulturului bicefal al Imperiului Bizantin.

Narthex

În acestă parte a bisericii sunt multe morminte; Printre acestea se găsesc cele ale lui Nicholas Kondilis (1681), Nicholas Voutzaras (1617) şi George Mavroyenis (1870). Aceste morminte au o importanţă istorică şi sunt ultimul loc de odihnă al celor care sunt coniseraţi importanţi şi care au contribuit cu generozitate la restaurarea şi renovarea bisericii.

Biserica principală

Biserca rincipală are dimensiunile de 30 pe 25 de m şi este o remarcabilă realizare arhitecturală; armonia interiorului ei creează un sentiment de atmosferă antică şi armonie interioară. În centru există o biserică în formă de cruce cu coloane pe laturile de nord, sud şi vest. Mai există şi nivelul al II-lea (gynaeceum) cu o serie de stâlpi cu secţiune pătrată. De asemenea, şi aceştia au formă de cruce pentru a forma patru bolţi în mijloc şi o "bolţi în formă de cruce" pe laturi. Cele patru bolţi ale domului, care este susţinut pe patru triunghiuri sferice şi pe patru coloane foarte mari.

Pe două din cele patru triunghiuri sferice sunt pictaţi serafimi cu şase aripi, în lume existând doar o singură altă biserică în care serafimii cu şase aripi sunt pictaţi pe triunghiurile sferice, şi anume Sfânta Sofia din Constantinopol.

Bolţile de nord şi de vest au căzut în timpul cutremurului de pământ din anul 1733 dar au fost reconstruite ulterior.

Imagini din biserica principală

• 

  Vedere din biserica principală şi iconostas

• 

  Vedere din biserica principală şi iconostas

• 

  Vedere din biserica principală şi iconostas

Altar

• 

  The Altar: Vedere a "Synthronon?".

• 

  The Altar: Vedere a "Ciborium?".

Iconostas

• 

  Vedere apărţii de sus a iconostasului

• 

  Vedere de aproape a întregului iconostas

• 

  Vedere a iconostasului din aripa de nord a bisericii

Capele

• Capela Maicii Domnului Lesbos

Vezi Maica Domnului din Lesbos

• 

  Icoana Maicii DOmnului

În zidul nordic al bisericii se găsesşte o capelă mică a Maicii Domnului. Aici se găseşte şi un mormânt care pe vremuri conţinea moaştele unui sfânt.

• Capela Sfântul Nicolae

Această capelă are 19 pe 15 m şi este situată în nordul altarului bisericii principale. Este cea mai veche capelă, nu numai a întregului complex ci din întreaga insulă. Mulţi arheologi cred că acesta este locul unde s-a rugat Sfânta Elena înainte de a se aventura în căutarea Sfintei Cruci din Ierusalim.

• Capela Sfinţilor neiubitori de arginţi Anargyron
• Capela Sfântului Filip

Această capelă de 8 pe 2,5 m se găseşte în sudul Capelei Sfinţilor neiubitori de arginţi şi este legată direct cu aceasta cu toate că are un tavan separat.

• Capela Sfintei Teodosia
• Capela Sfântului Dumitru

Cristelniţa de botez

• 

  Cristelniţa de botezt: Vechea cristelniţă "Photistirion" de botez

Icoane pentru procesiuni

• "Fecioara care se roagă" (circa sec al XV-lea)
• "Preacurata" (circa secolul al XVI-lea)
• "Sfânta Treime - Sfântul Zion"

• 

  Icoana Sfintei Treimi - Sfântul Zion

• "Panagia Eleousa"

Poarta veche a monumentului

Această poartă a fost adusă în aripa de nord a complexului de către profesorul Anastasius (Orlandos) în timpul restaurării porţii centrale a narthex-ului. Poarta monumentului este bogat decorată cu marmură şi este formată din două coloane ciudate cu cornişe şi anthemium? în partea de sus. Aceste coloane stau pe o temelie cubică în care sunt sculptate două forme umane amuzante. Aceste forme umane sunt baza legendei asociate cu această poartă.

Legende

• 

  Legenda apocalipsei: Sculptură care are legătură cu legenda Apocalipsei.

Vezi şi

• Mitropolia de Paronaxia