Biserica Ortodoxă a Antiohiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(cat)
(Eparhii)
(Nu s-au afișat 37 de versiuni intermediare efectuate de alți 10 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci [[patriarh]]ate (i.e. [[Pentarhia]]) care constituiau  [[Biserica Ortodoxă|Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică]] dinainte de [[Marea Schismă|schisma]] între Roma şi Antiohia din 1098 şi între Roma şi celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeaşi perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislaţia otomană (şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei şi a întregului Răsărit''' (conform împărţirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocşii aparţineau toţi de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor). 
  
The '''Church of Antioch''' is one of the five [[patriarchate]]s (i.e., the [[Pentarchy]]) that constituted the [[One Holy Catholic and Apostolic Church|one, holy, catholic, and apostolic Church]] before the [[Great Schism|schism]] between Rome and Antioch in 1098, and between Rome and the other patriarchates at around the same general period. Today it is one of the [[autocephaly|autocephalous]] Orthodox churches.  In English translations of official documents, the Church of Antioch refers to itself as the '''Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East''', though a literal translation of the Arabic name imposed on it by Ottoman law, and retained to this day by the various political successors to the Ottomans, would be '''Roman Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East'''.
+
Biserica Antiohiei este continuatoarea comunităţii creştine fondate în Antiohia de către [[apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] (care a fost primul său episcop) şi [[Apostolul Pavel|Pavel]], care sunt ocrotitorii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este  înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] şi [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]].
  
The Church of Antioch is the continuation of the Christian community founded in Antioch by the [[Apostles]] [[Apostle Peter|Peter]] (who served as its first bishop) and [[Apostle Paul|Paul]], who are its [[patron saint]]s. In terms of hierarchical order of precedence, it currently ranks third among the world's Orthodox churches, behind [[Church of Constantinople|Constantinople]] and [[Church of Alexandria|Alexandria]].
+
Reşedinţa patriarhatului se găsea iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reşedinţa se găseşte la Damasc, în Siria, pe strada numită „Dreaptă”. Între anii 1979-2012, patriarh al Bisericii Antiohiei a fost Preafericitul [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Ignatie IV]]. Acesta a fost urmat, din [[17 decembrie]] 2012 de Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]] al Antiohiei și al întregului Răsărit.
 
+
<!-- [[Image:St George Beirut.jpg|right|thumb|450px|Biserica Sf. Gheorghe din Beirut]] -->
The seat of the patriarchate was formerly Antioch (Antakya), in what is now Turkey. Now it is in Damascus, Syria, located on the "street called Straight."  The current patriarch is His Beatitude Patriarch [[Ignatius IV (Hazim) of Antioch]] and all the East.
+
[[Image:Balamand.jpg|right|thumb|450px|[[Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand (Tripoli, Liban)]]]]
<!-- [[Image:St George Beirut.jpg|right|thumb|450px|The Church of St. George in Beirut]] -->
 
[[Image:Balamand.jpg|right|thumb|450px|[[Our Lady of Balamand Monastery (Tripoli, Lebanon)|Our Lady of Balamand Monastery]]]]
 
  
 
{{Biserică|
 
{{Biserică|
name=Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East|
+
name=Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi Întregului Răsărit|
founder= [[Apostle]]s [[Apostle Peter|Peter]] and [[Apostle Paul|Paul]]|
+
founder= [[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]|
independence=Traditional|
+
independence=din vechime|
recognition= Traditional |
+
recognition = din vechime |
primate=[[Ignatius IV (Hazim) of Antioch|Patriarch Ignatius IV]]|
+
primate=Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]]|
hq=Damascus, Syria|
+
hq=Damasc, Siria|
territory=Syria, Lebanon, Iran, Iraq, Kuwait, parts of Turkey|
+
territory=Siria, Liban, Iran, Iraq, Kuweit, părţi din Turcia|
possessions=United States, Canada, Central America, South America, Australia, New Zealand, Oceania, Great Britain, Western Europe|
+
possessions=Statele Unite, Canada, America Centrală, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Oceania, Marea Britanie, Europa Occidentală|
language=Arabic, Greek, English|
+
language=arabă, greacă, engleză|
music=[[Byzantine Chant]]|
+
music=[[Cântarea bizantină]]|
calendar=[[Revised Julian Calendar|Revised Julian]]|
+
calendar=[[Calendarul iulian revizuit|Iulian îndreptat]]|
population=750,000 to 1,000,000|
+
population=750,000 - 1,000,000|
website=[http://www.antiochpat.org/ Church of Antioch]
+
website=[http://www.antiochpat.org/ Biserica Antiohiei]
 
}}
 
}}
  
  
==History==
+
==Istoric==
===Early years===
+
===Perioada apostolică===
The early history of the Church of Antioch is detailed in the [[Acts of the Apostles]], where in Acts 11:23 the [[Apostle Luke]] records that it was in that city that the disciples of Christ were first called [[Christian]]s. Due to the importance of Antioch as a major center in the ancient [[Roman Empire]], many of the missionary efforts of the [[apostles]] were launched from that city. In the early centuries of the Church's history, it was natural that the Church sojourning in Antioch would come to be traditionally regarded as one of the centers of world Christianity. The territory that came to be associated with the [[bishop]] of Antioch was that of the Roman Diocese of the East (a diocese was originally an Imperial governmental division before it became an ecclesiastical one).
+
 
 +
Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în [[Faptele Apostolilor]] unde, în [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11 Fapte 11, 26], [[Apostolul Luca]] aminteşte că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată creştini Datorită importanţei Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al [[apostol]]ilor a pornit  din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creştine. Cu timpul, jurisdicţia atribuită [[episcop]]ului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era iniţial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicţie bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).
 +
 
 +
===Școala antiohiană===
 +
 
 +
De-a lungul perioadei pre-niceene şi a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi pe evenimentele istorice din viaţa lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea interpretărilor filosofice sau alegorice ale acesteia, aşa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeşti" a interpretării, ţinea cont şi de importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala din Antiohia|Şcoala antiohiană]] şi [[Şcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]], reprezentate de marile instituţii catehetice din părţile acelea.
  
===The Antiochian school===
+
Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile şcolii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul de Samosata|Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]], [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Teodor de Mopsuestia|Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] şi [[Teodoret din Cir|Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra arianismului şi nestorianismului. Sfinţi ca Ioan Hrisostom sunt priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană şi cea alexandrină -, iar şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susţinători rătăciţi au creat [[Arie|arianismul]] si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul şcolii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul şi [[Eutihie|eutihianismul]].
During the pre-Nicene period and that of the [[Ecumenical Councils]], Christian theology centered in Antioch tended to emphasize the literal, historical facts of the life of [[Jesus Christ]] over philosophical or allegorical [[hermeneutics|interpretations]] of [[Holy Scripture]], contrasted with the more mystical and figurative theology coming from [[Church of Alexandria|Alexandria]]. Antiochian theology, though stressing the "earthier" side of interpretation, nevertheless did not neglect the importance of insight into the deeper, spiritual meaning of the Scriptures.  These two viewpoints came to be known respectively as the [[Antiochian school]] and the [[Alexandrian school]], represented by major catechetical institutions at both places.
 
  
Major figures associated with the origin of the Antiochian school include [[Lucian of Antioch]] and [[Paul of Samosata]], but its real formation was found with writers such as [[Diodore of Tarsus]], [[John Chrysostom]], [[Theodore of Mopsuestia]], [[Nestorius]], and [[Theodoret of Cyrrhus]].  At times, this difference in emphasis caused conflicts within the Church as the tension between the two approaches came to a head, especially regarding the doctrinal disputes over [[Arianism]] and [[Nestorianism]].  Saints such as [[John Chrysostom]] are somewhat regarded as synthesizers of the Antiochian and Alexandrian approaches to theology, and the Antiochian school of theology, whose more deviant proponents produced [[Arianism]] and [[Nestorianism]], also enabled the Orthodox fight against the Alexandrian school's deviances, namely [[Apollinarianism]] and [[Eutychianism]].
+
===Schisma de la Calcedon===
  
===Schism over Chalcedon===
+
Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numeşte astăzi [[Biserica Antiohiei (siriacă)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită şi "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfăşurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Orientale Ortodoxe|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.
Disputes over the [[Christology]] of the [[Fourth Ecumenical Council]] at Chalcedon&mdash;the [[Monophysitism|Monophysite]] controversy&mdash;in 451 led to a [[schism]] within the Church of Antioch, which at that same council was elevated to the status of a [[patriarchate]]. The larger group at the time repudiated the council and became the [[Church of Antioch (Jacobite)|Syriac Orthodox Church]] (also called the "Jacobites" for [[Jacob Baradeus]], an early bishop of theirs who did extensive missionary work in the region). They currently constitute part of the [[Oriental Orthodox]] communion and maintain a Christology somewhat different in language from that of Chalcedon.
 
  
The remainder of the Church of Antioch, primarily local Greeks or Hellenized sections of the indigenous population, remained in communion with Rome, Constantinople, Alexandria, and Jerusalem. This is the current ''Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East'' which is considered by the other bishops of the Orthodox Church to be the sole legimate heir to the [[see]] of Antioch.
+
Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părţi ale populaţiei locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria şi Ierusalimul. Urmaşii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moştenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.
  
The schism greatly weakened the Antiochian church, and in 637 when Antioch fell to the [[Islam|Muslim]] Arabs, the "Greek" church was perceived by the invaders as allied to the Romano-Byzantine enemies of the Arabs. During the subsequent period, Antiochian Orthodox Christians underwent a lengthy period of persecution, and there were multiple periods of either vacancy or non-residence on the Antiochian patriarchal throne during the 7th and 8th centuries. In 969, the Roman Empire regained control of Antioch, and the church there prospered again until 1085, when the Seljuk Turks took the city. During this period of more than a hundred years, the traditional West Syrian [[liturgy]] of the church was gradually replaced by that of the tradition of the Great Church, [[Hagia Sophia (Constantinople)|Hagia Sophia]] in Constantinople. This process was completed sometime in the 12th century.
+
Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuşi unui lung şir de persecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârşit în timpul secolului al XII-lea.
  
===Crusader and Muslim conquests===
+
===Cruciadele şi cucerirea musulmană===
In 1098, Crusaders took the city and set up a Latin Patriarchate of Antioch to adorn its Latin Kingdom of Syria, while a Greek patriarchate continued in exile in Constantinople.  After nearly two centuries of Crusader rule, the Egyptian Mamelukes seized Antioch in 1268, and the Orthodox patriarch, [[Theodosius IV of Antioch|Theodosius IV]], was able to return to the region.  By this point, Antioch itself had been reduced to a smaller town, and so in the 14th century [[Ignatius II of Antioch|Ignatius II]] transferred the seat of the patriarchate to Damascus, where it remains to this day, though the patriarch retains the Antiochian title.
 
  
The Ottoman Turks conquered the city in 1517, under whose control it remained until the breakup of the Ottoman Empire at the end of World War I. During this period, in 1724, the Church of Antioch was again weakened by schism, as a major portion of its faithful came into submission to the [[Roman Catholic Church]]. The resultant [[Uniate]] body is known as the [[Melkite Greek Catholic Church]], which in the current day maintains close ties with the Orthodox and is currently holding ongoing talks about healing the schism and returning the Melkites to Orthodoxy.
+
În 1098, cruciaţii au cucerit cetatea şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc şi-a continuat existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominaţie a cruciaţilor, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie IV al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reşedinţă. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie II al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reşedinţa Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.  
  
By the 18th century the great majority of the communicants of the Antiochian church were Arabs. In 1898 the last Greek patriarch was deposed, and an Arab successor was elected in 1899.  Thus the patriarchate became fully Arab in character. A strong renewal movement, involving Orthodox youth in particular, has been under way since the 1940s.
+
Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-şi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârşitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioşilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]]. Gruparea catolică orientală (uniată) care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocşii, purtând discuţii cu aceştia asupra vindecării schismei şi asupra reîntoarcerii melkiţilor la Ortodoxie.
  
===The Antiochian church today===
+
Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioşilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mişcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocşi.
[[Image:Ignatius Hazim.jpg|right|thumb|200px|[[Ignatius IV (Hazim) of Antioch|Patriarch Ignatius IV of Antioch]]]]
 
The [[St. John of Damascus Patriarchal Institute of Theology (Tripoli, Lebanon)]] was established by the patriarchate in 1970, and in 1988 it was fully incorporated into the University of Balamand. The Institute functions as the primary seminary for theological schooling for the patriarchate's clergy and lay leaders.
 
  
The [[Holy Synod]] of Antioch includes the [[patriarch]] and all the ruling [[bishop]]s. Meetings are held each year in Spring and Autumn to consider church-wide issues, and to elect the patriarch and other [[bishop]]s as needed. The patriarch and holy synod govern the Church of Antioch to preserve the true faith, to maintain ecclesiastical order, and to carry out the commandments of Christ.  In addition to the synod itself, a general conciliar body meets twice a year to see to the financial, educational, judicial, and administrative matters of the patriarchate.  It is composed of members of the synod and of lay representatives.  When a new patriarch is to be elected, this body selects three candidates from whom the holy synod chooses the new patriarch.
+
===Biserica Antiohiei astăzi===
 +
[[Image:Ignatius Hazim.jpg|right|thumb|200px|[[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei]]]]
  
The current patriarch is His Beatitude Patriarch [[Ignatius IV (Hazim) of Antioch]] and all the East, elected in 1979.  Patriarch Ignatius has been particularly active in strengthening ties with other Christian communions, but particularly with those whose roots are in Antioch. His Beatitude and the holy synod of Antioch were enthusiastic for the Church of Antioch to participate in general talks between representatives of all the Eastern Orthodox and Oriental Orthodox Churches.
+
[[Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban)]] a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcţioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul şi laicatul Patriarhiei.
  
At Chambesy in Switzerland, plenary talks were held resulting in [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ agreements] in 1989, 1990 and 1993. All official representatives of the Eastern Orthodox and the Oriental Orthodox reached agreement in these dialogues that the Christological differences between the two communions are more a matter of emphasis than of substance. Although elements in a number of the Eastern Orthodox Churches have criticized the apparent consensus reached by the representatives at Chambesy, the patriarch and holy synod of the Antiochian Orthodox Church welcomed the agreements as positive moves towards a sharing in the Love of God, and a rejection of the hatred of insubstantial division.  
+
Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh şi pe toţi [[episcop]]ii eparhioţi. Acesta se întruneşte în fiecare primăvară şi toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul şi Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinţei, a păstrării disciplinei ecleziastice şi a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întruneşte de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaţionale, judiciare şi administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod şi reprezentanţii laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidaţi dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.
  
As recommended in the Second Chambesy Agreement, that of 1990, the Antiochian (Eastern) Orthodox Patriarch Ignatius IV formally met with the Syriac (Oriental) Orthodox Patriarch, Ignatius Zakka I, on [[July 22]], 1991. At that formal meeting, the two patriarchs signed a [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 pastoral agreement] which called for "complete and mutual respect between the two churches."  It also prohibited the passing of faithful from one church to the other, envisaged joint meetings of the two holy synods when appropriate, and provided for future guidelines for intercommunion of the faithful and [[Eucharist]]ic [[concelebration]] by the [[clergy]] of the two churches. The Church of Antioch expects these guidelines to be issued when the faithful of both churches are ready, but not before.  
+
Ultimul patriarhat de lungă durată a fost cel al Preafericitului Ignatie al IV-lea; ales în 1979, acesta a rămas pe tron până la moartea sa, în anul 2012. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).
  
Patriarch Ignatius has also overseen participation in a bilateral commission with the [[Melkite Greek Catholic Church]], which is exploring ways of healing the 18th century schism between the Melkite Catholics and the Antiochian Orthodox. In an unprecedented event, Melkite Patriarch Maximos V addressed a meeting of the Orthodox holy synod in October 1996.
+
În Elveţia, la Chambésy, discuţiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri] semnate în 1989, 1990 şi 1993. Toţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuţii, că diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţă. Mai mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuşi Patriarhul şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi de refuz al urii bazate pe diferenţe care nu sunt de substanţă.  
  
The members of the holy synod of Antioch continue to explore greater communication and more friendly meetings with their Syriac, Melkite, and Maronite brothers and sisters, who all share a common heritage.  
+
Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârşit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioşilor şi concelebrarea euharistică a [[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.
  
In May of 1997, the holy synod met and declared that the whole [[Pascha]]ltide period is to be observed festally, thus balancing the lengthy fasting of [[Great Lent]] with an equal feasting period in celebration of the Resurrection of [[Jesus Christ]].
+
Patriarhul Ignatie este responsabil şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu Biserica Greco-Catolică Melkită, dialog care caută soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.
  
This decision, the diplomatic activities, and other moves by Patriarch Ignatius and the holy synod, have drawn criticism from some elements within the mainstream Eastern Orthodox Church and particularly from "resistance" groups who have walled themselves off from communion with most of world Orthodoxy.
+
Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă şi pentru organizarea de întâlniri prieteneşti cu fraţii şi surorile lor siriaci, melkiţi şi maroniţi cu care împărtăşesc o mare moştenire comună.  
  
Of the churches receiving approbrium for "[[ecumenism]]", Antioch probably has received the greatest amount.
+
În mai 1997, Sfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, pentru a echilibra lunga perioadă de post a [[Postul Paştilor|Postului Paştilor]], întreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului [[Iisus Hristos]].
  
===Expansion abroad===
+
Această decizie, alături de activităţile diplomatice şi de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie şi ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale şi îndeosebi din partea grupărilor "de rezistenţă" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocşilor.
[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''New Antiochian bishops with the patriarch'''<br>Left to Right:  Bp. [[Mark (Maymon) of Toledo]], Patr. [[Ignatius IV (Hazim) of Antioch]], Bp. [[Thomas (Joseph) of Oakland]], Bp. [[Alexander (Mufarrij) of Ottawa]]]]
 
Extensive 20th and 21st century Arab immigration to the New World has further increased the size, vigor and influence of the Church of Antioch, and the majority of Antiochian faithful now reside outside the Middle East and include numerous non-Arabic converts to the Orthodox Christian faith.  As a result, besides its Middle Eastern territories in Syria, Lebanon, Iraq, Kuwait, Iran, the Arabian Peninsular, and parts of Turkey, the Church of Antioch also includes missionary dioceses in Central, North, and South America, in Europe, and in Australia and the Pacific. The archdiocese with the largest population is [[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America|North America]]. It is also the only one with internal [[diocese]]s.  The archdiocese with the largest area is [[Antiochian Orthodox Archdiocese of Australia and New Zealand|Australia and New Zealand]]. Estimates of the membership of the patriarchate range from 750,000 to over 1,000,000 in Syria alone.
 
  
==Antiochian saints==
+
Dintre Bisericile cunoscute pentru atitudinea lor "[[ecumenism|ecumenică]]" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu.
Over the centuries, the Church of Antioch has been associated with many [[saint]]s on the Church's calendar.  These include the following:
 
[[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Synaxis]] of the Great [[Saint]]s of the Holy Church of Antioch]]
 
  
*[[Andrew of Crete]]
+
În decembrie 2012, Sf. Sinod al Bisericii Antiohiei l-a ales ca patriarh pe Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]], fostul  mitropolit antiohian al Europei.
*[[Apostles]] [[Apostle Peter|Peter]] and [[Apostle Paul|Paul]]
+
 
*[[Babylas of Antioch]]
+
===Expansiunea externă===
*[[Bacchus and Sergius]]
+
[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta:  PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF Ignatie IV al Antiohiei, PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]
*[[Christopher the Great-martyr]]
+
 
*[[Daniel the Stylite]]
+
Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX şi XXI a determinat o creştere a numărului, forţei şi influenţei Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu şi cuprind numeroşi ne-arabi convertiţi la credinţa ortodoxă. În consecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică şi parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală şi de Sud, în Europa, în Australia şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioşi este cea a [[Arhiepiscopia Creştin-Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.
*[[Dorotheos of Gaza]]
+
 
*[[Ephrem the Syrian]]
+
==Sfinţi antiohieni==
*[[Eustathius of Antioch]]
+
De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor [[sfânt|sfinţi]] din calendarul bisericesc, între care:
*[[George the Trophy-bearer]]
+
[[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|Sfinţi]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]
 +
 
 +
*[[Andrei Criteanul|Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)
 +
*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]
 +
*[[Vavila al Antiohiei|Vavila din Antiohia]]
 +
*[[Serghie şi Vah]]
 +
*[[Hristofor|Marele Mucenic Hristofor]]
 +
*[[Daniel Stâlpnicul]]
 +
*[[Dorotei din Gaza]]
 +
*[[Efrem Sirul]]
 +
*[[Eustatie al Antiohiei]]
 +
*[[Gheorghe|Gheorghe Purtătorul de biruinţă]]
 
*[[Habib]]
 
*[[Habib]]
*[[Ignatius of Antioch]]
+
*[[Ignatie al Antiohiei]]
*[[Isaac the Syrian]]
+
*[[Isaac Sirul]]
*[[John Chrysostom]]
+
*[[Ioan Gură de Aur]]  
*[[John of Damascus]]
+
*[[Ioan Damaschin]]
*[[Joseph of Damascus]]
+
*[[Iosif din Damasc]]
*[[Meletius of Antioch]]
+
*[[Meletie al Antiohiei]]
*[[Raphael of Brooklyn]]
+
*[[Rafail de Brooklyn]]
*[[Roman the Melodist]]
+
*[[Roman Melodul]]
*[[Symeon the Stylite]]
+
*[[Simeon Stâlpnicul]]
*[[Thekla the Protomartyr]]
+
*[[Tecla|Întâia Muceniţă Tecla]]
  
==Dioceses==
+
*[[Listă a patriarhilor Antiohiei]]
<small>''Only those dioceses with OrthodoxWiki articles are listed.''</small>
 
  
*[[Antiochian Orthodox Archdiocese of Australia and New Zealand|Archdiocese of Australia, New Zealand and All Oceania]]
+
==Eparhii==
*[[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America|Archdiocese of North America]]
 
*[[Antiochian Orthodox Archdiocese of Western and Central Europe|Archdiocese of Western and Central Europe]]
 
  
{{churches}}
+
Patriarhia Antiohiană este formată din nouăsprezece [[arhiepiscopie|arhiepiscopii]], fiecare păstorită de un arhiepiscop mitropolitan. Dintre acestea, doar Arhiepiscopia Americii de Nord este la rândul ei împărțită în [[eparhie|eparhii]].
  
==External links==
+
<small>''Doar acele eparhii care au pagini OrthodoxWiki sunt listate aici.''</small>
* [http://www.antiochpat.org/ The Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East] (Arabic and English)
 
* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], a scholarly text by Ronald Roberson, CSP, a Roman Catholic priest and Eastern Christianity scholar
 
*[http://www.cc.uoa.gr/theology/html/english/pubs/doctrsec/scouteris/27/27.pdf The Spiritual Tradition of the Antioch Patriarchate], by Prof. [[Constantine Scouteris]]
 
*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: A Centre for Antiochian Orthodox Christian Studies and Research (Oxford, UK)
 
*[http://www.antiochian.org.au/content/section/22/57/ Photos of patriarchal sites]
 
  
===Archdioceses and dioceses===
+
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Australia și Noua Zeelandă|Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande și a Întregii Oceanii]]
====The Middle East====
+
*[[Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopia Americii de Nord]]
*[http://www.quartos.org.lb/ Orthodox Archdiocese of Beirut] (Arabic and English)
+
:*[[Eparhia din New York și Washington, DC (Antiohiană)]]
*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Orthodox Christian Archdiocese of Byblos and Botrys (Mount Lebanon)] (Arabic and English)
+
:*[[Eparhia din Los Angeles și Vest (Antiohiană)]]
*[http://www.alepporthodox.org/ Greek Orthodox Archdiocese of Aleppo] (Arabic and English)
+
:*[[Eparhia din Charleston, Oakland și Mid-Atlantic (Antiohiană)]]
*[http://www.lattakiaorth.org/ Greek Orthodox Archdiocese of Lattakia] (Arabic)
+
:*[[Eparhia din Eagle River și Nord-vest (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Miami și Sud-est (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Ottawa, Canada Estică și din New York-ul Superior (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Toledo și Midwest (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Wichita și Mid-America (Antiohiană)]]
 +
:*[[Eparhia din Worcester și New England (Antiohiană)]]
 +
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile|Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile]]
 +
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Europei|Arhiepiscopia Europei]]
 +
*[[Mitropolia din Damasc]]: eparhie patriarhală
 +
*[[Arhiepiscopia din Alep|Mitropolia din Beroea (Alep) și Alexandretta]]
 +
*[[Arhiepiscopia din Beirut|Mitropolia de Beirut și Exarhatul Feniciei]]
 +
*[[Arhiepiscopia din Bosra-Hauran, Jabal al Arab și Golan|Mitropolia de Bosra, Hauran și Jabal al-Druze]]:
 +
*[[Mitropolia din Emesa]] (Homs)
 +
*[[Mitropolia din Epifania]] (Hama) și Exarhatul Siriei de Nord:  
 +
*[[Mitropolia din Latakia]] și Exarhatul de Theodorias
 +
*[[Mitropolia din Baghdad]], Kuwait și a Întregii Mesopotamii
 +
*[[Mitropolia din Akkar]]
 +
*[[Arhiepiscopia din Byblos și Botris (Muntele Liban)|Mitropolia din Muntele Liban, Byblos și Botrys]]
 +
*[[Mitropolia din Seleucia (Zahle) și Heliopolis (Baalbek)]]
 +
*[[Arhiepiscopia din Tripoli și Al-koura|Mitropolia din Tripoli și Al-Koura]]
 +
*[[Mitropolia din Tir și Sidon]]
 +
*[[Mitropolia din Tars și Adana]]
 +
*[[Mitropolia din Amida]] (Diyarbakır)  
 +
*[[Mitropolia din Theodosioupolis]](Erzurum)
  
 
{{Biserici}}
 
{{Biserici}}
====North and South America====
 
*[http://www.antiochian.org/ Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America] (English)
 
*[http://www.catedralortodoxa.com.br/ Antiochian Orthodox Archdiocese of Brazil] (Portuguese)
 
*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Antiochian Orthodox Archdiocese of Mexico, Venezuela, Central America and the Caribbean] (Spanish)
 
*[http://www.chileortodoxo.com/ Antiochian Orthodox Archdiocese of Chile] (Spanish)
 
  
====Europe====
+
==Legături externe==
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm  Antiochian Orthodox Diocese in Western and Central Europe] (English)
+
* [http://www.antiochpat.org/ Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit] (în limbile arabă şi engleză)
*[http://www.rum-orthodox.de/ Greek Orthodox Church of Antioch in Germany] (German)
+
* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creştinismul răsăritean
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Antiochian Orthodox Church in the United Kingdom and Ireland] (English)
+
*[http://www.cc.uoa.gr/theology/html/english/pubs/doctrsec/scouteris/27/27.pdf The Spiritual Tradition of the Antioch Patriarchate], de Prof. [[Constantin Scouteris]]
 +
*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: Centru de studii şi cercetări creştin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)
 +
*[http://www.antiochian.org.au/content/section/22/57/ Photos of patriarchal sites]
 +
 
 +
===Arhiepiscopii şi episcopii===
 +
====Orientul Mijlociu====
 +
*[http://www.quartos.org.lb/ Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut] (în limbile arabă şi engleză)
 +
*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă de Byblos şi Botrys (Muntele Liban)] (în limbile arabă şi engleză)
 +
*[http://www.alepporthodox.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep] (în limbile arabă şi engleză)
 +
*[http://www.lattakiaorth.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Lattakia] (în limba arabă)
  
====The Pacific====
+
====Americile====
*[http://www.antiochian.org.au/ Antiochian Orthodox Archdiocese of Australia and New Zealand]
+
*[http://www.antiochian.org/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord] (în limba engleză)
 +
*[http://www.catedralortodoxa.com.br/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Braziliei] (în limba portugheză)
 +
*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale şi Caraibelor] (în limba spaniolă)
 +
*[http://www.chileortodoxo.com/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Chile] (în limba spaniolă)
  
===Monasteries===
+
====Europa====
*[http://www.balamandmonastery.org.lb/ Balamand Monastery of the Dormition of the Most Holy Theotokos (Tripoli, Lebanon)]
+
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm  Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi Centrale] (în limba engleză și franceză)
*[http://www.hamatoura.com/ Hamatoura The Holy Mountain of The Theotokos (Amyoun El-Koura,Wadi Kadeesha-North Lebanon)]
+
*[http://www.rum-orthodox.de/ Biserica Greco-Ortodoxă Antiohiană din Germania] (în limba germană)
*[http://www.stgeorgesyria.org/ St. George Al-Humayrah Patriarchal Monastery (Homs, Syria)]
+
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie şi Irlanda] (în limba engleză)
*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Holy Patriarchal Convent of Our Lady of Saydnaya (Syria)]
 
  
[[ar:أنطاكية]]
+
====Pacific====
 +
*[http://www.antiochian.org.au/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande]
  
 +
===Mănăstiri===
 +
*[http://www.balamandmonastery.org.lb/ Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Balamand (Tripoli, Liban)]
 +
*[http://www.hamatoura.com/ Hamatoura : Sfântul Munte al Maicii Domnului (Amyoun El-Koura,Wadi Kadeesha, Libanul de Nord)]
 +
*[http://www.stgeorgesyria.org/ Mănăstirea Patriarhală Sf. Gheorghe Al-Humayrah (Homs, Siria)]
 +
*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Sfânta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)]
  
[[Categorie:Jurisdicţii|Antiohia]]
+
[[Categorie:Jurisdicții|Antiohia]]
 +
[[Categorie:Ortodoxia în Siria]]
 +
[[Categorie:Eparhii antiohiene]]
 +
[[en:Church of Antioch]]
 +
[[es:Iglesia Ortodoxa de Antioquía]]
 +
[[fr:Église d'Antioche]]
 +
[[ru:Антиохийская православная церковь]]

Versiunea de la data 12 ianuarie 2018 07:26

Biserica Antiohiei este una din cele cinci patriarhate (i.e. Pentarhia) care constituiau Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică dinainte de schisma între Roma şi Antiohia din 1098 şi între Roma şi celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeaşi perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe autocefale. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit, dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislaţia otomană (şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei şi a întregului Răsărit (conform împărţirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocşii aparţineau toţi de Rum millet - miletul romanilor/romeilor).

Biserica Antiohiei este continuatoarea comunităţii creştine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (care a fost primul său episcop) şi Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol şi Alexandria.

Reşedinţa patriarhatului se găsea iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reşedinţa se găseşte la Damasc, în Siria, pe strada numită „Dreaptă”. Între anii 1979-2012, patriarh al Bisericii Antiohiei a fost Preafericitul Ignatie IV. Acesta a fost urmat, din 17 decembrie 2012 de Preafericitul Ioan al X-lea al Antiohiei și al întregului Răsărit.

Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi Întregului Răsărit
Întemeietor(i) Apostolii Petru şi Pavel
Autocefalie/Autonomie declarată din vechime
Autocefalie/Autonomie recunoscută din vechime
Primatul actual Preafericitul Ioan al X-lea
Sediu Damasc, Siria
Teritoriu principal Siria, Liban, Iran, Iraq, Kuweit, părţi din Turcia
Posesiuni în afară Statele Unite, Canada, America Centrală, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Oceania, Marea Britanie, Europa Occidentală
Limbă liturgică arabă, greacă, engleză
Tradiție muzicală Cântarea bizantină
Calendar Iulian îndreptat
Populație estimată 750,000 - 1,000,000
Site oficial Biserica Antiohiei


Istoric

Perioada apostolică

Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în Faptele Apostolilor unde, în Fapte 11, 26, Apostolul Luca aminteşte că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată creştini Datorită importanţei Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al apostolilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creştine. Cu timpul, jurisdicţia atribuită episcopului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era iniţial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicţie bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).

Școala antiohiană

De-a lungul perioadei pre-niceene şi a perioadei Sinoadelor Ecumenice, teologia creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a Sfintei Scripturi şi pe evenimentele istorice din viaţa lui Hristos, în defavoarea interpretărilor filosofice sau alegorice ale acesteia, aşa cum era ea practicată în Alexandria. Teologia antiohiană, deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeşti" a interpretării, ţinea cont şi de importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca Şcoala antiohiană şi Şcoala din Alexandria, reprezentate de marile instituţii catehetice din părţile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile şcolii antiohiene, îi amintim pe Lucian din Antiohia si Paul din Samosata, dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca Diodor din Tars, Ioan Hrisostom, Teodor al Mopsuestiei, Nestorie şi Teodoret de Cyr. Uneori, diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra arianismului şi nestorianismului. Sfinţi ca Ioan Hrisostom sunt priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană şi cea alexandrină -, iar şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susţinători rătăciţi au creat arianismul si nestorianismul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul şcolii alexandrine, precum apolinarismul şi eutihianismul.

Schisma de la Calcedon

Disputele hristologice din timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon - controversa monofizită din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o schismă în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numeşte astăzi Biserica Ortodoxă Siriacă (numită şi "iacobită", după Iacov Baradeu, unul din episcopii acestora care au desfăşurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea Bisericilor Ortodoxe Orientale, păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.

Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părţi ale populaţiei locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria şi Ierusalimul. Urmaşii acestora formează astăzi Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi a întregului Răsărit, considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moştenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuşi unui lung şir de persecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, Liturghia vest-siriacă tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, Aghia Sophia din Constantinopol. Acest proces a luat sfârşit în timpul secolului al XII-lea.

Cruciadele şi cucerirea musulmană

În 1098, cruciaţii au cucerit cetatea şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc şi-a continuat existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominaţie a cruciaţilor, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, Teodosie al IV-lea s-a putut întoarce în cetatea sa de reşedinţă. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, Ignatie al II-lea a mutat reşedinţa Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.

Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-şi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârşitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioşilor a intrat sub ascultarea Bisericii Catolice. Gruparea catolică orientală (uniată) care a rezultat din această schismă este cunoscută ca Biserica Greco-Catolică Melkită, care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocşii, purtând discuţii cu aceştia asupra vindecării schismei şi asupra reîntoarcerii melkiţilor la Ortodoxie.

Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioşilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mişcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocşi.

Biserica Antiohiei astăzi

Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban) a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcţioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul şi laicatul Patriarhiei.

Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh şi pe toţi episcopii eparhioţi. Acesta se întruneşte în fiecare primăvară şi toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul şi Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinţei, a păstrării disciplinei ecleziastice şi a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întruneşte de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaţionale, judiciare şi administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod şi reprezentanţii laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidaţi dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.

Ultimul patriarhat de lungă durată a fost cel al Preafericitului Ignatie al IV-lea; ales în 1979, acesta a rămas pe tron până la moartea sa, în anul 2012. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).

În Elveţia, la Chambésy, discuţiilor plenare au dus la acorduri semnate în 1989, 1990 şi 1993. Toţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuţii, că diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţă. Mai mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuşi Patriarhul şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi de refuz al urii bazate pe diferenţe care nu sunt de substanţă.

Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe 22 iulie 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un acord pastoral care chema la "respect reciproc desăvârşit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioşilor şi concelebrarea euharistică a clerului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.

Patriarhul Ignatie este responsabil şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu Biserica Greco-Catolică Melkită, dialog care caută soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.

Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă şi pentru organizarea de întâlniri prieteneşti cu fraţii şi surorile lor siriaci, melkiţi şi maroniţi cu care împărtăşesc o mare moştenire comună.

În mai 1997, Sfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, pentru a echilibra lunga perioadă de post a Postului Paştilor, întreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului Iisus Hristos.

Această decizie, alături de activităţile diplomatice şi de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie şi ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale şi îndeosebi din partea grupărilor "de rezistenţă" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocşilor.

Dintre Bisericile cunoscute pentru atitudinea lor "ecumenică" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu.

În decembrie 2012, Sf. Sinod al Bisericii Antiohiei l-a ales ca patriarh pe Preafericitul Ioan al X-lea, fostul mitropolit antiohian al Europei.

Expansiunea externă

Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul
De la stânga la dreapta: PS Marcu (Maymon) de Toledo, PF Ignatie IV al Antiohiei, PS Toma (Iosif) de Oakland, PS Alexandru (Mufarrij) de Ottawa

Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX şi XXI a determinat o creştere a numărului, forţei şi influenţei Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu şi cuprind numeroşi ne-arabi convertiţi la credinţa ortodoxă. În consecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică şi parte din Turcia), aceasta cuprinde dieceze misionare în America de Nord, Centrală şi de Sud, în Europa, în Australia şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioşi este cea a Americii de Nord. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a Australiei şi Noii Zeelande. Numărul credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

Sfinţi antiohieni

De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor sfinţi din calendarul bisericesc, între care:

Soborul Marilor Sfinţi ai Sfintei Biserici a Antiohiei

Eparhii

Patriarhia Antiohiană este formată din nouăsprezece arhiepiscopii, fiecare păstorită de un arhiepiscop mitropolitan. Dintre acestea, doar Arhiepiscopia Americii de Nord este la rândul ei împărțită în eparhii.

Doar acele eparhii care au pagini OrthodoxWiki sunt listate aici.


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.


Legături externe

Arhiepiscopii şi episcopii

Orientul Mijlociu

Americile

Europa

Pacific

Mănăstiri