Biserica Ortodoxă a Ciprului

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 mai 2007 08:18, autor: Luminita (Discuție | contribuții) (Organization)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


{{{name}}}
Întemeietor(i) {{{founder}}}
Autocefalie/Autonomie declarată {{{independence}}}
Autocefalie/Autonomie recunoscută {{{recognition}}}
Primatul actual {{{primate}}}
Sediu {{{hq}}}
Teritoriu principal {{{territory}}}
Posesiuni în afară {{{possessions}}}
Limbă liturgică {{{language}}}
Tradiție muzicală {{{music}}}
Calendar Calendarul Iulian Revizuit
Populație estimată {{{population}}}
Site oficial Biserica din Cipru

Biserica din Cipru este una din bisericile autonome ale comuniunii creştine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. Biserica este condusă de Arhiepiscopul din Nova Justiniana şi Ciprului. Deşi de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diverse naţii, biserica şi-a păstrat independenţa.

Istoric

Creştinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autonomia bisericii s-a stabilit în anul 431 la Sinodul din Efes, ignorînd dorinţa Patriarhului Antiohiei. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zeno în 478 care a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în chinovar, să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjii de episcop.

Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece la Hellespont, unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a stabilit un nou oraş numit Nova Justinian, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost scoşi din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă păstrîndu-şi numele de Arhiepiscop al Nova Justiniana şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 până în 1571, au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de episcopi ortodocşi, de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două biserici.

Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri din cadrul ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot.

În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, biserica şi-a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960 când Ciprul şi-a recăpătat independenţa prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi în cea a bisericii. Această unică combinaţie a funcţionat până la moartea arhiepiscopului în anul 1977.

Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formînd un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutîndu-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite.

Organizare

Reşedinţa Arhiepiscopală este în oraşul Nicosia. Primatul bisericii din Cipru a fost până nu demult liber, odată cu anunţarea retragerii din scaunul arhiepiscopal a Arhiepiscopului Hrisostom (Kykkotis) al Nova Justiniana datorită bolii Alzheimer de care suferea. Astfel, Biserica Ortodoxă din Cipru şi-a ales în duminica de 6 noiembrie 2006 primul ei nou conducător în 29 de ani. Mitropolitul Hrisostom al Paphos, în vârstă de 65 de ani, a fost ales arhiepiscop surclasîndu-l la voturi pe Mitropolitul Atanasie al Limasolului. [1]

Sfântul Sinod al Bisericii Autonome din Cipru este cea mai mare autoritate bisericească. Sunt cinci episcopate conduse de episcopi aleşi şi mitropoliţi. Aceste episcopate sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol şi Morphou.


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.


External links