2.314 modificări
Modificări
m
→Legături externe
==Istoric==
Misionari ortodocşi au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima menţiune a unei comunităţi ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea estică a dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreaţă numită Tarbatu. În 1030, prinţul kievean Jaroslav cel Înţelept a cucerit Tarbatu şi şi-a construit propriul fort în acest loc, precum și o catedrală închinată Sfântului Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]], Purtătorul de Biruinţă. Creştinii ortodocşi au fost ulterior expulzaţi din oraş de germani în 1472, care l-au omorât pe [[preot]]ul acestora, Isidor împreună cu un număr de credincioşi ortodocşi (pomenirea acestor [[mucenic]]i se face în data de [[8 ianuarie]]).
Se ştiu puţine despre istoria Bisericii în timpul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, când mulţi [[Vechii Credincioşi|credincioşi vechi]] au venit din Rusia pentru a scăpa de reforma liturgică introduse în [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusă]] de Patriarhul [[Nikon al Moscovei]].
În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Estonia a făcut parte din Imperiul Ţarist Rus, fiind cucerită de Ţarul [[Petru cel Mare]]. Un mare număr de estonieni, în special ţărani, s-au convertit la ortodoxie în speranţa obţinerii de pământ. S-au construi numeroase biserici ortodoxe. În 1850 a fost înfiinţată Eparhia de Riga (în Lituania) de către Biserica Rusiei şi mulţi credincioşi estonieni au fost incluşi în aceasta. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea s-a produs un val de rusificare, acceptat de ierarhia rusă dar nu şi de [[cler]]ul estonian local. Catedrala Sfântul[[Alexandru Nevski]] din Tallinn şi Mănăstirea [[Stavropighie|stavropighială]] a Adormirii Pühtitsa (Kuremäe) din estul Estoniei au fost construite în această perioadă.
În 1917 a fost [[Hirotonie|hirotonit]] primul estonian, [[Platon (Paul Kulbusch de Riga|Platon (Paul Kulbusch)]], ca [[Episcop]] de Riga şi [[Vicar]] de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolşevicii i-au omorât pe episcopul Platon şi pe [[diacon]]ul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost [[canonizare|canonizat]] de către [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]] şi de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]], cu ziua de pomenire [[14 ianuarie]].
După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul [[Tihon al Rusieide Moscova|Tihon]] a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. [[Arhiepiscop]]ul Aleksander Paulus a fost ales şi hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoaşterea canonică. În acelaşi an, Biserica sa a intrat în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice, beneficiind de o [[autonomie]] extinsă din partea acesteia.
Înainte de 1941, o cincime din totalul populaţiei estoniene (care fusese în cea mai mare parte luterană începând de la ocupaţia Estoniei de către Suedia în sec. al XVI-lea) era creştină ortodoxă, sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau 158 de [[parohie|parohii]] şi 183 de [[cler]]ici în Biserica estoniană. Exista şi o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tartu. În Petseri se găsea o [[mănăstire]], două [[schit]]uri în Narva şi Kuremäe, o egumenie în Tallinn şi un [[seminar]] în Petseri. Străvechea mănăstire din Petseri (Pechory, care aparţinea Estoniei şi care aparţine acum Rusiei) a fost ferită de distrugerile în masă de biserici care au avut loc în Rusia Sovietică).
S-a ajuns la o înţelegere conform căreia comunităţile locale puteau alege ce jurisdicţie să urmeze. Comunitatea ortodoxă a Estoniei, care ajunge la 14% din populaţie, a rămas divizată, cu majoritatea credincioşilor (cei mai mulţi etnici ruşi) sub ascultarea Moscovei. Conform unui raport guvernamental din noiembrie 2003, cam 20.000 de credincioşi (majoritatea etnici estonieni) din 60 de parohii fac parte din Biserica autonomă, iar 150.000 de credincioşi din 31 de parohii, împreună cu comunitatea monahală din Pukhitsa au rămas subordonaţi canonic Bisericii Ruse.
În 1999, Biserica Estoniei a primit un ierarh rezident (mai înainte se găsea sub autoritatea Arhiepiscopului [[Biserica Ortodoxă a Finlandei|Finlandei]] care slujea ca ''[[locum tenens]]'' al Bisericii Estoniei), Mitropolitul [[Stephanos (Charalambides) de Tallinn|Stephanos]], fost [[episcop vicar]] al Mitropoliei Franţei din Patriarhia Ecumenică.
{{biserici}}
*[http://www.orthodoxa.org/ Estonia Ortodoxă]
[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții|Estonia]]
[[el:Εκκλησία της Εσθονίας]]
[[en:Church of Estonia]]
[[fr:Église d'Estonie (Patriarcat œcuménique)]]
