Biserica Ortodoxă a Ciprului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Istoric)
Linia 19: Linia 19:
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Creştinismul a fost adus în Cipru de către [[Apostolul]] Barnaba în sec. I. The Apostle Mark is considered to be the first bishop of Cyprus. Its autocephaly was established at the [[Council of Ephesus]] in 431, overriding the claims of the [[Patriarch of Antioch]]. This status was confirmed by the Roman Emperor Zeno in 478 who granted its Archbishop "three privileges, that is: to sign his name in ''cinnabar'', to wear purple instead of black under his vestments, and to use an imperial scepter instead of the episcopal crosier.
+
Creştinismul a fost adus în Cipru de către [[Apostolul]] Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autonomia bisericii s-a stabilit în anul 431 la [[Sinodul din Efes]], ignorînd dorinţa [[Patriarhului Antiohiei]]. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zeno în 478 care a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în ''chinovar'', să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjii de episcop.
  
The Arab invasions of the seventh century forced the Archbishop to flee the island to Hellespont, where under the protection of Emperor Justinian II he established a new city called Nova Justinian in honor of the emperor. In 698, the Arabs were driven out of Cyprus and the Archbishop returned to the island, but retained the title of Archbishop of Nova Justiniana and All Cyprus. With the occupation of Cyprus by the Crusades from 1191 to 1571, the Orthodox hierarchy found itself subordinated to the occupying Latin French and Venetian kings, who forced a reduction in the number of Orthodox [[bishop]]s from 14 to 4. Additionally, the Latin bishops attempted to gain concessions on the differences in doctrine and practices between the two churches.
+
Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece la Hellespont, unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a stabilit un nou oraş numit Nova Justinian, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost scoşi din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă păstrîndu-şi numele de Arhiepiscop al Nova Justiniana şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 până în 1571, au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de [[episcopi]] ortodocşi, de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două biserici.  
  
The occupation of Cyprus, from 1571 to 1832, by the Ottomans resulted in return to the Orthodox of the privileges they previously had but under an environment that was insecure and under which their lives and property were always at the disposal of the Ottomans. Under the Ottoman ruling practices the christian populous of Cyprus (Rum millet) was considered a separate nation with the Orthodox church the only legal christian church. They considered the Archbishop to be the political head of this christian nation, with responsibility for collecting taxes. The news of the revolution for Greek independence in 1821 resulted in the death of Archbishop Kyprian and many other members of the Cyprian hierarchy, clergy, and Orthodox people.  
+
Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri din cadrul ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot.
  
In 1878, after the British assumed control of Cyprus the church gained more freedom in their religious practices, including return of use of the bells in the churches. Yet, the British interfered seriously in church activities, resulting in an uprising by the church in October 1931, after which the British imposed additional restrictions on election of the archbishop. The British occupation lasted until 1960 when Cyprus regained its independence with the election of Archbishop Makarios as head of state of Cyprus as well as being head of the church. This unique combination continued until his death in 1977.  
+
În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, biserica şi-a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960 când Ciprul şi-a recăpătat independenţa prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi în cea a bisericii. Această unică combinaţie a funcţionat până la moartea arhiepiscopului în anul 1977.  
  
As a consequence of an attempted military coup in 1974, Turkey invaded and occupied about a third of the island, forming an independent government, with almost all Orthodox moving to the remaining Greek portion of the island. Since then within the Turkish occupied part of the island Orthodox property has sustained substantial damage. The Turkish occupied territories contain 514 churches, chapels, and monasteries.
+
Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formînd un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutîndu-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite.
  
 
==Organization==
 
==Organization==

Versiunea de la data 11 mai 2007 08:01

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


{{{name}}}
Întemeietor(i) {{{founder}}}
Autocefalie/Autonomie declarată {{{independence}}}
Autocefalie/Autonomie recunoscută {{{recognition}}}
Primatul actual {{{primate}}}
Sediu {{{hq}}}
Teritoriu principal {{{territory}}}
Posesiuni în afară {{{possessions}}}
Limbă liturgică {{{language}}}
Tradiție muzicală {{{music}}}
Calendar Calendarul Iulian Revizuit
Populație estimată {{{population}}}
Site oficial Biserica din Cipru

Biserica din Cipru este una din bisericile autonome ale comuniunii creştine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. Biserica este condusă de Arhiepiscopul din Nova Justiniana şi Ciprului. Deşi de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diverse naţii, biserica şi-a păstrat independenţa.

Istoric

Creştinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autonomia bisericii s-a stabilit în anul 431 la Sinodul din Efes, ignorînd dorinţa Patriarhului Antiohiei. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zeno în 478 care a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în chinovar, să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjii de episcop.

Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece la Hellespont, unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a stabilit un nou oraş numit Nova Justinian, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost scoşi din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă păstrîndu-şi numele de Arhiepiscop al Nova Justiniana şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 până în 1571, au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de episcopi ortodocşi, de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două biserici.

Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri din cadrul ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot.

În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, biserica şi-a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960 când Ciprul şi-a recăpătat independenţa prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi în cea a bisericii. Această unică combinaţie a funcţionat până la moartea arhiepiscopului în anul 1977.

Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formînd un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutîndu-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite.

Organization

The Archbishop's see is located in the city of Nicosia. The primacy of the Church of Cyprus was until recently vacant, with the announcement of the retirement of Archbishop Chrysostomos due to Alzheimer's disease. However, The Church of Cyprus on Sunday 6 November 2006 elected her first new leader in 29 years. Paphos Metropolitan Chrysostomos, 65, was elected archbishop after winning a runoff vote against Metropolitan Athanasios of Limassol.[1]

The Holy Synod of the Autocephalous Church of Cyprus is the highest Church Authority. There are five bishoprics with the ruling bishops styled as Metropolitans. These bishoprics are: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol, and Morphou.


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.


External links