{{'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci [[patriarh]]ate (i.e. [[Pentarhia]]) care constituiau [[Biserica Ortodoxă|Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică]] dinainte de [[Marea Schismă|schisma]] între Roma şi Antiohia din 1098 şi între Roma şi celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeaşi perioadă. În curs}}{{Traducere EN}}zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislaţia otomană (şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei şi a întregului Răsărit''' (conform împărţirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocşii aparţineau toţi de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor).

'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci continuatoarea comunităţii creştine fondate în Antiohia de către [[patriarhie|patriarhateapostol]] (i.e. ii [[PentarhiaApostolul Petru|Petru]](care a fost primul său episcop) care constituiau [[Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică|Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică dinainte de [[Marea SchismăApostolul Pavel|schismaPavel]] între Roma și Antiohia din 1098 și între Roma și celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeași perioadă, care sunt ocrotitorii săi. În zilele noastre diptice, Biserica Antiohiei este una din înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe , după [[autocefalieBiserica Ortodoxă a Constantinopolului|autocefaleConstantinopol]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), şi [[Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit''' (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor)Alexandriei|Alexandria]].

Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către [[apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] (care a fost primul său episcop) și [[Apostolul Pavel|Pavel]], care sunt [[sfinţi ocrotitori|ocrotitor]]ii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Reședința Reşedinţa patriarhatului se găsea inițial iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reședința reşedinţa se găsește găseşte la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă"„Dreaptă”. În prezentÎntre anii 1979-2012, patriarh este Prea-Fericitul al Bisericii Antiohiei a fost Preafericitul [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Ignatie IV]] . Acesta a fost urmat, din [[17 decembrie]] 2012 de Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]] al Antiohiei și al întregului Răsărit.

name=Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the EastPatriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi Întregului Răsărit|founder= [[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] și şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]|

primate=Preafericitul [[Ignatie IV Ioan X (HazimYazigi) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie Ioan al IVX-lea]]|

calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)iulian revizuit|Iulian îndreptat]]|

Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în [[Faptele Apostolilor]] unde, în [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11 Fapte 11, 26], [[Apostolul Luca]] amintește aminteşte că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată [[creştin]]i creştini Datorită importanței importanţei Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al [[apostol]]ilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creștinecreştine. Cu timpul, jurisdicția jurisdicţia atribuită [[episcop]]ului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era inițialiniţial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicție jurisdicţie bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).

De-a lungul perioadei pre-niceene și şi a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creștină creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și şi pe evenimentele istorice din viața viaţa lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea [[hermeneutică|interpretărilor]] filosofice sau alegorice ale acesteia, așa aşa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deși deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeștipământeşti" a interpretării, ținea ţinea cont și şi de importanța importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala din Antiohia|Şcoala antiohiană]] și şi [[Școala alexandrinăŞcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]], reprezentate de marile instituții instituţii catehetice din părțile părţile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile școlii şcolii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul de Samosata|Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]], [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Teodor de Mopsuestia|Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] și şi [[Teodoret din Cir|Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferența diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra [[arianism]]ului și [[nestorianism]]uluiarianismului şi nestorianismului. Sfinți Sfinţi ca [[Ioan Hrisostom]] sunt priviți priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană și şi cea alexandrină -, iar școala şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți susţinători rătăciţi au creat [[arianusmArie|arianismul]]ul si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul școlii şcolii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul și şi [[eutihianismEutihie|eutihianismul]]ul.

Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul al IV-lea Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numește numeşte astăzi [[Biserica Antiohiei (Iacobităsiriacă)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită și şi "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfășurat desfăşurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Orientale Ortodoxe Orientale|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.

Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părți părţi ale populației populaţiei locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și şi Ierusalimul. Urmașii Urmaşii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și şi a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare moştenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii [[islam|musulmani]], Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii ortodocși creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuși supuşi unui lung șir şir de persecuțiipersecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea și şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarășiiarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradițională tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Aghia Sophia Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârșit sfârşit în timpul secolului al XII-lea.

În 1098, cruciații cruciaţii au cucerit cetatea și şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc șişi-a continuat existența existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominație dominaţie a cruciațilorcruciaţilor, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie al IV-lea al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reședințăreşedinţă. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraș oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie al II-lea al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reședința reşedinţa Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deși deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.

Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-și dominația şi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârșitul sfârşitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioșilor credincioşilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Gruparea [[uniat]]ă catolică orientală (uniată) care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocșiiortodocşii, purtând discuții discuţii cu aceștia aceştia asupra vindecării schismei și şi asupra reîntoarcerii melkiților melkiţilor la Ortodoxie.

Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioșilor credincioşilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mișcare mişcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocșiortodocşi.

===The Antiochian church todayBiserica Antiohiei astăzi===[[Image:Ignatius Hazim.jpg|right|thumb|200px|[[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie al IV -lea al Antiohiei]]]]The [[St. John of Damascus Patriarchal Institute of Theology (Tripoli, Lebanon)]] was established by the patriarchate in 1970, and in 1988 it was fully incorporated into the University of Balamand. The Institute functions as the primary seminary for theological schooling for the patriarchate's clergy and lay leaders.

The [[Holy Synod]] of Antioch includes the [[patriarch]] and all the ruling [[bishop]]sInstitutul Teologic Sf. Meetings are held each year in Spring and Autumn to consider church-wide issuesIoan Damaschin (Tripoli, and to elect the patriarch and other [[bishopLiban)]]s as needed. The patriarch and holy synod govern the Church of Antioch to preserve the true faith, to maintain ecclesiastical order, and to carry out the commandments of Christ. In addition to the synod itselfa fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a general conciliar body meets twice a year to see to the financial, educational, judicial, and administrative matters of the patriarchate. It is composed of members of the synod and of lay representativesfost complet incorporat în Universitatea din Balamand. When a new patriarch is to be elected, this body selects three candidates from whom the holy synod chooses the new patriarchInstitutul funcţioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul şi laicatul Patriarhiei.

The current patriarch is His Beatitude Patriarch Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh şi pe toţi [[Ignatius IV (Hazim) of Antiochepiscop]] and all the Eastii eparhioţi. Acesta se întruneşte în fiecare primăvară şi toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, elected in 1979după caz. Patriarch Ignatius has been particularly active in strengthening ties with other Christian communionsPatriarhul şi Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinţei, but particularly with those whose roots are in Antiocha păstrării disciplinei ecleziastice şi a urmării poruncilor lui Hristos. His Beatitude and the holy synod of Antioch were enthusiastic for the Church of Antioch to participate in Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general talks between representatives of all the Eastern Orthodox and Oriental Orthodox Churchesse întruneşte de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaţionale, judiciare şi administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod şi reprezentanţii laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidaţi dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.

At Chambesy in SwitzerlandUltimul patriarhat de lungă durată a fost cel al Preafericitului Ignatie al IV-lea; ales în 1979, plenary talks were held resulting in [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ agreements] in 1989acesta a rămas pe tron până la moartea sa, 1990 and 1993în anul 2012. All official representatives of the Eastern Orthodox and the Oriental Orthodox reached agreement in these dialogues that the Christological differences between the two communions are more Patriarhul Ignatie a matter of emphasis than of substancefost deosebit de activ în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Although elements in a number of the Eastern Orthodox Churches have criticized the apparent consensus reached by the representatives at Chambesy, the patriarch and holy synod of the Antiochian Orthodox Church welcomed the agreements as positive moves towards a sharing in the Love of God, and a rejection of the hatred of insubstantial divisionPrea Fericirea Sa şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).

As recommended in the Second Chambesy AgreementÎn Elveţia, that of 1990la Chambésy, the Antiochian (Eastern) Orthodox Patriarch Ignatius IV formally met with the Syriac (Oriental) Orthodox Patriarch, Ignatius Zakka I, on [[July 22]], 1991. At that formal meeting, the two patriarchs signed a discuţiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/viewcategory/7/14330/21 pastoral agreement/ acorduri] which called for "complete and mutual respect between the two churchessemnate în 1989, 1990 şi 1993." It also prohibited the passing of faithful from one church to the otherToţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, envisaged joint meetings of the two holy synods when appropriatela capătul acestor discuţii, and provided for future guidelines for intercommunion of the faithful and [[Eucharist]]ic [[concelebration]] by the [[clergy]] of the two churchescă diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţă. Mai mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. The Church of Antioch expects these guidelines to be issued when the faithful of both churches are readyTotuşi Patriarhul şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, but not beforeca pe nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi de refuz al urii bazate pe diferenţe care nu sunt de substanţă.

Patriarch Ignatius has also overseen participation in Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a bilateral commission with the întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[Melkite Greek Catholic Church22 iulie]]1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, which is exploring ways of healing the 18th century schism between the Melkite Catholics and the Antiochian Orthodoxcei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârşit între cele două Biserici". In an unprecedented eventDe asemeni, acordul interzicea trecerea credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, Melkite Patriarch Maximos V addressed pregătea terenul pentru ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioşilor şi concelebrarea euharistică a meeting of the Orthodox holy synod in October 1996[[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.

The members of the holy synod of Antioch continue to explore greater communication and more friendly meetings with their SyriacPatriarhul Ignatie este responsabil şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu Biserica Greco-Catolică Melkită, Melkitedialog care caută soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, and Maronite brothers and sistersîntr-un gest fără precedent, who all share patriarhul melkit Maxim al V-lea a common heritagevorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.

In May of 1997Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă şi pentru organizarea de întâlniri prieteneşti cu fraţii şi surorile lor siriaci, the holy synod met and declared that the whole [[Pascha]]ltide period is to be observed festally, thus balancing the lengthy fasting of [[Great Lent]] with an equal feasting period in celebration of the Resurrection of [[Jesus Christ]]melkiţi şi maroniţi cu care împărtăşesc o mare moştenire comună.

This decisionÎn mai 1997, the diplomatic activitiesSfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, and other moves by Patriarch Ignatius and the holy synodpentru a echilibra lunga perioadă de post a [[Postul Paştilor|Postului Paştilor]], have drawn criticism from some elements within the mainstream Eastern Orthodox Church and particularly from "resistance" groups who have walled themselves off from communion with most of world Orthodoxyîntreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului [[Iisus Hristos]].

Of the churches receiving approbrium for Această decizie, alături de activităţile diplomatice şi de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie şi ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale şi îndeosebi din partea grupărilor "de rezistenţă" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocşilor. Dintre Bisericile cunoscute pentru atitudinea lor "[[ecumenism|ecumenică]]"lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu. În decembrie 2012, Sf. Sinod al Bisericii Antiohiei l-a ales ca patriarh pe Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]], Antioch probably has received the greatest amountfostul mitropolit antiohian al Europei.

[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta: PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]], PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]

Imigrația Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și şi XXI a determinat o creștere creştere a numărului, forței și influenței Biseriii forţei şi influenţei Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioșilor credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu și şi cuprind numeroși numeroşi ne-arabi convertiți convertiţi la credința credinţa ortodoxă. În consecințăconsecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică și şi parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală și şi de Sud, în Europa, în Australia și şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioși credincioşi este cea a[[Arhiepiscopia Creştin-Creştină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioșilor credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor [[sfânt|sfințisfinţi]] din calendarul bisericesc, între care: Over the centuries, the Church of Antioch has been associated with many [[saint]]s on the Church's calendar. [[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|SfințiSfinţi]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]

*[[Andrei Criteanul|Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] and şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]*[[Vavila al Antiohiei|Vavila din Antiohia]]

*[[CristoforHristofor|Marele Mucenic CristoforHristofor]]

*[[Gheorghe|Gheorghe Purtătorul de biruințăbiruinţă]]

*[[Ioan Hrisostom|Ioan Gură de Aur]]

*[[Tecla|Întâia Muceniță Muceniţă Tecla]] *[[Listă a patriarhilor Antiohiei]]

Patriarhia Antiohiană este formată din nouăsprezece [[arhiepiscopie|arhiepiscopii]], fiecare păstorită de un arhiepiscop mitropolitan. Dintre acestea, doar Arhiepiscopia Americii de Nord este la rândul ei împărțită în [[eparhie|eparhii]]. <small>''Doar acele eparhii care au pagini OrthodoxWiki sunt listate aici.''</small> *[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelandedin Australia și Noua Zeelandă|Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande și a întregii Întregii Oceanii]]*[[Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Creştină Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopia Americii de Nord]]:*[[Eparhia din New York și Washington, DC (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Los Angeles și Vest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Charleston, Oakland și Mid-Atlantic (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Eagle River și Nord-vest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Miami și Sud-est (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Ottawa, Canada Estică și din New York-ul Superior (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Toledo și Midwest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Wichita și Mid-America (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Worcester și New England (Antiohiană)]]*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile|Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile]]*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi Centrale|Arhiepiscopia Europei Occidentale şi Centrale]]*[[Mitropolia din Damasc]]: eparhie patriarhală*[[Arhiepiscopia din Alep|Mitropolia din Beroea (Alep) și Alexandretta]]*[[Arhiepiscopia din Beirut|Mitropolia de Beirut și Exarhatul Feniciei]]*[[Arhiepiscopia din Bosra-Hauran, Jabal al Arab și Golan|Mitropolia de Bosra, Hauran și Jabal al-Druze]]:*[[Mitropolia din Emesa]] (Homs)*[[Mitropolia din Epifania]] (Hama) și Exarhatul Siriei de Nord: *[[Mitropolia din Latakia]] și Exarhatul de Theodorias*[[Mitropolia din Baghdad]], Kuwait și a Întregii Mesopotamii*[[Mitropolia din Akkar]]*[[Arhiepiscopia din Byblos și Botris (Muntele Liban)|Mitropolia din Muntele Liban, Byblos și Botrys]]*[[Mitropolia din Seleucia (Zahle) și Heliopolis (Baalbek)]] *[[Arhiepiscopia din Tripoli și Al-koura|Mitropolia din Tripoli și Al-Koura]]*[[Mitropolia din Tir și Sidon]]*[[Mitropolia din Tars și Adana]]*[[Mitropolia din Amida]] (Diyarbakır) *[[Mitropolia din Theodosioupolis]](Erzurum)

* [http://www.antiochpat.org/ Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și şi a întregului Răsărit] (în limbile arabă și şi engleză)* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creștinismul creştinismul răsăritean

*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: Centru de studii și şi cercetări creștincreştin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)

*[http://www.quartos.org.lb/ Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut] (în limbile arabă și şi engleză)*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă de Byblos şi Botrys (Muntele Liban)] (în limbile arabă și şi engleză)*[http://www.alepporthodox.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep] (în limbile arabă și şi engleză)

*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale și şi Caraibelor] (în limba spaniolă)

*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale și şi Centrale] (în limba englezăși franceză)

*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie și şi Irlanda] (în limba engleză)

*[http://www.antiochian.org.au/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei și şi Noii Zeelande]

*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Sfănta Sfânta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)]   [[Categorie:Jurisdicţii|Antiohia]]

[[arCategorie:أنطاكيةJurisdicții|Antiohia]][[Categorie:Ortodoxia în Siria]][[Categorie:Eparhii antiohiene]]