Biserica Ortodoxă a Antiohiei

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Biserica Antiohiei este una din cele cinci patriarhate (i.e. Pentarhia) care constituiau [[Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică|Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică dinainte de schisma între Roma și Antiohia din 1098 și între Roma și celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeași perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe autocefale. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit, dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de Rum millet - miletul romanilor/romeilor).

Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (care a fost primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol și Alexandria.

Reședința patriarhatului se găsea inițial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reședința se găsește la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă". În prezent, patriarh este Prea-Fericitul Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei și al întregului Răsărit.

Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand (Tripoli, Liban)

Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East
Întemeietor(i)	Apostolii Petru și Pavel
Autocefalie/Autonomie declarată	din vechime
Autocefalie/Autonomie recunoscută	din vechime
Primatul actual	Patriarhul Ignatie al IV-lea
Sediu	Damasc, Siria
Teritoriu principal	Siria, Liban, Iran, Iraq, Kuweit, părţi din Turcia
Posesiuni în afară	Statele Unite, Canada, America Centrală, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Oceania, Marea Britanie, Europa Occidentală
Limbă liturgică	arabă, greacă, engleză
Tradiție muzicală	Cântarea bizantină
Calendar	Iulian îndreptat
Populație estimată	750,000 - 1,000,000
Site oficial	Biserica Antiohiei

Istoric

Perioada apostolică

Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în Faptele Apostolilor unde, în Fapte 11, 26, Apostolul Luca amintește că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată creştini Datorită importanței Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al apostolilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creștine. Cu timpul, jurisdicția atribuită episcopului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era inițial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicție bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).

Școala antiohiană

De-a lungul perioadei pre-niceene și a perioadei Sinoadelor Ecumenice, teologia creștină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a Sfintei Scripturi și pe evenimentele istorice din viața lui Hristos, în defavoarea interpretărilor filosofice sau alegorice ale acesteia, așa cum era ea practicată în Alexandria. Teologia antiohiană, deși insista asupra dimensiunii mai "pământești" a interpretării, ținea cont și de importanța studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca Școala antiohiană și Școala alexandrină, reprezentate de marile instituții catehetice din părțile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile școlii antiohiene, îi amintim pe Lucian din Antiohia si Paul din Samosata, dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca Diodor din Tars, Ioan Hrisostom, Teodor al Mopsuestiei, Nestorie și Teodoret de Cyr. Uneori, diferența între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra arianismului și nestorianismului. Sfinți ca Ioan Hrisostom sunt priviți întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană și cea alexandrină -, iar școala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți au creat arianusmul si nestorianismul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul școlii alexandrine, precum apolinarismul și eutihianismul.

Schisma de la Calcedon

Disputele hristologice din timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon - controversa monofizită din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o schismă în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numește astăzi Biserica Ortodoxă Siriacă (numită și "iacobită", după Iacov Baradeu, unul din episcopii acestora care au desfășurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea Bisericilor Ortodoxe Orientale, păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.

Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și Ierusalimul. Urmașii acestora formează astăzi Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit, considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii ortodocși antiohieni au fost supuși unui lung șir de persecuții, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea și al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăși, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, Liturghia vest-siriacă tradițională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, Aghia Sophia din Constantinopol. Acest proces a luat sfârșit în timpul secolului al XII-lea.

Cruciadele şi cucerirea musulmană

În 1098, cruciații au cucerit cetatea și au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc și-a continuat existența în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominație a cruciaților, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, Teodosie al IV-lea s-a putut întoarce în cetatea sa de reședință. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraș mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, Ignatie al II-lea a mutat reședința Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deși Patriarhul păstrează titlul episcopal al Antiohiei.

Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-și dominația asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârșitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioșilor a intrat sub ascultarea Bisericii Romano-Catolice. Gruparea uniată care a rezultat din această schismă este cunoscută ca Biserica Greco-Catolică Melkită, care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocșii, purtând discuții cu aceștia asupra vindecării schismei și asupra reîntoarcerii melkiților la Ortodoxie.

Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioșilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mișcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocși.

Biserica Antiohiei astăzi

Patriarhul Ignatie IV al Antiohiei

Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban) a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcțioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul și laicatul Patriarhiei.

Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh și pe toți episcopii eparhioți. Acesta se întrunește în fiecare primăvară și toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul și Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinței, a păstrării disciplinei ecleziastice și a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întrunește de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaționale, judiciare și administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod și reprezentanții laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidați dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.

În prezent, patriarhul Bisericii Antiohiei este Prea Fericitul Ignatie al IV-lea, ales în 1979. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce privește strângerea legăturilor cu celelalte comunități creștine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa și Sfântul Sinod al Antiohiei

The current patriarch is His Beatitude Patriarch Ignatius IV (Hazim) of Antioch and all the East, elected in 1979. Patriarch Ignatius has been particularly active in strengthening ties with other Christian communions, but particularly with those whose roots are in Antioch. His Beatitude and the holy synod of Antioch were enthusiastic for the Church of Antioch to participate in general talks between representatives of all the Eastern Orthodox and Oriental Orthodox Churches.

At Chambesy in Switzerland, plenary talks were held resulting in agreements in 1989, 1990 and 1993. All official representatives of the Eastern Orthodox and the Oriental Orthodox reached agreement in these dialogues that the Christological differences between the two communions are more a matter of emphasis than of substance. Although elements in a number of the Eastern Orthodox Churches have criticized the apparent consensus reached by the representatives at Chambesy, the patriarch and holy synod of the Antiochian Orthodox Church welcomed the agreements as positive moves towards a sharing in the Love of God, and a rejection of the hatred of insubstantial division.

As recommended in the Second Chambesy Agreement, that of 1990, the Antiochian (Eastern) Orthodox Patriarch Ignatius IV formally met with the Syriac (Oriental) Orthodox Patriarch, Ignatius Zakka I, on July 22, 1991. At that formal meeting, the two patriarchs signed a pastoral agreement which called for "complete and mutual respect between the two churches." It also prohibited the passing of faithful from one church to the other, envisaged joint meetings of the two holy synods when appropriate, and provided for future guidelines for intercommunion of the faithful and Eucharistic concelebration by the clergy of the two churches. The Church of Antioch expects these guidelines to be issued when the faithful of both churches are ready, but not before.

Patriarch Ignatius has also overseen participation in a bilateral commission with the Melkite Greek Catholic Church, which is exploring ways of healing the 18th century schism between the Melkite Catholics and the Antiochian Orthodox. In an unprecedented event, Melkite Patriarch Maximos V addressed a meeting of the Orthodox holy synod in October 1996.

The members of the holy synod of Antioch continue to explore greater communication and more friendly meetings with their Syriac, Melkite, and Maronite brothers and sisters, who all share a common heritage.

In May of 1997, the holy synod met and declared that the whole Paschaltide period is to be observed festally, thus balancing the lengthy fasting of Great Lent with an equal feasting period in celebration of the Resurrection of Jesus Christ.

This decision, the diplomatic activities, and other moves by Patriarch Ignatius and the holy synod, have drawn criticism from some elements within the mainstream Eastern Orthodox Church and particularly from "resistance" groups who have walled themselves off from communion with most of world Orthodoxy.

Of the churches receiving approbrium for "ecumenism", Antioch probably has received the greatest amount.

Expansiunea externă

Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul
De la stânga la dreapta: PS Marcu (Maymon) de Toledo, PF Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei, PS Toma (Iosif) de Oakland, PS Alexandru (Mufarrij) de Ottawa

Imigrația pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și XXI a determinat o creștere a numărului, forței și influenței Biseriii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioșilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu și cuprind numeroși ne-arabi convertiți la credința ortodoxă. În consecință, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică și parte din Turcia), aceasta cuprinde dieceze misionare în America de Nord, Centrală și de Sud, în Europa, în Australia și Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioși este cea aAmericii de Nord. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a Australiei şi Noii Zeelande. Numărul credincioșilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

Sfinţi antiohieni

De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor sfinți din calendarul bisericesc, între care: Over the centuries, the Church of Antioch has been associated with many saints on the Church's calendar.

Soborul Marilor Sfinți ai Sfintei Biserici a Antiohiei

• Andrei Cretanul (sau Criteanul, într-o versiune mai veche)
• Apostolii Petru and Pavel
• Vavila din Antiohia
• Serghie şi Vah
• Marele Mucenic Cristofor
• Daniel Stâlpnicul
• Dorotei din Gaza
• Efrem Sirul
• Eustatie al Antiohiei
• Gheorghe Purtătorul de biruință
• Habib
• Ignatie al Antiohiei
• Isaac Sirul
• Ioan Gură de Aur
• Ioan Damaschin
• Iosif din Damasc
• Meletie al Antiohiei
• Rafail de Brooklyn
• Roman Melodul
• Simeon Stâlpnicul
• Întâia Muceniță Tecla

Eparhii

Apar în listă doar eparhiile pentru care există articole OrthodoxWiki (în limba engleză).

• Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande și a întregii Oceanii
• Arhiepiscopia Americii de Nord
• Arhiepiscopia Europei Occidentale şi Centrale

Legături externe

• Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit (în limbile arabă și engleză)
• Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch, un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creștinismul răsăritean
• The Spiritual Tradition of the Antioch Patriarchate, de Prof. Constantin Scouteris
• 'Antioch': Centru de studii și cercetări creștin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)
• Photos of patriarchal sites

Arhiepiscopii şi episcopii

Orientul Mijlociu

• Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut (în limbile arabă și engleză)
• Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă de Byblos şi Botrys (Muntele Liban) (în limbile arabă și engleză)
• Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep (în limbile arabă și engleză)
• Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Lattakia (în limba arabă)

Americile

• Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord (în limba engleză)
• Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Braziliei (în limba portugheză)
• Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale și Caraibelor (în limba spaniolă)
• Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Chile (în limba spaniolă)

Europa

• Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale și Centrale (în limba engleză)
• Biserica Greco-Ortodoxă Antiohiană din Germania (în limba germană)
• Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie și Irlanda (în limba engleză)

Pacific

• Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei și Noii Zeelande

Mănăstiri

• Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Balamand (Tripoli, Liban)
• Hamatoura : Sfântul Munte al Maicii Domnului (Amyoun El-Koura,Wadi Kadeesha, Libanul de Nord)
• Mănăstirea Patriarhală Sf. Gheorghe Al-Humayrah (Homs, Siria)
• Sfănta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)