Biserica Ortodoxă a Ierusalimului

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 7 noiembrie 2007 10:37, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (finalizare traducere, scoatere formate)
Salt la: navigare, căutare
Patriarhia Ortodoxă Greacă de Ierusalim
Întemeietor(i) Sfinţii Apostoli
Autocefalie/Autonomie declarată În mod tradiţional
Autocefalie/Autonomie recunoscută 692 de către Sinodul Quinisext
Primatul actual Patr. Teofil
Sediu Ierusalim, Israel
Teritoriu principal Israel, Palestina, Iordania, Arabia Saudită, Ţările din Golf (cu excepţia Kuweitului)
Posesiuni în afară U.S.A, America de Sud
Limbă liturgică greacă, engleză, arabă
Tradiție muzicală Cântarea bizantină
Calendar Iulian (neîndreptat)
Populație estimată 130.000
Site oficial Church of Jerusalem

Biserica Ierusalimului este considerată Biserica-mamă a întregii creştinătăţi, fiindcă la Ierusalim s-a petrecut Pogorârea Duhului Sfânt peste ucenicii şi apostolii adunaţi în foişorul cel de sus, în ziua de Cincizecime după Înălţarea la Cer a Domnului Iisus Hristos, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, în chip de limbi de foc. Acesta este unul din momemtele cheie a întemeierii Bisericii. De aici ucenicii au început a predica Evanghelia, după cuvintele Domnului: "Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului." (Faptele Apostolilor 1, 8).

Pe măsură ce creştinismul s-a răspândit în tot Imperiul Roman, şi persecuţiile împotriva creştinilor de origine iudaică s-au înmulţit, creştinii din Ierusalim au trebuit să se exileze, iar Biserica din Ierusalim a început a-şi pierde influenţa concretă în lumea creştină. Secolele IV-VI au marcat ascensiunea Bisericii din Constantinopol (Noua Romă - capitala Imperiului) alături de cea a "vechii" Rome. Când Pentarhia ecleziastică s-a format, Biserica din Ierusalim, în calitate de "Patriarhie apostolică" a fost una din cele cinci Patriarhii ale Imperiului creştin, alături de Roma, Constantinopol, Alexandria şi Antiohia.

Biserică Ierusalimului păstrează până în ziua de astăzi în custodie multe din Locurile Sfinte din Ierusalim și din împrejurimi, uneori împreună cu romano-catolicii, copții sau cu creștinii armeni. Este vorba mai ales de Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și Biserica Naşterii Domnului din Betleem.

În ultima vreme, au apărut critici la adresa autorităților bisericești din partea credincioșilor palestinieni, care acuză ierarhia (în majoritate de origine greacă și elenofonă) de irosirea banilor Bisericii și pentru faptul că membrii vorbitori de limba arabă ai Bisericii sunt tratați ca niște credincioși de rangul doi.

După depunerea din treaptă a Patriarhului Irineu I în contextul unui scandal privind un transfer de pământuri către evrei, Sfântul Sinod al Bisericii a ales ca locum tenens al scaunului Ierusalimului pe IPS Cornelius de Petra. Pe 22 august 2005, Sfântul Sinod l-a ales în unanimitate ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului pe fostul Arhiepiscop de Tabor, acum Prea Fericitul Teofil III (Giannopoulos) al Ierusalimului|Teofil al III-lea]] ca al 141-lea Patriarh al Ierusalimului.

A se vedea şi

Legături externe


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.