4.112 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
În secolele XVIII şi XIX, Estonia a făcut parte din Imperiul Ţarist Rus, fiind cucerită de Ţarul [[Petru cel Mare]]. Un mare număr de estonieni, în special ţărani, s-au convertit la ortodoxie în speranţa obţinerii de pământ. S-au construi numeroase biserici ortodoxe. În 1850 a fost înfiinţată Eparhia de Riga (în Lituania) de către [[Biserica Rusiei]] şi mulţi credincioşi estonieni au fost incluşi în aceasta. Spre sfârşitul secolului XIX, s-a produs un val de rusificare, acceptat de ierarhia rusă dar nu şi de clerul estonian local. Catedrala Sfântul[[Alexander Nevsky]] din Tallinn şi Mănăstirea Adormirii Pühtitsa [[Stavropigial|Stavropegic]] (Kuremäe) din estul Estoniei au fost construite în această perioadă.
În 1917 a fost hirotonit primul estonian, Platon (Paul Kulbusch), ca Episcop de Riga şi Vicar de TallinTallinn. Doi ani mai târziu, bolşevicii l-au omorât pe Platon şi pe [[diacon|diaconul]] său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost [[proclamat sfânt]] de către Patriarhia Ecumenică şi de Rusia, fiind comemorat în [[14 ianuarie]].
După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortoxe Ruse, Sfântul [[Tihon din Moscow|Tihon]],, în 1920 a recunoscut Biserica Ortodoxă a Estoniei (OCE) ca fiind independentă. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales şi hirotonit ca şef al bisericii estoniene. În 1923 Arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoaşterea canonică. În acelaşi an, OCE a fost subordonată canonic către Patriarhul Constantinopolului şi a câştigat o [[autonomie]]extinsă.
Înainte de 1941, o cincime din totalul populaţiei estoniene (care fusese în cea mai mare parte luterană începând de la ocupaţia Estoniei de către Suedia în sec XVI) era creştină ortodoxă sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau 158 de parohii şi 183 de clerici în biserica estoniană. Exista şi o catedra de ortodoxie la Facultatea de Teologie a Universităţii Tartu. Exista şi o [[mănăstire]] în Petseri, două schituri în Narva şi Kuremäe, o egumenie în Tallin Tallinn şi un [[seminar]] în Petseri. Străvechea mănăstire din Petseri (Pechory, care aparţinea Estoniei şi care aparţine acum Rusiei) a fost ferită de distrugerile în masă de biserici care au avut loc în Rusia Sovietică.
În 1940, Rusia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, al cărei guvern a început un program general de dizolvarea oricărei independenţe ecleziastice în teritoriul său. Din 1942 pânî în 1944, totuşi, autonomia sub Patriarhia Ecumenică a fost reînfiinţată. În 1945, un reprezentant al Patriarhiei Moscovei a destituit membrii sinodului OCE care au rămas în Estonia şi au înfiinţat o nouă organizaţie, Sinodul Diocezan. Credincioşii ortodocşi din Estonia ocupată au fost astfel subordonaţi unei eparhii a Bisericii Ortodoxe Ruse.
