Biserica Ortodoxă a Ciprului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Legături externe)
(Nu s-au afișat 19 versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
 
{{Biserică|
 
{{Biserică|
nume= Biserica Ortodoxă a Ciprului|
+
name= Biserica Ortodoxă a Ciprului|
întemeietor= |
+
founder= Sf. Apostol [[Apostolul Varnava|Varnava]], Sf. Apostol [[Apostolul Marcu|Marcu]]|
independenţă= |
+
independence= 431 (la Sinodul de la Efes)|
recunoaştere=  |
+
recognition471 (de împăratul Zenon)|
arhiepiscop=Hrisostom (ales în 6 noiembrie 2006)|
+
primate=[[Hrisostom al II-lea (Demetriou) al Noii Justiniane|Hrisostom II]]|
sediu=Nicosia, Cipru|
+
hq=Nicosia, Cipru|
teritoriu=Cipru|
+
territory=Cipru|
posesiuni= ?|
+
possessions=Cipru|
limba liturgică=greacă|
+
language=greacă|
muzică=[[cântarea bizantină]]|
+
music=[[cântarea bizantină]]|
calendar=[[Calendarul Iulian Revizuit]]|
+
calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)]]|
populaţia=500,000|
+
population=500,000|
 
website=[http://www.churchofcyprus.org.cy/ Biserica din Cipru]
 
website=[http://www.churchofcyprus.org.cy/ Biserica din Cipru]
 
}}
 
}}
'''Biserica din Cipru''' este una din bisericile [[autonome]] ale comuniunii creştine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. [[Biserica]] este condusă de [[Arhiepiscopul]] din Nova Justiniana şi Ciprului. Deşi de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diverse naţii, biserica şi-a păstrat independenţa.  
+
'''Biserica din Cipru''' este una din bisericile [[autocefalie|autocefale]] ale comuniunii creştine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. [[Biserica]] este condusă de [[Arhiepiscop]]ul Noii Justiniane şi Ciprului. Deşi de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diferite naţii, biserica şi-a păstrat independenţa. Actualul [[întâistătător]] este Arhiepiscopul [[Hrisostom al II-lea (Demetriou) al Noii Justiniane|Hrisostom II]] al Noii Justiniane şi Ciprului.
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Creştinismul a fost adus în Cipru de către [[Apostolul]] Barnaba în sec. I. The Apostle Mark is considered to be the first bishop of Cyprus. Its autocephaly was established at the [[Council of Ephesus]] in 431, overriding the claims of the [[Patriarch of Antioch]]. This status was confirmed by the Roman Emperor Zeno in 478 who granted its Archbishop "three privileges, that is: to sign his name in ''cinnabar'', to wear purple instead of black under his vestments, and to use an imperial scepter instead of the episcopal crosier.
+
[[Image:Saints of Cyprus - Stavrovouni Monastery.jpg|thumb|left|200px|Soborul Sfinţilor ciprioţi]]Creştinismul a fost adus în Cipru de către [[Apostol]]ul [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] în sec. I. [[Apostolul Marcu ]] este considerat a fi primul [[Episcop]] al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul din Efes]], ignorând dorinţa Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în ''chinovar'' (roșu aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului).
  
The Arab invasions of the seventh century forced the Archbishop to flee the island to Hellespont, where under the protection of Emperor Justinian II he established a new city called Nova Justinian in honor of the emperor. In 698, the Arabs were driven out of Cyprus and the Archbishop returned to the island, but retained the title of Archbishop of Nova Justiniana and All Cyprus. With the occupation of Cyprus by the Crusades from 1191 to 1571, the Orthodox hierarchy found itself subordinated to the occupying Latin French and Venetian kings, who forced a reduction in the number of Orthodox [[bishop]]s from 14 to 4. Additionally, the Latin bishops attempted to gain concessions on the differences in doctrine and practices between the two churches.
+
Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece în Hellespont (strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraş, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă, păstrându-şi însă numele de Arhiepiscop al Noii Justiniane şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 și până în 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de [[episcop]]i ortodocşi de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii cu privire la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două Biserici.  
  
The occupation of Cyprus, from 1571 to 1832, by the Ottomans resulted in return to the Orthodox of the privileges they previously had but under an environment that was insecure and under which their lives and property were always at the disposal of the Ottomans. Under the Ottoman ruling practices the christian populous of Cyprus (Rum millet) was considered a separate nation with the Orthodox church the only legal christian church. They considered the Archbishop to be the political head of this christian nation, with responsibility for collecting taxes. The news of the revolution for Greek independence in 1821 resulted in the death of Archbishop Kyprian and many other members of the Cyprian hierarchy, clergy, and Orthodox people.  
+
Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri ai ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot.
  
In 1878, after the British assumed control of Cyprus the church gained more freedom in their religious practices, including return of use of the bells in the churches. Yet, the British interfered seriously in church activities, resulting in an uprising by the church in October 1931, after which the British imposed additional restrictions on election of the archbishop. The British occupation lasted until 1960 when Cyprus regained its independence with the election of Archbishop Makarios as head of state of Cyprus as well as being head of the church. This unique combination continued until his death in 1977.  
+
În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, Biserica a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960, când Ciprul şi-a recăpătat independenţa, prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi la cârma Bisericii. Această combinaţie unică a funcţionat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977.  
  
As a consequence of an attempted military coup in 1974, Turkey invaded and occupied about a third of the island, forming an independent government, with almost all Orthodox moving to the remaining Greek portion of the island. Since then within the Turkish occupied part of the island Orthodox property has sustained substantial damage. The Turkish occupied territories contain 514 churches, chapels, and monasteries.
+
Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formând un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe, în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite.
  
==Organization==
+
==Organizare==
The Archbishop's see is located in the city of Nicosia. The [[primate|primacy]] of the Church of Cyprus was until recently vacant, with the announcement of the retirement of Archbishop [[Chrysostomos (Kykkotis) of New Justiniana|Chrysostomos]] due to Alzheimer's disease. However, The Church of Cyprus on Sunday 6 November 2006 elected her first new leader in 29 years. Paphos [[Metropolitan]] Chrysostomos, 65, was elected archbishop after winning a runoff vote against Metropolitan Athanasios of Limassol.<sup>[http://www.financialmirror.com/more_news.php?id=5214&type=st&nt=Politics]</sup>
+
Reşedinţa arhiepiscopală este în oraşul Nicosia.
  
The [[Holy Synod]] of the Autocephalous Church of Cyprus is the highest Church Authority. There are five bishoprics with the ruling bishops styled as Metropolitans. These bishoprics are: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol, and Morphou.
+
[[Sfântul Sinod]] este organismul care are autoritatea bisericească supremă în Biserica autocefală a Ciprului. Există cinci [[eparhie|eparhii]] (dieceze) conduse de episcopi aleşi şi mitropoliţi. Acestea sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol şi Morphou.
  
 
{{Biserici}}
 
{{Biserici}}
  
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[http://www.churchofcyprus.org.cy/ Orthodox Church of Cyprus], official site
 
*[http://www.churchofcyprus.org.cy/ Orthodox Church of Cyprus], official site
 
*[http://www.cnewa.org/ecc-orthodox-cyprus.htm Eastern Christian Churches: Orthodox Church of Cyprus], a scholarly text by Ronald Roberson, CSP, a Roman Catholic priest and Eastern Christianity scholar
 
*[http://www.cnewa.org/ecc-orthodox-cyprus.htm Eastern Christian Churches: Orthodox Church of Cyprus], a scholarly text by Ronald Roberson, CSP, a Roman Catholic priest and Eastern Christianity scholar
*[http://www.cyprus.gov.cy/cyphome/govhome.nsf/LookupIDs/56EFF47249680FF2C2256AA2004554CC?OpenDocument&languageNo=1 Cypriot Government site]
+
*[http://www.cyprus.gov.cy/cyphome/govhome.nsf/LookupIDs/56EFF47249680FF2C2256AA2004554CC?OpenDocument&languageNo=1 Cypriot Government site]
 
*[[Wikipedia:Cypriot Orthodox Church]]
 
*[[Wikipedia:Cypriot Orthodox Church]]
  
 +
[[Categorie:Jurisdicții|Cipru]]
 +
[[Categorie:Ortodoxia în Cipru]]
  
[[Categorie:Jurisdicţii|Cipru]]
+
[[en:Church of Cyprus]]
 +
[[es:Iglesia Ortodoxa de Chipre]]
 +
[[fr:Église de Chypre]]

Versiunea de la data 1 septembrie 2014 12:35

Biserica Ortodoxă a Ciprului
Întemeietor(i) Sf. Apostol Varnava, Sf. Apostol Marcu
Autocefalie/Autonomie declarată 431 (la Sinodul de la Efes)
Autocefalie/Autonomie recunoscută 471 (de împăratul Zenon)
Primatul actual Hrisostom II
Sediu Nicosia, Cipru
Teritoriu principal Cipru
Posesiuni în afară Cipru
Limbă liturgică greacă
Tradiție muzicală cântarea bizantină
Calendar Calendarul Iulian (îndreptat)
Populație estimată 500,000
Site oficial Biserica din Cipru

Biserica din Cipru este una din bisericile autocefale ale comuniunii creştine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. Biserica este condusă de Arhiepiscopul Noii Justiniane şi Ciprului. Deşi de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diferite naţii, biserica şi-a păstrat independenţa. Actualul întâistătător este Arhiepiscopul Hrisostom II al Noii Justiniane şi Ciprului.

Istoric

Soborul Sfinţilor ciprioţi
Creştinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la Sinodul din Efes, ignorând dorinţa Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în chinovar (roșu aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului).

Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece în Hellespont (strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraş, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă, păstrându-şi însă numele de Arhiepiscop al Noii Justiniane şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 și până în 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de episcopi ortodocşi de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii cu privire la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două Biserici.

Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri ai ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot.

În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, Biserica a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960, când Ciprul şi-a recăpătat independenţa, prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi la cârma Bisericii. Această combinaţie unică a funcţionat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977.

Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formând un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe, în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite.

Organizare

Reşedinţa arhiepiscopală este în oraşul Nicosia.

Sfântul Sinod este organismul care are autoritatea bisericească supremă în Biserica autocefală a Ciprului. Există cinci eparhii (dieceze) conduse de episcopi aleşi şi mitropoliţi. Acestea sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol şi Morphou.


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.


Legături externe