Biserica Panagia Ekatontapyliani – cu o Sută de Uși (Paros)

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Biserica Panagia Ekatontapyliani - cu O Mie de Uşi este una din cele mai importante monumente bizantine din Grecia fiind situată în Pirikia, capitala Insulei Paros. Este una din cele mai vechi biserici din Grecia. Numele ei real este Katapoliani de la kata şi polis care înseamnă "spre oraş"; sau spre oraşul vechi. Numele ei oficial şi mult mai folosit este Ekatontapyliani, după o idee a savanţilor din secolul al XVII-lea, care dorind să-i dea o importanţă sporită au numit-o după cele o mie de porţi ale Tebei din Egipt. Hramul principal al acestei biserici este în 15 august, la Adormirea Maicii Domnului.

Istoric

În privinţa construirii acestei biserici circulă multe poveşti. Cele mai multe o consideră pe Sfânta Elena ca fondatoare. Se spune că în drum spre Ţara Sfântă unde dorea să găsească Sfânta Cruce, corabia ei a poposit în Paros. Lângă port, era o bisericuţă mică unde s-a rugat şi a făcut un legământ că dacă va găsi Sfânta Cruce va construi o biserică mai mare în acel loc. După ce a găsit Sfânta Cruce, Sfânta Elena şi-a îndeplinit legământul şi a construit o biserică mare în Paros. O altă versiune spune că ea nu a putut să-şi îndeplinească legământul şi l-a însărcinat pe fiul ei, Împăratul Constantin cel Mare să facă această construcţie şi să-i îndeplinească dorinţa. O a treia versiune spune că acolo nu era nici o biserică înainte de secolul al VI-lea. Totuşi, Împăratul Iustinian a dorit să întărească sentimentele religioase ale locuitorilor insulei şi a construit această biserică.

În decursul anului 1962, biserica a fost renovată de către renumitul profesor şi academician Anastasius Orlandos. Cercetările sale au dovedit că cei care au construit biserica sunt într-adevăr Constantin şi Elena. De asemenea, el a dovedit existenţa unei biserici datând din secolul al IV-lea. Profesorul Orlandos a început să renoveze biserica, ceea ce a necesitat şapte ani pentru a finaliza aceste lucrări de renovare, până în 1966.

Împrejmuire şi curte

Această biserică este înconjurată de ziduri înalte de 8.5 m cu un perimetru de 252 de m. Curtea principală din faţa bisericii măsoară 42 de m pe 43 de m şi este înconjurată spre nord, vest şi sud de două rânduri de chilii. Aceste chilii au fost construite în perioade diferite şi au fost terminate în secolul al XVII-lea.

În partea estică a curţii, dincolo de grădini şi în afara zidului sunt cinci morminte din secolul al XIX-lea. Acestea aparţin unei familii remarcabile, nobile şi înstărite din Paros care a contribuit cu asistenţă financiară remarcabilă la renovarea bisericii şi care, de asemenea, sunt creştini foarte pioşi. De asemenea, aici a fost înmormântată în 1848 Manto Mavroyenis, o eroină din Războiul de Independenţă din Grecia din 1821.

Dintr-o clădire de marmură cu arcade din secolul al IV-lea care forma atriul bisericii au mai rămas câteva coloane şi temelia de mamrmură. Aceasta făcea parte din faţade impresionantă a bisericii care îi apărea credinciosului după ce trecea de porţile poleite de trei ori.

• 

  Unul din mormintele familiei Mavroyenis, din 1684 decorat cu emblema vulturului bicefal al Imperiului Bizantin.

Narthex

În acestă parte a bisericii sunt multe morminte; Printre acestea se găsesc cele ale lui Nicholas Kondilis (1681), Nicholas Voutzaras (1617) şi George Mavroyenis (1870). Aceste morminte au o importanţă istorică şi sunt ultimul loc de odihnă al celor care sunt coniseraţi importanţi şi care au contribuit cu generozitate la restaurarea şi renovarea bisericii.

Biserica principală

Biserca rincipală are dimensiunile de 30 pe 25 de m şi este o remarcabilă realizare arhitecturală; armonia interiorului ei creează un sentiment de atmosferă antică şi armonie interioară. În centru există o biserică în formă de cruce cu coloane pe laturile de nord, sud şi vest. Mai există şi nivelul al II-lea (gynaeceum) cu o serie de stâlpi cu secţiune pătrată. De asemenea, şi aceştia au formă de cruce pentru a forma patru bolţi în mijloc şi o "bolţi în formă de cruce" pe laturi. Cele patru bolţi ale domului, care este susţinut pe patru triunghiuri sferice şi pe patru coloane foarte mari.

Pe două din cele patru triunghiuri sferice sunt pictaţi serafimi cu şase aripi, în lume existând doar o singură altă biserică în care serafimii cu şase aripi sunt pictaţi pe triunghiurile sferice, şi anume Sfânta Sofia din Constantinopol.

Bolţile de nord şi de vest au căzut în timpul cutremurului de pământ din anul 1733 dar au fost reconstruite ulterior.

Imagini din biserica principală

• 

  Vedere din biserica principală şi iconostas

• 

  Vedere din biserica principală şi iconostas

• 

  Vedere din biserica principală şi iconostas

Altar

• 

  The Altar: Vedere a "Synthronon".

• 

  The Altar: Vedere a "Ciborium".

Iconostas

• 

  Vedere apărţii de sus a iconostasului

• 

  Vedere de aproape a întregului iconostas

• 

  Vedere a iconostasului din aripa de nord a bisericii

Capele

• Chapel of St. Theoktiste of Lesbos

See St. Theoktiste of Lesbos

• 

  Icon of St. Theoctiste

In the northern wall of the temple is the small chapel of St. Theoctiste. There is an enclosed tomb which once contained the relics of the saint.

• Chapel of St. Nicholas

This chapel measures 19x15m and is situated north of the altar of the main temple. It is the oldest chapel, not only of the entire church but of the whole island. Many archaeologists believe that this is the spot that St. Helen prayed before venturing to find the Holy Cross in Jerusalem.

• Chapel of the Holy Unmercenaries Ss. Anargyron
• Chapel of St. Philip

This chapel (8mx2.5m) is to the south of the Chapel of the Holy Unmercenaries and is connected directly with it, though it has a separate ceiling.

• Chapel of St. Theodosia
• Chapel of St. Demetrios

Baptismal font

• 

  The Baptismal Font: The ancient "Photistirion" of the Baptismal Font

Portable icons

• The "Praying Virgin" (circa 15th Century)
• The "Pure One" (circa 16th century)
• The "Holy Trinity - St. Zion"

• 

  Icon of the Holy Trinity - St. Zion

• The "Panagia Eleousa"

Poarta veche a monumentului

This gate was brought to the northern wing of the complex by Professor Anastasius (Orlandos during the restorations of the central gate of the Narthex. The monument gate is rich in marble decoration and consists of two bizarre columns with a corniced pediment and anthemium at the top. These columns are supported on cubical bases with two human comical forms sculpted into them. These forms form the basis of the legend associated with this gate.

Legende

• 

  The Apocalypse Legend: Sculpture linked to the legend of the Apocalypse.

Vezi şi

• Mitropolia de Paronaxia