Biserica Ortodoxă a Estoniei (Patriarhia Ecumenică): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Legături externe)
 
(Nu s-au afișat 13 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Image:Tallinn.jpg|right|350px|thumb|Biserici în Tallinn, capitala Estoniei]]
  
[[Image:Tallinn.jpg|right|350px|thumb|Biserici în Tallinn, capitala Estoniei]]
+
{{biserică|
{{numele bisericii|
+
name=Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană|
nume=Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană|
+
founder=—|
fondator=—|
+
independence=1917 |
independenţa=1917|
+
recognition=1923, 1996 de către [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] |
recunoaşterea=1923, 1996 de către [[Patriarhia Ecumenică|Constantinopol]]|
+
primate=[[Stephanos (Charalambides) de Tallinn|Mitropolitul Stephanos]]|
patriarhul=[[Stephanos (Charalambides) din Tallinn|Mitropolitul Stephanos]]|
+
hq=Tallinn, Estonia|
sediul central=Tallinn, Estonia|
+
territory=Republica Estonia|
teritoriu=Republic Estonia|
+
possessions=—|
posesiuni=—|
+
language=estoniană|
limba=Estoniană|
+
music=[[Cântarea bizantină]], [[Cântarea estoniană]] |
muzică=[[stilul bizantin|bizantin]] şi [[tradiţional Estonian|Estonian]]|
+
calendar=[[Calendarul Iulian îndreptat|Iulian îndreptat]]|
calendar=[[calendar gregorian|gregorian]]|
+
population=20.000 [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=33]|
populatiţia=20,000[http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=33]|
 
 
website=[http://www.eoc.ee/ Biserica Estoniei]
 
website=[http://www.eoc.ee/ Biserica Estoniei]
 
}}
 
}}
'''Biserica din Estonia''' sau '''Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană ''' ('''Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik''') este o biserică ortodoxă  [[autonomie|autonomă]] al cărei [[patriarh]] este confirmat de către [[Patriarhia Ecumenică]]. Numele ei oficial în limba engleză este Biserica Ortodoxă Estoniană'''.
 
  
Patriarhul actual este Eminenţa Sa [[Stephanos (Charalambides) din Tallinn|Stephanos]], [[Mitropolit]] de Tallinn şi toată Estonia (ales în 1999).
 
  
Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu [[Biserica Estoniană (Patriarhia Moscovei)|biserica cu acelaşi nume]] care este un [[exarhat]] al  [[Patriarhia Moscovei|Patriarhiei Moscovei]].
+
'''Biserica Ortodoxă a Estoniei''' sau '''Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană ''' ('''Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik''') este o Biserică ortodoxă  [[autonomie|autonomă]] al cărei [[întâistătător]] este confirmat de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]]. În prezent, întâistătătorul acestei Biserici este este Înalt Prea Sfințitul [[Stephanos (Charalambides) din Tallinn|Stephanos]], [[Mitropolit]] al Tallinnului şi a toată Estonia (ales în 1999).
 +
 
 +
Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu [[Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei)|Biserica cu acelaşi nume]] care este un [[exarhat]] al  [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]].
 +
 
 +
==Istoric==
 +
Misionari ortodocşi au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima menţiune a unei comunităţi ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea estică a dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreaţă numită Tarbatu. În 1030, prinţul kievean Jaroslav cel Înţelept a cucerit Tarbatu şi şi-a construit propriul fort în acest loc, precum și o catedrală închinată Sfântului Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]], Purtătorul de Biruinţă. Creştinii ortodocşi au fost ulterior expulzaţi din oraş de germani în 1472, care l-au omorât pe [[preot]]ul acestora, Isidor împreună cu un număr de credincioşi ortodocşi (pomenirea acestor [[mucenic]]i se face în data de [[8 ianuarie]]).
 +
 
 +
Se ştiu puţine despre istoria Bisericii în timpul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, când mulţi [[Vechii Credincioşi|credincioşi vechi]] au venit din Rusia pentru a scăpa de reforma liturgică introduse în [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusă]] de Patriarhul [[Nikon al Moscovei]].
 +
 
 +
În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Estonia a făcut parte din Imperiul Ţarist Rus, fiind cucerită de Ţarul Petru cel Mare. Un mare număr de estonieni, în special ţărani, s-au convertit la ortodoxie în speranţa obţinerii de pământ. S-au construi numeroase biserici ortodoxe. În 1850 a fost înfiinţată Eparhia de Riga (în Lituania) de către Biserica Rusiei şi mulţi credincioşi estonieni au fost incluşi în aceasta. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea s-a produs un val de rusificare, acceptat de ierarhia rusă dar nu şi de [[cler]]ul estonian local. Catedrala Sfântul [[Alexandru Nevski]] din Tallinn şi Mănăstirea [[Stavropighie|stavropighială]] a Adormirii Pühtitsa (Kuremäe) din estul Estoniei au fost construite în această perioadă.
 +
 
 +
În 1917 a fost [[Hirotonie|hirotonit]] primul estonian, [[Platon (Paul Kulbusch de Riga|Platon (Paul Kulbusch)]], ca [[Episcop]] de Riga şi [[Vicar]] de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolşevicii i-au omorât pe episcopul Platon şi pe [[diacon]]ul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost [[canonizare|canonizat]] de către [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]] şi de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]], cu ziua de pomenire [[14 ianuarie]].
 +
 
 +
După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul [[Tihon de Moscova|Tihon]] a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. [[Arhiepiscop]]ul Aleksander Paulus a fost ales şi hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoaşterea canonică. În acelaşi an, Biserica sa a intrat în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice, beneficiind de o [[autonomie]] extinsă din partea acesteia.
 +
 
 +
Înainte de 1941, o cincime din totalul populaţiei estoniene (care fusese în cea mai mare parte luterană începând de la ocupaţia Estoniei de către Suedia în sec. al XVI-lea) era creştină ortodoxă, sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau 158 de [[parohie|parohii]] şi 183 de [[cler]]ici în Biserica estoniană. Exista şi o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tartu. În Petseri se găsea o [[mănăstire]], două [[schit]]uri în Narva şi Kuremäe, o egumenie în Tallinn şi un [[seminar]] în Petseri. Străvechea mănăstire din Petseri (Pechory, care aparţinea Estoniei şi care aparţine acum Rusiei) a fost ferită de distrugerile în masă de biserici care au avut loc în Rusia Sovietică).
  
==Istorie==
+
În 1940, Estonia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, al cărei guvern a început un program general de dizolvare a oricărei independenţe ecleziastice de pe teritoriul său. Totuși, autonomia Bisericii Estoniei a fost reactivată temporar din 1942 până în 1944, sub jurisdicție constantinopolitană. În 1945, un reprezentant al Patriarhiei Moscovei a dizolvat ceea ce mai rămăsese din [[Sinod]]ul Bisericii estoniene şi a înfiinţat o nouă organizaţie, Sinodul Diocezan. Credincioşii ortodocşi din Estonia ocupată au fost astfel regrupați într-o simplă eparhie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse.
Misionari ortodocşi au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul XII. Prima menţiune a unei comunităţi ortodoxe în Estonia datează din 1030 în Tartu. În jurul anului 600 AD în partea estică a dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreaţă numită Tarbatu. În 1030, prinţul kievean Jaroslav cel Înţelept, a demolat Tarbatu şi şi-a construit propriul fort în acest loc ca şi o catedrală închinată Sfântului [[Gheorghe Purtătorul de Biruinţă]] . Creştinii ortodocşi au fost ulterior expulzaţi din oraş de germani în 1472, care le-au omorât [[preot|preotul]] Isidor împreună cu un anumit număr de credincioşi ortodocşi (grupul este comemorat în [[8 ianuarie]]).
 
Se ştiu puţine despre istoria bisericii în timpul secolelor XVII şi XVIII, când mulţi [[credincioşi vechi|credincioşi vechi]] au venit din Rusia pentru a scăpa de reformele liturgice ale Patriarhului [[Nikon de Moscova]].
 
  
În secolele XVIII şi XIX, Estonia a făcut parte din Imperiul Ţarist Rus, fiind cucerită de Ţarul [[Petru cel Mare]]. Un mare număr de estonieni, în special ţărani, s-au convertit la ortodoxie în speranţa obţinerii de pământ. S-au construi numeroase biserici ortodoxe. În 1850 a fost înfiinţată Eparhia de Riga (în Lituania) de către [[Biserica Rusiei]] şi mulţi credincioşi estonieni au fost incluşi în aceasta. Spre sfârşitul secolului XIX, s-a produs un val de rusificare, acceptat de ierarhia rusă dar nu şi de clerul estonian local. Catedrala Sfântul[[Alexander Nevsky]]  din Tallinn şi Mănăstirea Adormirii Pühtitsa [[Stavropigial|Stavropegic]] (Kuremäe) din estul Estoniei au fost construite în această perioadă.
+
Chiar înainte de a doua ocupaţie sovietică din 1944 şi dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici şi aproximativ 8000 de credincioşi ortodocşi. Biserica Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod s-a reorganizat în Suedia şi-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenţei Estoniei în 1991. Înainte de a muri, în 1953, Mitropolitul Aleksander şi-a transformat comunitatea în [[exarhat]]al Patriarhiei Ecumenice. Majoritatea episcopilor şi clericilor care au rămas în țară au fost deportaţi în Siberia. În 1958 a fost ales un nou Sinod în exil, iar Biserica Estoniei s-a reorganizat în Suedia.
  
În 1917 a fost hirotonit primul estonian, Platon (Paul Kulbusch), ca Episcop de Riga şi Vicar de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolşevicii l-au omorât pe Platon şi pe [[diacon|diaconul]] său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost [[proclamat sfânt]] de către Patriarhia Ecumenică şi de Rusia, fiind comemorat în [[14 ianuarie]].
+
[[Image:AlexeyII.jpg|right|thumb|125px|Patriarhul [[Alexei II (Ridiger) al Rusiei|Alexei II al Rusiei]]]]
 +
[[Image:Ecum. Patriarch Bartholomew.jpg|thumb|125px|left|Patriarhul Ecumenic [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I al Constantinopolului]]]].
 +
După destrămarea Uniunii Sovietice, au apărut divergenţe în sânul comunităţii ortodoxe din Estonia între cei care doreau să rămână sub autoritatea Bisericii Ruse şi cei care doreau să se reîntoarcă sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, generând dispute, de multe ori cu tentă etnică, deoarece mulţi ruşi emigraseră în Estonia în timpul ocupaţiei sovietice. Negocieri îndelungate între cele două patriarhii nu au dat nici un rezultat.
  
După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortoxe Ruse, Sfântul [[Tihon din Moscow|Tihon]],, în 1920 a recunoscut Biserica Ortodoxă a Estoniei (OCE) ca fiind independentă. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales şi hirotonit ca şef al bisericii estoniene. În 1923 Arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoaşterea canonică. În acelaşi an, OCE a fost subordonată canonic către Patriarhul Constantinopolului şi a câştigat o [[autonomie]]extinsă.
+
În 1993, sinodul Bisericii Ortodoxe Estoniene în Exil a fost recunoscut oficial ca succesor legal al Bisericii autonome Ortodoxe a Estoniei şi în data de [[20 februarie]] 1996, Patriarhul Ecumenic [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I]] a reînnoit [[tomos]]ul acordat Bisericii Estoniene în 1923, restaurând coordonarea canonică sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenică. Această acţiune a adus imediat proteste din partea Patriarhului [[Alexei II (Ridiger) al Rusiei|Alexei II]] al Patriarhiei Moscovei, care privea Biserica estoniană ca parte a teritoriului său, iar Patriarhul Moscovei a scos temporar numele Patriarhului Ecumenic din [[diptic]]e.
 
Before 1941, one fifth of the total Estonian population (who had been mostly Lutheran since the 16th century occupation of Estonia by Sweden) were Orthodox Christians under the Patriarchy of Constantinople. There were 158 parishes in Estonia and 183 clerics in the Estonian church.  There was also a Chair of Orthodoxy in the Faculty of Theology at the University of Tartu. There was a [[monastery]] in Petseri, two convents in Narva and Kuremäe, a priory in Tallinn and a [[seminary]] in Petseri. The ancient monastery in Petseri (Pechory, which used to belong to the Estonian Republic, now belongs to Russia) was preserved from the mass church destructions that occurred in Soviet Russia.  
 
  
In 1940, Estonia was occupied by the Soviet Union, whose government undertook a general programme of the dissolution of all ecclesiastical independence within its territory. From 1942 to 1944, however, autonomy under Constantinople was temporarily revived. In 1945, a representative of the Moscow Patriarchate dismissed the members of the OCE synod who had remained in Estonia and established a new organisation, the Diocesan Council.  Orthodox believers in occupied Estonia were thus subordinated to being a diocese within the Russian Orthodox Church.
+
[[Image:Stefanos of Tallinn.jpg|125px|right|thumb|[[Stephanos (Charalambides) de Tallinn|IPS Stephanos de Talinn]]]]
 +
S-a ajuns la o înţelegere conform căreia comunităţile locale puteau alege ce jurisdicţie să urmeze. Comunitatea ortodoxă a Estoniei, care ajunge la 14% din populaţie, a rămas divizată, cu majoritatea credincioşilor (cei mai mulţi etnici ruşi) sub ascultarea Moscovei. Conform unui raport guvernamental din noiembrie 2003, cam 20.000 de credincioşi (majoritatea etnici estonieni) din 60 de parohii fac parte din Biserica autonomă, iar 150.000 de credincioşi din 31 de parohii, împreună cu comunitatea monahală din Pukhitsa au rămas subordonaţi canonic Bisericii Ruse.
  
Just before the second Soviet occupation in 1944 and the dissolution of the Estonian synod, the [[primate]] of the church, Metropolitan Aleksander, went into exile along with 21 clergymen and about 8,000 Orthodox believers. The Orthodox Church of Estonia in Exile with its synod in Sweden continued its activity according to the canonical statutes, until the restoration of Estonian independence in 1991.  Before he died in 1953, Metr. Aleksandr established his community as an [[exarchate]] under Constantinople.  Most of the other bishops and clergy who remained behind were deported to Siberia.  In 1958, a new synod was established in exile, and the church organized from Sweden.
+
În 1999, Biserica Estoniei a primit un ierarh rezident (mai înainte se găsea sub autoritatea Arhiepiscopului [[Biserica Ortodoxă a Finlandei|Finlandei]] care slujea ca ''locum tenens'' al Bisericii Estoniei), Mitropolitul [[Stephanos (Charalambides) de Tallinn|Stephanos]], fost [[episcop vicar]] al Mitropoliei Franţei din Patriarhia Ecumenică.
  
[[Image:AlexeyII.jpg|right|thumb|125px|Patr. [[Alexei II (Ridiger) of Moscow|Alexei II of Moscow]]]]
+
{{biserici}}
[[Image:Ecum. Patriarch Bartholomew.jpg|thumb|125px|left|Patr. [[Bartholomew I (Archontonis) of Constantinople|Bartholomew I of Constantinople]]]]
 
Following the breakup of the Soviet Union, divisions within the Orthodox community in Estonia arose between those who wished to remain under Russian authority and those who wished to return to the jurisdiction of the Ecumenical Patriarchate, with the dispute often taking place along ethnic lines, many Russians having immigrated to Estonia during the Soviet occupation.  Lengthy negotiations between the two patriarchates failed to produce any agreement.
 
  
In 1993, the synod of the Orthodox Church of Estonia in Exile was re-registered as the legal successor of the autonomous Orthodox Church of Estonia, and on [[February 20]], 1996, Ecumenical Patriarch [[Bartholomew I (Archontonis) of Constantinople|Bartholomew I]] renewed the [[tomos]] granted to the OCE in 1923, restoring its canonical subordination to the Ecumenical Patriarchate.  This action brought immediate protest from Patriarch [[Alexei II (Ridiger) of Moscow|Alexei II]] of the Moscow Patriarchate, which regarded the Estonian church as being part of its territory, and the Patriarch of Moscow temporarily removed the name of the Ecumenical Patriarch from the [[diptychs]].
+
==Surse==
  
[[Image:Stefanos of Tallinn.jpg|125px|right|thumb|Metr. [[Stephanos (Charalambides) of Tallinn|Stephanos (Charalambides)]]]]
+
*[[:en:Church of Estonia]]
An agreement was reached in which local congregations could choose which jurisdiction to follow.  The Orthodox community in Estonia, which accounts for about 14% of the total population, remains divided, with the majority of faithful (mostly ethnic Russians) remaining under Moscow. As of a government report of November 2003, about 20,000 believers (mostly ethnic Estonians) in 60 parishes are part of the autonomous church, with 150,000 faithful in 31 parishes, along with the monastic community of Pukhitsa, paying allegiance to Moscow.
+
**''Blackwell Dictionary of Eastern Christianity'', pp. 183-4
 +
**[http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=33 Biserica Apostolică Ortodoxă a Estoniei] - articol de Ronald Roberson, preot şi profesor romano-catolic.
  
In 1999, the church gained a resident hierarch (it had been under the Archbishop of [[Church of Finland|Finland]] as ''[[locum tenens]]''), Metropolitan [[Stephanos (Charalambides) of Tallinn|Stephanos (Charalambides)]], who had formerly been an [[auxiliary bishop]] under the Ecumenical Patriarchate's Metropolitan of France.
 
  
{{churches}}
 
  
==Sources==
+
==Legături externe==
*''Blackwell Dictionary of Eastern Christianity'', pp. 183-4
+
*[[ocomm:Alexander_Nevsky_Cathedral%2C_Tallinn]] ([http://commons.orthodoxwiki.org/Category:Alexander_Nevsky_Cathedral%2C_Tallinn])
*[http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=33 The Estonian Apostolic Orthodox Church] by Ronald Roberson, a Roman Catholic priest and scholar
 
  
==External links==
+
*[http://www.eoc.ee/ Biserica Ortodoxă a Estoniei – Site oficial]
*[http://www.eoc.ee/ Estonian Orthodox Church - Official Site]
+
*[http://www.orthodoxa.org/ Estonia Ortodoxă]
*[http://www.orthodoxa.org/ Orthodox Estonia]
 
  
 +
[[Categorie:Jurisdicții|Estonia]]
  
[[Category:Jurisdictions|Estonia]]
+
[[el:Εκκλησία της Εσθονίας]]
 +
[[en:Church of Estonia]]
 +
[[fr:Église d'Estonie (Patriarcat œcuménique)]]

Versiunea curentă din 1 septembrie 2014 12:36

Biserici în Tallinn, capitala Estoniei
Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană
Întemeietor(i)
Autocefalie/Autonomie declarată 1917
Autocefalie/Autonomie recunoscută 1923, 1996 de către Constantinopol
Primatul actual Mitropolitul Stephanos
Sediu Tallinn, Estonia
Teritoriu principal Republica Estonia
Posesiuni în afară
Limbă liturgică estoniană
Tradiție muzicală Cântarea bizantină, Cântarea estoniană
Calendar Iulian îndreptat
Populație estimată 20.000 [1]
Site oficial Biserica Estoniei


Biserica Ortodoxă a Estoniei sau Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană (Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik) este o Biserică ortodoxă autonomă al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent, întâistătătorul acestei Biserici este este Înalt Prea Sfințitul Stephanos, Mitropolit al Tallinnului şi a toată Estonia (ales în 1999).

Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica cu acelaşi nume care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei.

Istoric

Misionari ortodocşi au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima menţiune a unei comunităţi ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea estică a dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreaţă numită Tarbatu. În 1030, prinţul kievean Jaroslav cel Înţelept a cucerit Tarbatu şi şi-a construit propriul fort în acest loc, precum și o catedrală închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă. Creştinii ortodocşi au fost ulterior expulzaţi din oraş de germani în 1472, care l-au omorât pe preotul acestora, Isidor împreună cu un număr de credincioşi ortodocşi (pomenirea acestor mucenici se face în data de 8 ianuarie).

Se ştiu puţine despre istoria Bisericii în timpul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, când mulţi credincioşi vechi au venit din Rusia pentru a scăpa de reforma liturgică introduse în Biserica Rusă de Patriarhul Nikon al Moscovei.

În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Estonia a făcut parte din Imperiul Ţarist Rus, fiind cucerită de Ţarul Petru cel Mare. Un mare număr de estonieni, în special ţărani, s-au convertit la ortodoxie în speranţa obţinerii de pământ. S-au construi numeroase biserici ortodoxe. În 1850 a fost înfiinţată Eparhia de Riga (în Lituania) de către Biserica Rusiei şi mulţi credincioşi estonieni au fost incluşi în aceasta. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea s-a produs un val de rusificare, acceptat de ierarhia rusă dar nu şi de clerul estonian local. Catedrala Sfântul Alexandru Nevski din Tallinn şi Mănăstirea stavropighială a Adormirii Pühtitsa (Kuremäe) din estul Estoniei au fost construite în această perioadă.

În 1917 a fost hirotonit primul estonian, Platon (Paul Kulbusch), ca Episcop de Riga şi Vicar de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolşevicii i-au omorât pe episcopul Platon şi pe diaconul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică şi de Biserica Rusiei, cu ziua de pomenire 14 ianuarie.

După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales şi hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoaşterea canonică. În acelaşi an, Biserica sa a intrat în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice, beneficiind de o autonomie extinsă din partea acesteia.

Înainte de 1941, o cincime din totalul populaţiei estoniene (care fusese în cea mai mare parte luterană începând de la ocupaţia Estoniei de către Suedia în sec. al XVI-lea) era creştină ortodoxă, sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau 158 de parohii şi 183 de clerici în Biserica estoniană. Exista şi o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tartu. În Petseri se găsea o mănăstire, două schituri în Narva şi Kuremäe, o egumenie în Tallinn şi un seminar în Petseri. Străvechea mănăstire din Petseri (Pechory, care aparţinea Estoniei şi care aparţine acum Rusiei) a fost ferită de distrugerile în masă de biserici care au avut loc în Rusia Sovietică).

În 1940, Estonia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, al cărei guvern a început un program general de dizolvare a oricărei independenţe ecleziastice de pe teritoriul său. Totuși, autonomia Bisericii Estoniei a fost reactivată temporar din 1942 până în 1944, sub jurisdicție constantinopolitană. În 1945, un reprezentant al Patriarhiei Moscovei a dizolvat ceea ce mai rămăsese din Sinodul Bisericii estoniene şi a înfiinţat o nouă organizaţie, Sinodul Diocezan. Credincioşii ortodocşi din Estonia ocupată au fost astfel regrupați într-o simplă eparhie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse.

Chiar înainte de a doua ocupaţie sovietică din 1944 şi dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici şi aproximativ 8000 de credincioşi ortodocşi. Biserica Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod s-a reorganizat în Suedia şi-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenţei Estoniei în 1991. Înainte de a muri, în 1953, Mitropolitul Aleksander şi-a transformat comunitatea în exarhatal Patriarhiei Ecumenice. Majoritatea episcopilor şi clericilor care au rămas în țară au fost deportaţi în Siberia. În 1958 a fost ales un nou Sinod în exil, iar Biserica Estoniei s-a reorganizat în Suedia.

.

După destrămarea Uniunii Sovietice, au apărut divergenţe în sânul comunităţii ortodoxe din Estonia între cei care doreau să rămână sub autoritatea Bisericii Ruse şi cei care doreau să se reîntoarcă sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, generând dispute, de multe ori cu tentă etnică, deoarece mulţi ruşi emigraseră în Estonia în timpul ocupaţiei sovietice. Negocieri îndelungate între cele două patriarhii nu au dat nici un rezultat.

În 1993, sinodul Bisericii Ortodoxe Estoniene în Exil a fost recunoscut oficial ca succesor legal al Bisericii autonome Ortodoxe a Estoniei şi în data de 20 februarie 1996, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a reînnoit tomosul acordat Bisericii Estoniene în 1923, restaurând coordonarea canonică sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenică. Această acţiune a adus imediat proteste din partea Patriarhului Alexei II al Patriarhiei Moscovei, care privea Biserica estoniană ca parte a teritoriului său, iar Patriarhul Moscovei a scos temporar numele Patriarhului Ecumenic din diptice.

S-a ajuns la o înţelegere conform căreia comunităţile locale puteau alege ce jurisdicţie să urmeze. Comunitatea ortodoxă a Estoniei, care ajunge la 14% din populaţie, a rămas divizată, cu majoritatea credincioşilor (cei mai mulţi etnici ruşi) sub ascultarea Moscovei. Conform unui raport guvernamental din noiembrie 2003, cam 20.000 de credincioşi (majoritatea etnici estonieni) din 60 de parohii fac parte din Biserica autonomă, iar 150.000 de credincioşi din 31 de parohii, împreună cu comunitatea monahală din Pukhitsa au rămas subordonaţi canonic Bisericii Ruse.

În 1999, Biserica Estoniei a primit un ierarh rezident (mai înainte se găsea sub autoritatea Arhiepiscopului Finlandei care slujea ca locum tenens al Bisericii Estoniei), Mitropolitul Stephanos, fost episcop vicar al Mitropoliei Franţei din Patriarhia Ecumenică.


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.


Surse


Legături externe