Biserica Ortodoxă a Antiohiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Mănăstiri)
(Eparhii)
(Nu s-au afișat 16 versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci [[patriarhie|patriarhate]] (i.e. [[Pentarhia]]) care constituiau  [[Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică|Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică dinainte de [[Marea Schismă|schisma]] între Roma și Antiohia din 1098 și între Roma și celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeași perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit''' (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor).  
+
'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci [[patriarh]]ate (i.e. [[Pentarhia]]) care constituiau  [[Biserica Ortodoxă|Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică]] dinainte de [[Marea Schismă|schisma]] între Roma şi Antiohia din 1098 şi între Roma şi celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeaşi perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislaţia otomană (şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei şi a întregului Răsărit''' (conform împărţirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocşii aparţineau toţi de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor).
  
Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către [[apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] (care a fost primul său episcop) și [[Apostolul Pavel|Pavel]], care sunt [[sfinţi ocrotitori|ocrotitor]]ii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]].
+
Biserica Antiohiei este continuatoarea comunităţii creştine fondate în Antiohia de către [[apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] (care a fost primul său episcop) şi [[Apostolul Pavel|Pavel]], care sunt ocrotitorii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] şi [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]].
  
Reședința patriarhatului se găsea inițial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reședința se găsește la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă". În prezent, patriarh este Prea-Fericitul [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]] și al întregului Răsărit.
+
Reşedinţa patriarhatului se găsea iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reşedinţa se găseşte la Damasc, în Siria, pe strada numită „Dreaptă”. Între anii 1979-2012, patriarh al Bisericii Antiohiei a fost Preafericitul [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Ignatie IV]]. Acesta a fost urmat, din [[17 decembrie]] 2012 de Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]] al Antiohiei și al întregului Răsărit.
 
<!-- [[Image:St George Beirut.jpg|right|thumb|450px|Biserica Sf. Gheorghe din Beirut]] -->
 
<!-- [[Image:St George Beirut.jpg|right|thumb|450px|Biserica Sf. Gheorghe din Beirut]] -->
 
[[Image:Balamand.jpg|right|thumb|450px|[[Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand (Tripoli, Liban)]]]]
 
[[Image:Balamand.jpg|right|thumb|450px|[[Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand (Tripoli, Liban)]]]]
  
 
{{Biserică|
 
{{Biserică|
name=Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East|
+
name=Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi Întregului Răsărit|
founder= [[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]]|
+
founder= [[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]|
 
independence=din vechime|
 
independence=din vechime|
 
recognition = din vechime |
 
recognition = din vechime |
primate=[[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie al IV-lea]]|
+
primate=Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]]|
 
hq=Damasc, Siria|
 
hq=Damasc, Siria|
 
territory=Siria, Liban, Iran, Iraq, Kuweit, părţi din Turcia|
 
territory=Siria, Liban, Iran, Iraq, Kuweit, părţi din Turcia|
Linia 18: Linia 18:
 
language=arabă, greacă, engleză|
 
language=arabă, greacă, engleză|
 
music=[[Cântarea bizantină]]|
 
music=[[Cântarea bizantină]]|
calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)|Iulian îndreptat]]|
+
calendar=[[Calendarul iulian revizuit|Iulian îndreptat]]|
 
population=750,000 - 1,000,000|
 
population=750,000 - 1,000,000|
 
website=[http://www.antiochpat.org/ Biserica Antiohiei]
 
website=[http://www.antiochpat.org/ Biserica Antiohiei]
Linia 27: Linia 27:
 
===Perioada apostolică===
 
===Perioada apostolică===
  
Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în [[Faptele Apostolilor]] unde, în [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11 Fapte 11, 26], [[Apostolul Luca]] amintește că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată [[creştin]]i Datorită importanței Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al [[apostol]]ilor a pornit  din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creștine. Cu timpul, jurisdicția atribuită [[episcop]]ului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era inițial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicție bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).
+
Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în [[Faptele Apostolilor]] unde, în [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11 Fapte 11, 26], [[Apostolul Luca]] aminteşte că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată creştini Datorită importanţei Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al [[apostol]]ilor a pornit  din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creştine. Cu timpul, jurisdicţia atribuită [[episcop]]ului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era iniţial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicţie bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).
  
 
===Școala antiohiană===
 
===Școala antiohiană===
  
De-a lungul perioadei pre-niceene și a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creștină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și pe evenimentele istorice din viața lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea [[hermeneutică|interpretărilor]] filosofice sau alegorice ale acesteia, așa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deși insista asupra dimensiunii mai "pământești" a interpretării, ținea cont și de importanța studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala antiohiană]] și [[Școala alexandrină]], reprezentate de marile instituții catehetice din părțile acelea.
+
De-a lungul perioadei pre-niceene şi a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi pe evenimentele istorice din viaţa lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea interpretărilor filosofice sau alegorice ale acesteia, aşa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeşti" a interpretării, ţinea cont şi de importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala din Antiohia|Şcoala antiohiană]] şi [[Şcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]], reprezentate de marile instituţii catehetice din părţile acelea.
  
Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile școlii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor din Tars]], [[Ioan Hrisostom]], [[Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] și [[Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferența între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra [[arianism]]ului și [[nestorianism]]ului. Sfinți ca [[Ioan Hrisostom]] sunt priviți întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană și cea alexandrină -, iar școala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți au creat [[arianusm]]ul si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul școlii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul și [[eutihianism]]ul.
+
Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile şcolii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul de Samosata|Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]], [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Teodor de Mopsuestia|Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] şi [[Teodoret din Cir|Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra arianismului şi nestorianismului. Sfinţi ca Ioan Hrisostom sunt priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană şi cea alexandrină -, iar şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susţinători rătăciţi au creat [[Arie|arianismul]] si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul şcolii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul şi [[Eutihie|eutihianismul]].
  
 
===Schisma de la Calcedon===
 
===Schisma de la Calcedon===
  
Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numește astăzi [[Biserica Antiohiei (Iacobită)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită și "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfășurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Ortodoxe Orientale|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.
+
Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numeşte astăzi [[Biserica Antiohiei (siriacă)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită şi "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfăşurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Orientale Ortodoxe|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.
  
Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și Ierusalimul. Urmașii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.
+
Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părţi ale populaţiei locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria şi Ierusalimul. Urmaşii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moştenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.
  
Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii [[islam|musulmani]], Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii ortodocși antiohieni au fost supuși unui lung șir de persecuții, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea și al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăși, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradițională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Aghia Sophia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârșit în timpul secolului al XII-lea.
+
Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuşi unui lung şir de persecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârşit în timpul secolului al XII-lea.
  
 
===Cruciadele şi cucerirea musulmană===
 
===Cruciadele şi cucerirea musulmană===
  
În 1098, cruciații au cucerit cetatea și au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc și-a continuat existența în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominație a cruciaților, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie al IV-lea al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reședință. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraș mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie al II-lea al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reședința Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deși Patriarhul păstrează titlul episcopal al Antiohiei.  
+
În 1098, cruciaţii au cucerit cetatea şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc şi-a continuat existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominaţie a cruciaţilor, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie IV al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reşedinţă. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie II al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reşedinţa Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.  
  
Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-și dominația asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârșitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioșilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Gruparea [[uniat]]ă care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocșii, purtând discuții cu aceștia asupra vindecării schismei și asupra reîntoarcerii melkiților la Ortodoxie.
+
Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-şi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârşitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioşilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]]. Gruparea catolică orientală (uniată) care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocşii, purtând discuţii cu aceştia asupra vindecării schismei şi asupra reîntoarcerii melkiţilor la Ortodoxie.
  
Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioșilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mișcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocși.
+
Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioşilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mişcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocşi.
  
 
===Biserica Antiohiei astăzi===
 
===Biserica Antiohiei astăzi===
 
[[Image:Ignatius Hazim.jpg|right|thumb|200px|[[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei]]]]
 
[[Image:Ignatius Hazim.jpg|right|thumb|200px|[[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei]]]]
  
[[Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban)]] a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcțioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul și laicatul Patriarhiei.
+
[[Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban)]] a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcţioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul şi laicatul Patriarhiei.
  
Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh și pe toți [[episcop]]ii eparhioți. Acesta se întrunește în fiecare primăvară și toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul și Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinței, a păstrării disciplinei ecleziastice și a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întrunește de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaționale, judiciare și administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod și reprezentanții laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidați dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.
+
Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh şi pe toţi [[episcop]]ii eparhioţi. Acesta se întruneşte în fiecare primăvară şi toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul şi Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinţei, a păstrării disciplinei ecleziastice şi a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întruneşte de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaţionale, judiciare şi administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod şi reprezentanţii laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidaţi dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.
  
În prezent, patriarhul Bisericii Antiohiei este Prea Fericitul [[Ignatie al IV-lea (Hazim) al Antiohiei|Ignatie al IV-lea]], ales în 1979. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce privește strângerea legăturilor cu celelalte comunități creștine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa și Sfântul Sinod al Antiohiei erau susținători entuziaști ai participării Bisericii Antiohiei la discuțiile între reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).
+
Ultimul patriarhat de lungă durată a fost cel al Preafericitului Ignatie al IV-lea; ales în 1979, acesta a rămas pe tron până la moartea sa, în anul 2012. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).
  
În Elveția, la Chambesy, discuțiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri] semnate în 1989, 1990 și 1993. Toți reprezentanții oficiali ai Bisericilor Ortodoxe și ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuții, că diferențele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanță. Mai mulți membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuși Patriarhul și Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe niște pași necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu și de refuz al urii bazate pe diferențe care nu sunt de substanță.  
+
În Elveţia, la Chambésy, discuţiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri] semnate în 1989, 1990 şi 1993. Toţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuţii, că diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţă. Mai mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuşi Patriarhul şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi de refuz al urii bazate pe diferenţe care nu sunt de substanţă.  
  
Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârșit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioșilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ținerea de întruniri comune ale celor două sinoade și formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioșilor și [[concelebrare]]a euharistică a [[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste orientări pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioșii ambelor Biserici vor fi pregătiți pentru aceasta - în nici un caz înainte.
+
Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârşit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioşilor şi concelebrarea euharistică a [[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.
  
Patriarhul Ignatie este responsabil și de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], dialog care caută soluții pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiți și ortodocșii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.
+
Patriarhul Ignatie este responsabil şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu Biserica Greco-Catolică Melkită, dialog care caută soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.
  
Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă și pentru organizarea de întâlniri prietenești cu frații și surorile lor siriaci, melkiți și maroniți cu care împărtășesc o mare moștenire comună.  
+
Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă şi pentru organizarea de întâlniri prieteneşti cu fraţii şi surorile lor siriaci, melkiţi şi maroniţi cu care împărtăşesc o mare moştenire comună.  
  
 
În mai 1997, Sfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, pentru a echilibra lunga perioadă de post a [[Postul Paştilor|Postului Paştilor]], întreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului [[Iisus Hristos]].
 
În mai 1997, Sfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, pentru a echilibra lunga perioadă de post a [[Postul Paştilor|Postului Paştilor]], întreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului [[Iisus Hristos]].
  
Această decizie, alături de activitățile diplomatice și de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie și ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale și îndeosebi din partea grupărilor "de rezistență" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocșilor.
+
Această decizie, alături de activităţile diplomatice şi de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie şi ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale şi îndeosebi din partea grupărilor "de rezistenţă" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocşilor.
  
Dintre Bisericile cunoscute pentru "[[ecumenism]]ul" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu.
+
Dintre Bisericile cunoscute pentru atitudinea lor "[[ecumenism|ecumenică]]" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu.
 +
 
 +
În decembrie 2012, Sf. Sinod al Bisericii Antiohiei l-a ales ca patriarh pe Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]], fostul  mitropolit antiohian al Europei.
  
 
===Expansiunea externă===
 
===Expansiunea externă===
[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta:  PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]], PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]
+
[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta:  PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF Ignatie IV al Antiohiei, PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]
  
Imigrația pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și XXI a determinat o creștere a numărului, forței și influenței Biseriii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioșilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu și cuprind numeroși ne-arabi convertiți la credința ortodoxă. În consecință, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică și parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală și de Sud, în Europa, în Australia și Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioși este cea a[[Arhiepiscopia Creştin-Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioșilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.
+
Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX şi XXI a determinat o creştere a numărului, forţei şi influenţei Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu şi cuprind numeroşi ne-arabi convertiţi la credinţa ortodoxă. În consecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică şi parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală şi de Sud, în Europa, în Australia şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioşi este cea a [[Arhiepiscopia Creştin-Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.
  
 
==Sfinţi antiohieni==
 
==Sfinţi antiohieni==
De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor [[sfânt|sfinți]] din calendarul bisericesc, între care:  
+
De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor [[sfânt|sfinţi]] din calendarul bisericesc, între care:  
[[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|Sfinți]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]
+
[[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|Sfinţi]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]
  
*[[Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)
+
*[[Andrei Criteanul|Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)
*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]]
+
*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]
*[[Vavila din Antiohia]]
+
*[[Vavila al Antiohiei|Vavila din Antiohia]]
 
*[[Serghie şi Vah]]
 
*[[Serghie şi Vah]]
*[[Cristofor|Marele Mucenic Cristofor]]
+
*[[Hristofor|Marele Mucenic Hristofor]]
 
*[[Daniel Stâlpnicul]]
 
*[[Daniel Stâlpnicul]]
 
*[[Dorotei din Gaza]]
 
*[[Dorotei din Gaza]]
 
*[[Efrem Sirul]]
 
*[[Efrem Sirul]]
 
*[[Eustatie al Antiohiei]]
 
*[[Eustatie al Antiohiei]]
*[[Gheorghe|Gheorghe Purtătorul de biruință]]
+
*[[Gheorghe|Gheorghe Purtătorul de biruinţă]]
 
*[[Habib]]
 
*[[Habib]]
 
*[[Ignatie al Antiohiei]]
 
*[[Ignatie al Antiohiei]]
 
*[[Isaac Sirul]]
 
*[[Isaac Sirul]]
*[[Ioan Hrisostom|Ioan Gură de Aur]]  
+
*[[Ioan Gură de Aur]]  
 
*[[Ioan Damaschin]]
 
*[[Ioan Damaschin]]
 
*[[Iosif din Damasc]]
 
*[[Iosif din Damasc]]
Linia 103: Linia 105:
 
*[[Roman Melodul]]
 
*[[Roman Melodul]]
 
*[[Simeon Stâlpnicul]]
 
*[[Simeon Stâlpnicul]]
*[[Tecla|Întâia Muceniță Tecla]]
+
*[[Tecla|Întâia Muceniţă Tecla]]
 +
 
 +
*[[Listă a patriarhilor Antiohiei]]
  
 
==Eparhii==
 
==Eparhii==
<small>''Apar în listă doar eparhiile pentru care există articole OrthodoxWiki (în limba engleză).''</small>
 
  
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande și a întregii Oceanii]]
+
Patriarhia Antiohiană este formată din nouăsprezece [[arhiepiscopie|arhiepiscopii]], fiecare păstorită de un arhiepiscop mitropolitan. Dintre acestea, doar Arhiepiscopia Americii de Nord este la rândul ei împărțită în [[eparhie|eparhii]].
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Creştină Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopia Americii de Nord]]
+
 
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi Centrale|Arhiepiscopia Europei Occidentale şi Centrale]]
+
<small>''Doar acele eparhii care au pagini OrthodoxWiki sunt listate aici.''</small>
 +
 
 +
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Australia și Noua Zeelandă|Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande și a Întregii Oceanii]]
 +
*[[Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopia Americii de Nord]]
 +
:*[[Eparhia din New York și Washington, DC (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Los Angeles și Vest (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Charleston, Oakland și Mid-Atlantic (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Eagle River și Nord-vest (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Miami și Sud-est (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Ottawa, Canada Estică și din New York-ul Superior (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Toledo și Midwest (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Wichita și Mid-America (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Worcester și New England (Antiohiană)]]
 +
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile|Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile]]
 +
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Europei|Arhiepiscopia Europei]]
 +
*[[Mitropolia din Damasc]]: eparhie patriarhală
 +
*[[Arhiepiscopia din Alep|Mitropolia din Beroea (Alep) și Alexandretta]]
 +
*[[Arhiepiscopia din Beirut|Mitropolia de Beirut și Exarhatul Feniciei]]
 +
*[[Arhiepiscopia din Bosra-Hauran, Jabal al Arab și Golan|Mitropolia de Bosra, Hauran și Jabal al-Druze]]:
 +
*[[Mitropolia din Emesa]] (Homs)
 +
*[[Mitropolia din Epifania]] (Hama) și Exarhatul Siriei de Nord:
 +
*[[Mitropolia din Latakia]] și Exarhatul de Theodorias
 +
*[[Mitropolia din Baghdad]], Kuwait și a Întregii Mesopotamii
 +
*[[Mitropolia din Akkar]]
 +
*[[Arhiepiscopia din Byblos și Botris (Muntele Liban)|Mitropolia din Muntele Liban, Byblos și Botrys]]
 +
*[[Mitropolia din Seleucia (Zahle) și Heliopolis (Baalbek)]]
 +
*[[Arhiepiscopia din Tripoli și Al-koura|Mitropolia din Tripoli și Al-Koura]]
 +
*[[Mitropolia din Tir și Sidon]]
 +
*[[Mitropolia din Tars și Adana]]
 +
*[[Mitropolia din Amida]] (Diyarbakır)
 +
*[[Mitropolia din Theodosioupolis]](Erzurum)
  
 
{{Biserici}}
 
{{Biserici}}
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
* [http://www.antiochpat.org/ Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit] (în limbile arabă și engleză)
+
* [http://www.antiochpat.org/ Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit] (în limbile arabă şi engleză)
* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creștinismul răsăritean
+
* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creştinismul răsăritean
 
*[http://www.cc.uoa.gr/theology/html/english/pubs/doctrsec/scouteris/27/27.pdf The Spiritual Tradition of the Antioch Patriarchate], de Prof. [[Constantin Scouteris]]
 
*[http://www.cc.uoa.gr/theology/html/english/pubs/doctrsec/scouteris/27/27.pdf The Spiritual Tradition of the Antioch Patriarchate], de Prof. [[Constantin Scouteris]]
*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: Centru de studii și cercetări creștin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)
+
*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: Centru de studii şi cercetări creştin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)
 
*[http://www.antiochian.org.au/content/section/22/57/ Photos of patriarchal sites]
 
*[http://www.antiochian.org.au/content/section/22/57/ Photos of patriarchal sites]
  
 
===Arhiepiscopii şi episcopii===
 
===Arhiepiscopii şi episcopii===
 
====Orientul Mijlociu====
 
====Orientul Mijlociu====
*[http://www.quartos.org.lb/ Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut] (în limbile arabă și engleză)
+
*[http://www.quartos.org.lb/ Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut] (în limbile arabă şi engleză)
*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă de Byblos şi Botrys (Muntele Liban)] (în limbile arabă și engleză)
+
*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă de Byblos şi Botrys (Muntele Liban)] (în limbile arabă şi engleză)
*[http://www.alepporthodox.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep] (în limbile arabă și engleză)
+
*[http://www.alepporthodox.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep] (în limbile arabă şi engleză)
 
*[http://www.lattakiaorth.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Lattakia] (în limba arabă)
 
*[http://www.lattakiaorth.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Lattakia] (în limba arabă)
  
Linia 131: Linia 164:
 
*[http://www.antiochian.org/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord] (în limba engleză)
 
*[http://www.antiochian.org/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord] (în limba engleză)
 
*[http://www.catedralortodoxa.com.br/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Braziliei] (în limba portugheză)
 
*[http://www.catedralortodoxa.com.br/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Braziliei] (în limba portugheză)
*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale și Caraibelor] (în limba spaniolă)
+
*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale şi Caraibelor] (în limba spaniolă)
 
*[http://www.chileortodoxo.com/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Chile] (în limba spaniolă)
 
*[http://www.chileortodoxo.com/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Chile] (în limba spaniolă)
  
 
====Europa====
 
====Europa====
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm  Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale și Centrale] (în limba engleză)
+
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm  Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi Centrale] (în limba engleză și franceză)
 
*[http://www.rum-orthodox.de/ Biserica Greco-Ortodoxă Antiohiană din Germania] (în limba germană)
 
*[http://www.rum-orthodox.de/ Biserica Greco-Ortodoxă Antiohiană din Germania] (în limba germană)
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie și Irlanda] (în limba engleză)
+
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie şi Irlanda] (în limba engleză)
  
 
====Pacific====
 
====Pacific====
*[http://www.antiochian.org.au/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei și Noii Zeelande]
+
*[http://www.antiochian.org.au/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande]
  
 
===Mănăstiri===
 
===Mănăstiri===
Linia 146: Linia 179:
 
*[http://www.hamatoura.com/ Hamatoura : Sfântul Munte al Maicii Domnului (Amyoun El-Koura,Wadi Kadeesha, Libanul de Nord)]
 
*[http://www.hamatoura.com/ Hamatoura : Sfântul Munte al Maicii Domnului (Amyoun El-Koura,Wadi Kadeesha, Libanul de Nord)]
 
*[http://www.stgeorgesyria.org/ Mănăstirea Patriarhală Sf. Gheorghe Al-Humayrah (Homs, Siria)]
 
*[http://www.stgeorgesyria.org/ Mănăstirea Patriarhală Sf. Gheorghe Al-Humayrah (Homs, Siria)]
*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Sfănta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)]
+
*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Sfânta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)]
 
 
 
 
 
 
[[Categorie:Jurisdicţii|Antiohia]]
 
  
 +
[[Categorie:Jurisdicții|Antiohia]]
 +
[[Categorie:Ortodoxia în Siria]]
 +
[[Categorie:Eparhii antiohiene]]
 
[[en:Church of Antioch]]
 
[[en:Church of Antioch]]
 
[[es:Iglesia Ortodoxa de Antioquía]]
 
[[es:Iglesia Ortodoxa de Antioquía]]
 +
[[fr:Église d'Antioche]]
 +
[[ru:Антиохийская православная церковь]]

Versiunea de la data 12 ianuarie 2018 07:26

Biserica Antiohiei este una din cele cinci patriarhate (i.e. Pentarhia) care constituiau Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică dinainte de schisma între Roma şi Antiohia din 1098 şi între Roma şi celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeaşi perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe autocefale. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit, dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislaţia otomană (şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei şi a întregului Răsărit (conform împărţirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocşii aparţineau toţi de Rum millet - miletul romanilor/romeilor).

Biserica Antiohiei este continuatoarea comunităţii creştine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (care a fost primul său episcop) şi Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol şi Alexandria.

Reşedinţa patriarhatului se găsea iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reşedinţa se găseşte la Damasc, în Siria, pe strada numită „Dreaptă”. Între anii 1979-2012, patriarh al Bisericii Antiohiei a fost Preafericitul Ignatie IV. Acesta a fost urmat, din 17 decembrie 2012 de Preafericitul Ioan al X-lea al Antiohiei și al întregului Răsărit.

Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi Întregului Răsărit
Întemeietor(i) Apostolii Petru şi Pavel
Autocefalie/Autonomie declarată din vechime
Autocefalie/Autonomie recunoscută din vechime
Primatul actual Preafericitul Ioan al X-lea
Sediu Damasc, Siria
Teritoriu principal Siria, Liban, Iran, Iraq, Kuweit, părţi din Turcia
Posesiuni în afară Statele Unite, Canada, America Centrală, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Oceania, Marea Britanie, Europa Occidentală
Limbă liturgică arabă, greacă, engleză
Tradiție muzicală Cântarea bizantină
Calendar Iulian îndreptat
Populație estimată 750,000 - 1,000,000
Site oficial Biserica Antiohiei


Istoric

Perioada apostolică

Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în Faptele Apostolilor unde, în Fapte 11, 26, Apostolul Luca aminteşte că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată creştini Datorită importanţei Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al apostolilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creştine. Cu timpul, jurisdicţia atribuită episcopului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era iniţial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicţie bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).

Școala antiohiană

De-a lungul perioadei pre-niceene şi a perioadei Sinoadelor Ecumenice, teologia creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a Sfintei Scripturi şi pe evenimentele istorice din viaţa lui Hristos, în defavoarea interpretărilor filosofice sau alegorice ale acesteia, aşa cum era ea practicată în Alexandria. Teologia antiohiană, deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeşti" a interpretării, ţinea cont şi de importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca Şcoala antiohiană şi Şcoala din Alexandria, reprezentate de marile instituţii catehetice din părţile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile şcolii antiohiene, îi amintim pe Lucian din Antiohia si Paul din Samosata, dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca Diodor din Tars, Ioan Hrisostom, Teodor al Mopsuestiei, Nestorie şi Teodoret de Cyr. Uneori, diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra arianismului şi nestorianismului. Sfinţi ca Ioan Hrisostom sunt priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană şi cea alexandrină -, iar şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susţinători rătăciţi au creat arianismul si nestorianismul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul şcolii alexandrine, precum apolinarismul şi eutihianismul.

Schisma de la Calcedon

Disputele hristologice din timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon - controversa monofizită din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o schismă în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numeşte astăzi Biserica Ortodoxă Siriacă (numită şi "iacobită", după Iacov Baradeu, unul din episcopii acestora care au desfăşurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea Bisericilor Ortodoxe Orientale, păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.

Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părţi ale populaţiei locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria şi Ierusalimul. Urmaşii acestora formează astăzi Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi a întregului Răsărit, considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moştenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuşi unui lung şir de persecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, Liturghia vest-siriacă tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, Aghia Sophia din Constantinopol. Acest proces a luat sfârşit în timpul secolului al XII-lea.

Cruciadele şi cucerirea musulmană

În 1098, cruciaţii au cucerit cetatea şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc şi-a continuat existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominaţie a cruciaţilor, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, Teodosie al IV-lea s-a putut întoarce în cetatea sa de reşedinţă. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, Ignatie al II-lea a mutat reşedinţa Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.

Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-şi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârşitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioşilor a intrat sub ascultarea Bisericii Catolice. Gruparea catolică orientală (uniată) care a rezultat din această schismă este cunoscută ca Biserica Greco-Catolică Melkită, care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocşii, purtând discuţii cu aceştia asupra vindecării schismei şi asupra reîntoarcerii melkiţilor la Ortodoxie.

Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioşilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mişcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocşi.

Biserica Antiohiei astăzi

Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban) a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcţioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul şi laicatul Patriarhiei.

Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh şi pe toţi episcopii eparhioţi. Acesta se întruneşte în fiecare primăvară şi toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul şi Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinţei, a păstrării disciplinei ecleziastice şi a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întruneşte de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaţionale, judiciare şi administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod şi reprezentanţii laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidaţi dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.

Ultimul patriarhat de lungă durată a fost cel al Preafericitului Ignatie al IV-lea; ales în 1979, acesta a rămas pe tron până la moartea sa, în anul 2012. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).

În Elveţia, la Chambésy, discuţiilor plenare au dus la acorduri semnate în 1989, 1990 şi 1993. Toţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuţii, că diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţă. Mai mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuşi Patriarhul şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi de refuz al urii bazate pe diferenţe care nu sunt de substanţă.

Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe 22 iulie 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un acord pastoral care chema la "respect reciproc desăvârşit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioşilor şi concelebrarea euharistică a clerului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.

Patriarhul Ignatie este responsabil şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu Biserica Greco-Catolică Melkită, dialog care caută soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.

Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă şi pentru organizarea de întâlniri prieteneşti cu fraţii şi surorile lor siriaci, melkiţi şi maroniţi cu care împărtăşesc o mare moştenire comună.

În mai 1997, Sfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, pentru a echilibra lunga perioadă de post a Postului Paştilor, întreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului Iisus Hristos.

Această decizie, alături de activităţile diplomatice şi de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie şi ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale şi îndeosebi din partea grupărilor "de rezistenţă" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocşilor.

Dintre Bisericile cunoscute pentru atitudinea lor "ecumenică" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu.

În decembrie 2012, Sf. Sinod al Bisericii Antiohiei l-a ales ca patriarh pe Preafericitul Ioan al X-lea, fostul mitropolit antiohian al Europei.

Expansiunea externă

Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul
De la stânga la dreapta: PS Marcu (Maymon) de Toledo, PF Ignatie IV al Antiohiei, PS Toma (Iosif) de Oakland, PS Alexandru (Mufarrij) de Ottawa

Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX şi XXI a determinat o creştere a numărului, forţei şi influenţei Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu şi cuprind numeroşi ne-arabi convertiţi la credinţa ortodoxă. În consecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică şi parte din Turcia), aceasta cuprinde dieceze misionare în America de Nord, Centrală şi de Sud, în Europa, în Australia şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioşi este cea a Americii de Nord. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a Australiei şi Noii Zeelande. Numărul credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

Sfinţi antiohieni

De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor sfinţi din calendarul bisericesc, între care:

Soborul Marilor Sfinţi ai Sfintei Biserici a Antiohiei

Eparhii

Patriarhia Antiohiană este formată din nouăsprezece arhiepiscopii, fiecare păstorită de un arhiepiscop mitropolitan. Dintre acestea, doar Arhiepiscopia Americii de Nord este la rândul ei împărțită în eparhii.

Doar acele eparhii care au pagini OrthodoxWiki sunt listate aici.


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.


Legături externe

Arhiepiscopii şi episcopii

Orientul Mijlociu

Americile

Europa

Pacific

Mănăstiri