Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} {{diocese| name=Russian Orthodox Church Outside of Russia| jurisdiction=Russia | type=Semi-autonomous| founded=1922| bishop=[[Laurus (Skurla) of...)
 
m
 
(Nu s-au afișat 14 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
{{diocese|
+
{{Eparhie|
name=Russian Orthodox Church Outside of Russia|
+
nume= Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei|
jurisdiction=[[Church of Russia|Russia]] |
+
jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă Rusă]] |
type=Semi-autonomous|
+
tip=semi-autonomă|
founded=1922|
+
întemeiere=1922|
bishop=[[Laurus (Skurla) of New York|Metr. Laurus]]|
+
episcop=[[Ilarion (Kapral) de New York|IPS Ilarion]], Mitropolit-primat|
see=New York|
+
scaun=New York|
hq=New York, New York|
+
reşedinţă=New York, New York|
territory=United States, worldwide|
+
teritoriu=Statele Unite, diaspora rusă|
language=[[Church Slavonic]], English, German|
+
limbă=[[slavona veche|slavonă]], engleză, germană|
music=[[Russian Chant]]|
+
cântare=[[Cântarea rusă]]|
calendar=[[Julian Calendar|Julian]]|
+
calendar=[[Calendarul iulian|Iulian]]|
population=60,000 to 100,000|
+
populaţie=480.000|
 
website=[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/indexeng.htm ROCOR]
 
website=[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/indexeng.htm ROCOR]
 
}}
 
}}
The '''Russian Orthodox Church Outside Russia''' (also called the ''Russian Orthodox Church Abroad'', ''ROCA'', ''ROCOR'', ''the Karlovsty Synod'', or ''the Synod'') is a semi-[[autonomy|autonomous]] [[jurisdiction]] of the [[Moscow Patriarchate]] originally formed in response against the policy of Bolsheviks with respect to religion in the Soviet Union soon after the Russian Revolution. The ROCOR exists overlapping with previously existing [[diocese]]s of the Moscow Patriarchate throughout the [[diaspora]].
+
'''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei''' (numită şi ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor'', ''ROCA'', ''ROCOR'', ''Sinodul de la Carloviț'' sau ''Sinodul'') este o [[jurisdicţie]] semi-[[autonomie|autonomă]] a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]], formată iniţial ca răspuns la politica bolşevică de distrugere a religiei din Uniunea Sovietică, la scurt timp după revoluţia din 1918. ROCOR păstoreşte în principal în [[diaspora]], jurisdicția sa suprapunându-se frecvent peste cea a [[eparhie|eparhiilor]] externe ale Patriarhiei Moscovei.
  
==History==
+
==Istoric==
===Formation and early years===
+
===Înfiinţare şi primii ani ===
In 1920, the Soviet government had revealed that it was quite hostile to the [[Church of Russia|Russian Orthodox Church]]. Saint [[Tikhon of Moscow|Tikhon]], Patriarch of Moscow, issued an ''[[Ukaz No. 362|ukaz]]'' (decree) that all Russian Orthodox Christians abroad currently under the authority and protection of his Patriarchate organize and govern themselves independently of the Mother Church, until such time that the Patriarchate would again be free.
+
În 1920, guvernul sovietic şi-a dat pe faţă ostilitatea faţă de [[Biserica Ortodoxă Rusă]]. Sfântul [[Tihon de Moscova|Tihon]], Patriarh al Moscovei a emis un ''ucaz'' (decret) prin care toţi creştinii ortodocşi ruşi din afara graniţelor, aflaţi în acel moment sub autoritatea şi păstorirea Patriarhiei sale erau autorizați să se organizeze şi guverneze ei înşişi, independent de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Mamă]], până când Patriarhia avea să fie din nou liberă.
  
Among most Russian [[bishop]]s and other hierarchs, this was interpreted as an authorization to form an emergency [[synod]] of all Russian Orthodox hierarchs to permit the Church to continue to function outside Russia and provide spiritual care for nearly three million Russian emigres. To add urgency to the synod's motives, in May of 1922, the Soviet government proclaimed its own "[[Living Church]]" as a "reform" of the [[Church of Russia|Russian Orthodox Church]].
+
Mulţi [[episcop]]i şi alți înalți prelați ruşi au interpretat acest decret ca o autorizaţie pentru întrunirea unui [[sinod]] de urgenţă al tuturor ierarhilor ortodocşi ruşi, care să permită Bsericii Ortodoxe să funcţioneze în afara Rusiei şi să asigure păstorirea duhovnicească a celor aproape trei milioane de emigranţi ruşi. Măsurile guvernului bolșevic de a proclama în mai 1922 și promova ulterior așa-numita "[[Biserica Vie|Biserică Vie]]" ca o versiune "reformată" a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]] au făcut ca această problemă să se pună cu și mai mare urgență.
  
On [[September 13]], 1922, Russian Orthodox hierarchs in Serbia gave their blessing to the establishment, in Serbia, of a Synod of Bishops of the Russian Church Abroad, the foundation of ROCOR. In November of 1922, Russian Orthodox in North America held a synod and elected Metropolitan [[Platon (Rozhdestvensky) of New York|Platon]] as the primate of an autonomous Russian exarchate in the Americas (also known as the ''Metropolia'', which eventually became the [[Orthodox Church in America]]). Although the hierarchs of the Metropolia participated as full equals in the Synod Abroad, eventually a three-way conflict in the United States erupted between the patriarchal exarchate, ROCOR (sometimes known as "the Synod" in this period), and the [[Living Church]], which asserted that it was the legitimate (i.e., Russian-government-recognized) owner of all Orthodox properties in the USA. (See: [[ROCOR and OCA]])
+
Pe [[13 septembrie]] 1922, ierarhii ortodocşi ruşi din Serbia și-au dat binecuvântarea pentru înfiinţarea acolo a unui Sinod al Episcopilor Bisericii Ruse din afara Graniţelor, decizie care pus bazele pentru înființarea ROCOR. În noiembrie 1922, ortodocşii ruşi din America de Nord au ţinut un sinod la care Mitropolitul [[Platon (Rojdestvenski) de New York|Platon]] a fost ales ca [[întâistătător]] al unui exarhat rus autonom în Americi (cunoscut şi sub numele de ''Mitropolia'', care ulterior avea să se transforme în [[Biserica Ortodoxă din America]]). Cu toate că ierarhii Mitropoliei au participat cu drepturi egale la sinodul rus din afara graniţelor, ulterior a izbucnit un conflict trilateral, în Statele Unite, între exarhatul patriarhal, ROCOR (cunoscută uneori ca "Sinodul" în această perioadă) şi [[Biserica Vie]], aceasta din urmă afirmând că era singura deţinătoare legitimă (adică recunoscută de guvernul sovietic) a tuturor proprietăţilor ortodoxe din SUA. (Vezi: [[ROCOR şi OCA]])
  
===The Church of the Refugees (1922-1991)===
+
===Biserica refugiaţilor (1922-1991)===
{{orthodoxyinamerica}}
+
{{Ortodoxiaînamerica}}
In 1927, ROCOR declared "The part of the Russian Church that finds itself abroad considers itself an inseparable, spiritually united branch of the Great Russian Church. It does not separate itself from its Mother Church and does not consider itself autocephalous," indicating that ROCOR considered itself to speak for all of the Russian Orthodox outside of Russia. The Church Abroad also considered itself to be the free voice of the enslaved Mother Church in the Soviet Union.<ref>For more on how ROCOR viewed its relationship to the Mother Church, see [http://web.archive.org/web/20030430123024/http:/orthodoxinfo.com/resistance/mpmother.htm Is the Moscow Patriarchate the "Mother Church" of the ROCOR?] by Protopresbyter Alexander Lebedeff, December 28th, 2007</ref>
+
În 1927, ROCOR a declarat că "Partea din Biserica Rusiei care se află în afara graniţelor, se consideră o parte inseparabilă a Bisericii-Mamă și în unitate spirituală cu aceasta. Aceasta nu se separă de Biserica Mamă şi nu se consideră autocefală". Afirmația indica faptul că ROCOR se considera purtătoarea de cuvânt a ortodocşilor ruşi din afara Rusiei. Biserica din afara graniţelor se mai considera totodată ca reprezentând vocea liberă a Bisericii-Mamă înrobite din Uniunea Sovietică.<ref>Mai multe despre modul în care ROCOR își înțelegea relația cu Biserica-Mamă, a se vedea [en] Protopresbiter Alexander Lebedev, [http://web.archive.org/web/20030430123024/http:/orthodoxinfo.com/resistance/mpmother.htm Is the Moscow Patriarchate the "Mother Church" of the ROCOR?], 28 decembrie 2007.</ref>
  
After the end of World War II, the [[Church of Russia|Patriarchate of Moscow]] broached the possibility of reunification between Moscow and ROCOR, presumably at the behest of the Soviet government, which had adopted a more conciliatory attitude towards religion during the war and was presumably trying to capitalize on its wartime alliances to win a more respectable position internationally. This was not deemed possible at that time by ROCOR, given that Russia was still under communist dictatorship and the Church was still persecuted and controlled by the atheist authorities.
+
La sfârşitul celui de al II-lea Război Mondial, [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]] a abordat posibilitatea reunificării dintre Moscova şi ROCOR, probabil la îndemnul guvernului sovietic, care adoptase o atitudine mult mai conciliatoare privind religia în timpul războiului şi care încerca atunci să se folosească de alianţele din timpul războiului pentru a obţine un statut internaţional respectabil. Acest lucru nu a fost considerat posibil la vremea aceea de către ROCOR, deoarece Rusia se găsea încă sub dictatura comunistă, iar Biserica Rusă încă era controlată şi persecutată de autorităţile atee.
  
===Holy Transfiguration Monastery and ROCOR===
+
===Mănăstirea Schimbarea la Faţă şi ROCOR===
In the 1960s, ROCOR took under its care [[Holy Transfiguration Monastery (Brookline, Massachusetts)]] (today the principal [[monastery]] of [[HOCNA]]) after the latter had broken communion from the [[Greek Orthodox Archdiocese of America]]. At some point later, they gradually assumed responsibility for much of ROCOR's external communications and publications. (The monks of Holy Transfiguration were English-speaking and the ROCOR bishops in America mainly were not.)
+
În anii 1960, ROCOR a primit sub păstorirea sa [[Mănăstirea Schimbarea la Faţă (Brookline, Massachusetts)]] (astăzi principala [[mănăstire]] a [[HOCNA]]), după ce aceasta s-a desprins de [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii]]. Mai târziu, călugării de aici şi-au asumat treptat din ce în ce mai mult responsabilitatea gestionării relaţiilor externe ale ROCOR şi a publicaţiile acesteia. (Călugării de la mănăstirea Schimbarea la Faţă erau vorbitori de engleză, pe când majoritatea episcopilor ROCOR nu stăpâneau bine această limbă.)
  
It is believed by many that the allegedly sectarian spirit of ROCOR came into its flowering during this time and under the influence of this monastery, which frequently misrepresented the official policies and views of the Synod of Bishops. In the early 1980s the hierarchs of the Synod began to correct and censor the narrow-minded and incorrect views of the followers of Holy Transfiguration Monastery. Subsequently this group broke communion with ROCOR (regarding allegations of sexual abuse by the monastery's leadership), styling themselves the [[HOCNA|Holy Orthodox Church in North America]] (HOCNA). They became affiliated with the [[True Orthodox Church of Greece]], a Greek Old Calendarist group which broke from the [[Church of Greece]]. According to Fr. Alexey Young (author of ''The Russian Orthodox Church Outside Russia: A History and Chronology''), the association of ROCOR and Holy Transfiguration Monastery resulted in deep damage to ROCOR.<ref>For more on the history of this schism, see [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm], December 28, 2007</ref>
+
Mulţi consideră că așa-zisul "spirit sectar" al ROCOR a ajuns la apogeu în această perioadă ''şi'' sub influenţa acestei mănăstiri, care, în mod frecvent, a prezentat eronat punctele de vedere şi luările de poziţie ale Sinodului Episcopilor. La începutul anilor 1980, ierarhii sinodului au început să sancționeze și să revizuiască poziţiile înguste şi incorecte ale susţinătorilor Mănăstirii Schimbarea la Faţă. În consecinţă, acest grup a întrerupt comuniunea cu ROCOR (ca urmare a învinuirilor de abuzuri sexuale aduse conducerii mănăstirii) și și-a luat numele de [[HOCNA|Sfânta Biserică Ortodoxă din America de Nord]] (Holy Orthodox Church of North America, abreviat HOCNA). Ei s-au afiliat la [[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei]], o grupare greacă a vechilor-calendarişti care se separase de [[Biserica Ortodoxă a Greciei]]. După spusele Părintelui Alexei Young (autor al lucrării ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei: Istorie şi Cronologie''), asocierea ROCOR cu Mănăstirea Schimbarea la Faţă a dus la deteriorarea gravă a imaginii ROCOR.<ref>Mai multe despre istoria acestei schisme la: [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm HOCNA Facts], 28 decembrie 2007.</ref>
  
 +
===După căderea Uniunii Sovietice ===
 +
După căderea Uniunii Sovietice, ROCOR şi-a păstrat independenţa faţă de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]] pe motivul că biserica din Rusia s-ar fi compromis în timpul regimului comunist într-un mod inacceptabil, acceptând colaborarea cu acesta. Unele voci au mers atât de departe încât au declarat că întreaga ierarhie din Rusia ar fi fost formată din membri ai poliției politice sovietice (KGB). În plus, ROCOR a încercat să înființeze misiuni în Rusia post-sovietică.
  
 +
Totuşi acestea nu au oprit comunicarea dintre cele două părţi. Mulţi ani au avut loc contacte neoficiale, dezvoltându-se informal relații călduroase între membri ai ambelor părți. În anul 2001, între Sinodul Patriarhiei Moscovei şi ROCOR a avut loc un schimb oficial de scrisori. Scrisoarea moscovită cuprindea poziţia conform căreia separarea anterioară şi continuarea acesteia în prezent ar fi fost doar o chestiune politică. În răspunsul lor, reprezentanții ROCOR şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la continuarea implicării Patriarhiei Moscovei în [[ecumenism|Mișcarea Ecumenică]], apreciată ca un risc grav de compromitere a ortodoxiei poziției acesteia. Cu toate acestea, respectivul schimb de scrisori a fost la vremea aceea cel mai cordial dialog de până atunci dintre cele două părți.
  
===After the Soviet fall===
+
După dizolvarea Uniunii Sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a continuat să înfiinţeze parohii în Rusia, însă în prezent toate aceste parohii sunt fie în comuniune cu Patriarhia Moscovei, fie sunt schismatice şi fac parte din grupările "Ruşilor liberi" sau din alte grupuri.  
After the end of the Soviet Union, ROCOR maintained its independence from the [[Church of Russia|Moscow Patriarchate]] on the grounds that the Church inside Russia had been unacceptably compromised. Some accusations went so far as to claim that the entire hierarchy within Russia were active KGB agents. ROCOR also attempted to set up missions in post-Soviet Russia.
 
  
This did not prevent all communication, however. For many years there had been unofficial and warm contacts between the two groups. In 2001, the Synod of the Patriarchate of Moscow and ROCOR exchanged formal correspondence.  The Muscovite letter held the position that previous and current separation was over purely political matters.  ROCOR's response expressed concern over continued Muscovite involvement in [[ecumenism]], which was seen as compromising Moscow's Orthodoxy. Nevertheless, this was far more friendly  discourse than had been seen previously.
+
===Perspective asupra Patriarhiei Moscovei ===
 +
După declaraţia Mitropolitului Serghie din 1927, în cadrul ROCOR părerile privind Patriarhia Moscovei erau împărţite. Trebuie însă făcută distincţia între diferitele puncte de vedere exprimate de [[episcop]]i, [[cler]]ici şi laici din cadrul ROCOR şi declaraţia oficială a Sinodului Episcopilor. Exista un consens general în cadrul ROCOR potrivit căruia guvernul sovietic manipula Patriarhia Moscovei într-o oarecare măsură și că în aceste condiţii legăturile administrative cu aceasta erau imposibile. Au existat şi declaraţii oficiale privitoare la alegerea patriarhilor Moscovei de după 1927, aceste alegeri fiind considerate invalide, întrucât nu fuseseră alegeri libere (ci se făcuseră la presiunea sovietelor) și nu se făcuseră cu participarea întregii Biserici Ruse.<ref>A se vedea de exemplu [en] [http://www.stvladimirs.ca/library/concerning-patriarch-pimen.html Resolution of the Russian Orthodox Church Outside of Russia Concerning the Election of Pimen (Isvekov) as Patriarch of Moscow, September 1/14, 1971], 27 decembrie 2007.</ref> În aceste declaraţii se spunea, în esenţă, că ROCOR nu-i recunoştea pe Patriarhii Moscovei aleşi după 1927 ca fiind întâistătători legitimi ai Bisericii Rusiei; ele nu afirmau însă că episcopii din Patriarhia Moscovei ar fi fost episcopi ilegitimi sau lipsiţi de har.  
  
After the dissolution of the Soviet Union, the Russian Orthodox Church Outside Russia continued to establish itself in its homeland, although today, all of those parishes are either reconciled with the Moscow Patriarchate, or have gone into schism with one "Free Russian" group or another.  
+
Totuşi, sub umbrela acestui consens general, opiniile privind Patriarhia Moscovei oscilau între cei care susţineau părerea extremă că Patriarhia Moscovei ar fi apostaziat din Biserica Ortodoxă (aceia care gravitau în jurul Mănăstirii Schimbarea la Faţă fiind cei mai înfocaţi susținători ai acestei poziţii) şi cei care care o considerau o victimă inocentă în mâinile sovieticilor, cu o întreagă paletă de puncte de vedere intermediare.  
  
===Views on the Moscow Patriarchate===
+
Susținătorii perspectivei radicale asupra situației Patriarhiei Moscovei au devenit deosebit de virulenţi în perioada anilor 1970, în vremea când ROCOR se autoizola din ce în ce mai mult de restul lumii ortodoxe datorită îngrijorării sale privind direcţia implicării ortodoxe în Mişcarea Ecumenică. Înainte de colapsul Uniunii Sovietice, exista o nevoie urgentă în cadrul ROCOR de a tranșa problema statutului Patriarhiei Moscovei și a raportării necesare la ea. Începând cu mijlocul anilor 1980 (când a început perioada ''glasnost''-ului în Uniunea Sovietică, culminând cu colapsul guvernului sovietic în 1991), încercarea de a tranșa această chestiune a dus la numeroase schisme în sânul ROCOR şi a ocupat din ce în ce mai mult spațiul dezbaterilor interne din cadrul acesteia.
After the declaration of Metropolitan Sergius of 1927, there were a range of opinions regarding the Moscow Patriarchate within ROCOR. A distinction must be made between the various opinions of bishops, clergy, and laity within ROCOR, and official statements from the Synod of Bishops.  There was a general consensus in ROCOR that the Soviet government was manipulating the Moscow Patriarchate to one extent or another, and that under such circumstances administrative ties were impossible. There were also official statements made that the elections of the patriarchs of Moscow which occurred after 1927 were invalid because they were not conducted freely (without the interference of the Soviets) or with the participation of the entire Russian Church.<ref>See, for example, [http://www.stvladimirs.ca/library/concerning-patriarch-pimen.html Resolution of the Russian Orthodox Church Outside of Russia Concerning the Election of Pimen (Isvekov) as Patriarch of Moscow, September 1/14) 1971], December 27th, 2007</ref>  However, these statements only declared that ROCOR did not recognize the Patriarchs of Moscow who were elected after 1927 as being the legitimate primates of the Russian Church -- they did not declare that the Bishops of the Moscow Patriarchate were illegitimate bishops, or without grace.  There were, however, under the umbrella of this general consensus, various opinions about the Moscow Patriarchate, ranging for those who held the extreme view that the Moscow Patriarchate had apostatized from the Church (those in the orbit of Holy Transfiguration Monastery being the most vocal advocates of this position), to those who considered them to be innocent sufferers at the hands of the Soviets, and all points in between.  Advocates of the more extreme view of the Moscow Patriarchate became increasingly strident in the 1970's, at a time when ROCOR was increasingly isolating itself from much of the rest of the Orthodox Church due to concerns over the direction of Orthodox involvement in the Ecumenical Movement. Prior to the collapse of the Soviet Union, there wasn't a burning need to settle the question of what should be made of the status of the Moscow Patriarchate, although beginning in the mid 1980's (as the period of Glaznost began in the Soviet Union, which culminated in the ultimate collapse of the Soviet government in 1991), these questions resulted in a number of schisms, and increasingly occupied the attention of those in ROCOR.
 
  
There are certain basic facts about the official position of ROCOR that should be understood. Historically, ROCOR has always affirmed that it was an inseparable part of the Russian Church, and that it's autonomous status was only temporary, based upon [http://www.pomog.org/index.html?http://www.pomog.org/ukaz.htm Ukaz 362], until such time as the domination of the Soviet government over the affairs of the Church should cease:
+
Este important să fie înțelese câteva chestiuni importante cu privire la poziţia oficială a ROCOR. Din punct de vedere istoric, ROCOR a afirmat întotdeauna că se considera o parte inseparabilă a Bisericii Rusiei, statutul său de autonomie fiind considerat unul temporar, bazat pe [http://www.pomog.org/index.html?http://www.pomog.org/ukaz.htm ucazul 362] al Patriarhului Tihon, până în momentul în care controlul guvernului sovietic asupra afacerilor Bisericii ar fi încetat:
  
:“The Russian Orthodox Church Outside of Russia is an indissoluble part of the Russian Orthodox Church, and for the time until the extermination in Russia of the atheist government, is self-governing on conciliar principles in accordance with the resolution of the Patriarch, the Most Holy Synod, and the Highest Church Council [Sobor] of the Russian Church dated 7/20 November, 1920, No. 362.”<ref>'The Statutes of the Russian Orthodox Church Outside of Russia', first paragraph, [http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html], December 28, 2007</ref>
+
:“Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei este o parte indisolubilă a Bisericii Ortodoxe Ruse şi până la eliminarea completă a guvernului ateist din Rusia, se autoguvernează potrivit principiului sobornicității, în concordanţă cu rezoluţia Patriarhului, Preasfântului Sinod şi a Marelui Sobor al Bisericii Rusiei din data de 7/20 noiembrie 1920, nr. 362.”<ref> [en] ''The Statutes of the Russian Orthodox Church Outside of Russia'' [Statutul ROCOR], [http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html paragraful 1], 28 decembrie 2007.</ref>
  
Similarly, [[Anastasy (Gribanovsky) of Kishinev|Metropolitan Anastasy]] wrote in his Last Will and Testament:
+
În același sense, [[Anastasie (Gribanovski) al Chişinăului|Mitropolitul Anastasie]] al Chișinăului scria în testamentul său:
  
:“As regards the Moscow Patriarchate and its hierarchs, then, so long as they continue in close, active and benevolent cooperation with the Soviet Government, which openly professes its complete godlessness and strives to implant atheism in the entire Russian nation, then the Church Abroad, maintaining Her purity, must not have any canonical, liturgical or even simply external communion with them whatsoever, leaving each one of them at the same time to the final judgment of the Council (Sobor) of the future free Russian Church.”<ref>'The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957' [http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html], December 28, 2007</ref>
+
:„Cât priveşte Patriarhia Moscovei şi ierarhii ei, atâta timp cât vor continua cooperarea apropiată, activă şi benevolă cu guvernul sovietic, care propovăduieşte deschis ateismul complet şi lucrează la introducerea ateismului în întreaga naţiune rusă, Biserica din Afara Rusiei, pentru a-și păstra puritatea, nu trebuie să aibă nici un fel de comuniune canonică, liturgică şi nici măcar comuniune exterioară cu ei, lăsându-i pe fiecare dintre ei în acelaşi timp la judecata finală a Sinodului (Soborului) viitoarei Biserici Ortodoxe libere.”<ref> en: [http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957] (Testamentul Mitropolitului Anastasie, 28 decembrie 2007.</ref>
  
ROCOR viewed the Russian Church as consisting of three parts during the Soviet period: 1. The Moscow Patriarchate, 2. the Catacomb Church, and 3. The Free Russian Church (ROCOR). The Catacomb Church had been a significant part of the Russian Church prior to World War II. Most of those in ROCOR had left Russia during or well before World War II. They were unaware of the changes that had occurred immediately after World War II -- most significantly that with the election of Patriarch [[Alexei I (Simansky) of Moscow|Alexei I]], most of the Catacomb Church was reconciled with the Moscow Patriarchate. By the 1970's, due to this reconciliation, as well as to continued persecution by the Soviets, there was very little left of the Catacomb Church. Alexander Solzhenitsyn made this point in a letter to the 1974 All-Diaspora Sobor of ROCOR, in which he stated that ROCOR should not "show solidarity with a mysterious, sinless, but also bodiless catacomb."<ref>The Catacomb Tikhonite Church 1974, The Orthodox Word, Nov.-Dec., 1974 (59), 235-246, [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx], December 28, 2007.</ref> The fact that the catacomb Church had essentially ceased to exist was de facto recognized when, as Communism was about to finally collapse in Russia, ROCOR began to establish "Free Russian" parishes in Russia, and to consecrate bishops to oversee such parishes, and never recognized  any alleged Catacomb bishop as having a legitimate episcopacy.
+
ROCOR considera Biserica Rusiei ca fiind formată din trei părţi în perioada sovietică: 1. Patriarhia Moscovei, 2. Biserica din Catacombe şi 3. Biserica Rusă Liberă (ROCOR). Biserica din Catacombe a fost o parte importantă a Bisericii Rusiei înainte de al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi din membrii ROCOR au părăsit Rusia înainte sau în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ei nu au fost afectaţi de schimbările petrecute imediat după război, mai ales de momentul în care, după alegerea Patriarhului [[Alexei I (Simanski) al Moscovei|Alexei I]], Biserica din Catacombe s-a împăcat cu Patriarhia Moscovei. Până prin anii 1970, datorită reconcilierii, dar şi persecuţiilor continue ale sovieticilor, au rămas foarte puţini membri ai Bisericii din Catacombe. [[Alexandru Soljenițîn]] a punctat acest lucru într-o scrisoare din 1974 către Sinodul ROCOR al Întregii Diaspore, în care declară că ROCOR nu ar trebui să se solidarizeze cu niște "catacombe misterioase, fără de păcat, dar și fără de trup".<ref> A se vedea: [en] "The Catacomb Tikhonite Church 1974", ''The Orthodox Word'', noiembrie-decembrie, 1974 (59), pp. 235-246.</ref> Faptul că Biserica din Catacombe a încetat pur şi simplu să existe a fost ''de facto'' recunoscut atunci când, deoarece comunismul se apropia în Rusia de colapsul final, ROCOR a început să înfiinţeze parohii ale "rușilor liberi" din Rusia şi să hirotonească episcopi cu jurisdicție asupra acestora, dar niciodată nu a recunoscut nici un fel de episcop din catacombe ca fiind episcop legitim.
  
Finally, the collapse of Communism in the Soviet Union precipitated a crisis in ROCOR, because the very reason that had initially resulted in its separation from the Moscow Patriarchate had been removed, and so the basis of the consensus that had previously united ROCOR began to unravel. There were those who did not believe that the Moscow Patriarchate was yet free from the control of the KGB, and that in any case they had not sufficiently renounced the policies of Metropolitan Sergius. There were also those who believed that regardless of the political situation in Russia, that the question of Ecumenism had become sufficient grounds for continued separation. But after the August 2000 All-Russian Sobor of the Moscow Patriarchate, in which the MP officially condemned the Branch Theory of Ecumenism, and also renounced in principle, if not in name, the policies of Metropolitan Sergius, the question of reconciliation with the Moscow Patriarchate become an unavoidable question that had to be resolved, one way or another<ref>Status Quo, ROCOR?, [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm], December 28, 2007.</ref>
+
Într-un final, colapsul comunismului în Uniunea Sovietică a precipitat criza din sânul ROCOR, pentru că motivul esențial pentru care se produsese această separare de Patriarhia Moscovei dispăruse acum, astfel încât elementul esențial care asigurase coeziunea internă a ROCOR a început să se destrame. Unii membri ai ROCOR nu credeau că Patriarhia Moscovei era încă eliberată de sub controlul KGB și că în orice caz aceasta nu se dezisese pe deplin de ''serghianism'' (politica de cooperare cu regimul politic adoptată de Mitropolitul, apoi Patriarhul Serghie). Alți membri ai ROCOR apreciau că, indiferent de situaţia politică din Rusia, problema ecumenismului în sine devenise un motiv suficient de perpetuare a separării de Patriarhia Moscovei. După Sinodul Tuturor Ruşilor din Patriarhia Moscovei din august 2000, când Patriarhia a condamnat oficial ''teoria ramurilor''<ref> ''Teoria ramurilor'' reprezenta o perspectivă difuzată în rândul Mișcării Ecumenice mai ales în lumea protestantă, potrivit căreia toate marile Biserici creștine nu ar fi decât ''ramuri'' distincte ale aceleiași tradiții, deosebirile dogmatice dintre acestea reprezentând doar 'puncte de vedere' sau tradiții locale diferite. Reprezentanții grupărilor tradiționaliste din cadrul Bisericilor Ortodoxe (care cereau o respingere radicală a oricărei forme de participare ecumenică a ortodocșilor) îi acuzau pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe favorabile Mișcării Ecumenice că ar fi îmbrățișat această 'teorie a ramurilor'. Cu toate acestea, nici una din Bisericile Ortodoxe care participau la Mișcarea Ecumenică nu și-a însușit oficial această perspectivă.</ref> şi a renunţat în principiu, dacă nu în practică la ''serghianism'', problema reconcilierii ROCOR cu Patriarhia Moscovei a devenit de neocolit, cerând o rezolvare într-un fel sau altul. <ref> [en]: [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm Status Quo, ROCOR?], 28 decembrie 2007.</ref>
  
===Rapprochement with Moscow===
+
===Reapropierea de Moscova ===
[[Image:Laurus alexii signing.jpg|right|250px|thumb|The signing of the Act of Canonical Communion by Patr. Alexey II and Metr. Laurus]]
+
[[Image:Laurus alexii signing.jpg|right|250px|thumb|Semnarea Actului de uniune canonică de către Patriarhul Alexei al II-lea şi Mitropolitul Lavru]]
Since the election of Metropolitan [[Laurus (Skurla) of New York|Laurus]] as First Hierarch of ROCOR in 2001, a steady process of rapprochement occurred between ROCOR and the [[Church of Russia|Moscow Patriarchate]].  Multiple official visits have been exchanged between hierarchs and other clergy of both churches, and the date for restoration of [[full communion]] was officially announced by both sides.<ref>[http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/ http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/]</ref>
+
De la alegerea Mitropolitului [[Laurus (Skurla) de New York|Lavru]] ca Întâistătător al ROCOR în 2001, a început un proces de reapropiere durabilă între ROCOR şi Patriarhia Moscovei. Vizite oficiale multiple au avut loc între ierarhi şi alţi clerici ai celor două Biserici şi a fost anunţată o dată oficială pentru restaurarea unei [[comuniune deplină|comuniunii depline]] de ambele părţi.
  
In October 2001 Patriarch [[Alexei II (Ridiger) of Moscow|Alexei II]] and the [[Holy Synod]] of the Moscow Patriarchate sent a letter to the Bishops' Council of the Russian Orthodox Church Outside Russia calling for reconciliation, but without success. However, there was mutual recognition of grace in the sacraments of each church. Then, in November 2003, a delegation of the Russian Orthodox Church Outside Russia consisting of three bishops and two priests paid an official visit to the Moscow Patriarchate. This signaled a warming in relations, and in May 2004 for the first time since the foundation of the Russian Orthodox Church Outside Russia, the First Hierarch of ROCOR, Metropolitan Laurus, visited Moscow and met with Patriarch Alexei. The two church leaders established a joint committee to examine ways to overcome the division between their churches.  This committee met successfully on several occasions, working out the details of intercommunion between the two Church bodies.
+
În octombrie 2001, Patriarhul [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Alexei al II-lea]] şi [[Sfântul Sinod]] al Patriarhiei Moscovei a trimis Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei un apel la reconciliere, care însă nu a avut succes imediat. Cu toate acestea, cele două Biserici își recunoșteau reciproc validitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]]. Apoi, în noiembrie 2003, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei formată din trei episcopi şi doi preoţi a făcut o vizită oficială la Moscova. Acest gest a fost un semnal pentru strângerea relaţiilor între cele două părți. În mai 2004, pentru prima dată de la înfiinţarea ROCOR, Întâistătătorul ROCOR, Mitropolitul Lavru a făcut o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Patriarhul Alexei. Cei doi întâistătători au creat o comisie mixtă care să analizeze posibile soluții de renunțare la separarea dintre cele două Biserici. Această comisie s-a întrunit de mai multe ori, lucrând cu succes la pregătirea condițiilor pentru restabilirea intercomuniunii depline dintre membrii celor două Biserici.
  
This possibility of rapprochement led to a small [[schism]] from ROCOR, taking the self-retired Metropolitan [[Vitaly (Ustinov) of New York|Vitaly]] (Metropolitan Laurus's predecessor) with it (regarded by many in ROCOR as having been abducted by the schismatics). The resultant body refers to itself as the ''[[Russian Orthodox Church in Exile]]'' (ROCE/ROCiE), though it often still uses the ''ROCOR'' name. A few other communities have also broken off from ROCOR, some joining with Greek [[Old Calendarists|Old Calendarist]] groups.
+
Această încercare de reapropiere a dus la apariția unei mici [[schismă|schisme]] în sânul ROCOR, în care a fost antrenat<ref>Mulți din cadrul ROCOR au considerat însă că acesta fusese răpit de mișcarea schismatică.</ref> și Mitropolitul pensionar [[Vitalie (Ustinov) de New York|Vitalie]], predecesorul Mitropolitului Lavru. Gruparea schismatică și-a luat numele de ''[[Biserica Ortodoxă Rusă în Exil]]'' (Russian Orthodox Church in Exile, prescurtat ROCE/ROCiE), însă adeseori mai foloseşte încă numele de ''ROCOR''. Câteva alte comunităţi s-au separat de ROCOR, unele dintre acestea intrând în comuniune cu diferite grupări stiliste (ale [[vechi-calendariști|vechilor calendariști]]).
  
On [[June 21]], 2005, it was announced simultaneously by both the ROCOR and the MP on their respective websites that rapprochement talks were leading toward the resumption of full relations between the ROCOR and the MP and that the ROCOR would be given the status of [[autonomy]].<ref>[http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html][http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html]</ref>
+
În [[21 iunie]] 2005, s-a anunţat simultan de către ROCOR şi Patriarhia Moscovei, pe site-urile fiecăreia, că dialogul pentru reconcilierea dintre cele două părți se îndrepta spre restabilirea completă a relaţiilor dintre ROCOR şi Patriarhia Moscovie, ROCOR urmând să se bucure de un statut de jurisdicție [[autonomie|autonomă]].<ref> Documentele sunt disponibile [http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html aici] (en).</ref>
  
In May 2006, the ROCOR met in its IV All-Diaspora Council, which was held at Most Holy Theotokos Joy of All Who Sorrow Cathedral in San Francisco, California. The council consisted of clergy and lay delegates from all dioceses of the ROCOR, and adopted a resolution, expressing "great hope that in the appropriate time, the unity of the Russian Church will be restored upon the foundation of the Truth of Christ, opening for us the possibility to serve together and to commune from one Chalice."<ref>[http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45 http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45]</ref>  
+
În mai 2006, ROCOR a organizat al IV-lea Sinod al Întregii Diaspore, care s-a ţinut în Catedrala Preasfintei Născătoare de Dumnezeu- Bucuria celor necăjiţi din San Francisco, California. Sinodul, format din delegaţi ai clerului şi laicilor din toate eparhiile ROCOR a adoptat o rezoluţie care exprimă "marea speranţă că, în curând, unitatea Bisericii Rusiei va fi realizată pe temelia Adevărului lui Hristos, deschizând posibilitatea pentru noi de a sluji împreună şi de a ne împărtăşi dintr-un singur Potir."<ref> Rezoluția Sinodului, în limba engleză, [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/5ensobresolution.html aici].</ref>  
  
Following the IV All-Diaspora Council, the Council of Bishops of the ROCOR was held. According to sources close to the council, it generally agreed with the text of the proposed "[[Act of Canonical Communion with the Moscow Patriarchate|Act of Canonical Unity]]," but remitted it back to the Committee for Dialogue with the Moscow Patriarchate to rework certain aspects of the document.{{citation}} The exact nature of the elements to be worked out is unclear, but, according to sources close to the Synod of Bishops, involves, among other things, property issues in the Holy Land.{{citation}}  
+
După acest Sinod al Diasporei a avut loc un Sinod al Episcopilor din ROCOR. După declaraţiile unor surse apropiate sinodului, s-a ajuns, în general, la o înţelegere asupra textului propus pentru "[[Actul de Comuniune Canonică cu Patriarhia Moscovei|Actul de Unitate Canonică]]," dar acesta a fost retrimis înapoi Comitetului de Dialog cu Patriarhia Moscovei cu unele observații. Natura exactă a elementelor care necesitau clarificare nu este cunoscută pe deplin, dar, în conformitate cu surse apropiate Sinodului Episcopilor, este vorba, printre altele, şi de problema statutului proprietăţilor din Ţara Sfântă.{{citare}}  
  
On September 6, 2006 The Synod of Bishops of ROCOR decreed their confirmation and approval of the revised Act of Canonical Unity and instructed the Commission on Discussion with the Moscow Patriarchate to work jointly with the Moscow Patriarchate to work out details of the official signing of the Act.<ref> [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html]</ref> Subsequently on September 11, 2006 The Synod of Bishops of ROCOR published on ROCOR's website a clarification of their decision to confirm and approve the Act.<ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html]</ref> Patriarch Alexy II of Moscow and All Russia acknowledged the work of the commissions and declared that the act of reunification, while moving in the right direction, will take time.<ref> [http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977 http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977]</ref>
+
În 6 septembrie 2006, Sinodul Episcopilor ROCOR a proclamat aprobarea Actului (revizuit) de Unire Canonică şi a împuternicit Comitetul de Dialog cu Patriarhia Moscovei să clarifice detaliile semnării oficiale a Actului.<ref> (en):[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html The Synod of Bishops Makes a Decision on the “Act on Canonical Communion”] (Sinodul Episcopilor ia o decizie privind 'Actul de Unire Canonică'), New York, 6 septembrie 2006.</ref> Ulterior, pe 11 septembrie 2006 The Sinodul Episcopilor ROCOR a publicat pe website-ul propriu o lămurire asupra deciziei sale de a confirma și de a aproba Actul. <ref> [en] [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html Clarifications
 +
on the Negotiation Process and the "Act on Canonical Communion"] (Lămuriri asupra procesului de negociere și a 'Actului de Unire Canonică'), 11 septembrie 2006. </ref>În aceeași zi, Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi al Întregii Rusii recunoștea eforturile Comitetului şi declara că procesul de reunificare mergea în direcţia bună, dar că avea să mai dureze ceva timp.<ref> [en]: [http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977 http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977 Unification of Orthodox Church with its branch abroad will not be fast - Alexy II] ((Unirea Bisericii ortodoxe cu ramura sa externă nu va fi rapidă - Alexei al II-lea), ''Interfax'', 11 septembrie 2006.</ref>
  
Both the Moscow Patriarchate and the Russian Orthodox Church Outside Russia published on their respective websites the final full text of the Act of Canonical Unity <ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html]</ref> with all relevant supporting documents <ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html  http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html] [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html] </ref> on November 1, 2006. The Act having been approved by both the Moscow Patriarchate and ROCOR, it was formally signed in Moscow on May 17, 2007, followed by a concelebration of the Divine Liturgy, bringing the ROCOR into the Moscow Patriarchate.
+
Atât Patriarhia Moscovei cât şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei au publicat pe site-urile proprii varianta finală a Actului de Unire Canonică <ref>[en]: [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html Act of Cannonical Union] (Actul de Uniune Canonică)</ref> cu toată documentația aferentă <ref>[en]:[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html Addendum to the Act of Canonical Union] (Addendum la Actul de Unire Canonică); [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html Summation of the Joint Work of the Commissions of the Russian Orthodox Church Outside of Russia and the Moscow Patriarchate] (Rezumatul lucrărilor Comisiilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei și Patriarhiei Moscovei).</ref> pe 1 noiembrie 2006. Actul fiind aprobat atât de Patriarhia Moscovei cât şi de ROCOR, a fost semnat în mod oficial pe 17 mai 2007 la Moscova, urmat fiind de o împreună-slujire a Sfintei Liturghii, aducând astfel ROCOR în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse.
  
===ROCOR Today===
+
===ROCOR în prezent===
ROCOR currently has over 400 [[parish]]es as well as [[monastery|monasteries]] for men and women in 40 countries throughout the world, served by nearly 600 [[priest]]s. In North America, it has approximately 133 parishes in the US and 22 in Canada. There are three ROCOR communities in the United Kingdom and 21 in [[Diocese of Australia and New Zealand (ROCOR)|Australia and New Zealand]].  There are also roughly 100 communities which owe allegiance to ROCOR in Russia and the other nations of the former Soviet Union.
+
În prezent, ROCOR are mai mult de 349 de [[parohie|parohii]] și 21 de [[mănăstire|mănăstiri]] de monahi și monahii în peste 40 de ţări din lumea întreagă, păstorite de aproape 462 de clerici. În Statele Unite ale Americii are 152 de parohii și 8 mănăstiri, 42 de parohii în Germania, 31 de parohii și 4 mănăstiri în Australia, 21 de parohii și 3 mănăstiri în Canada, 22 de parohii în Indonezia și câteva reprezentanțe în Franța, Elveția, Regatul Unit, America de Sud și Noua Zeelandă. <ref> Potrivit [http://www.synod.com/ Nomenclatorului parohiilor] de pe situl ROCOR.</ref>
  
There are five ROCOR monasteries for men and women in North America, the most important and largest of which is [[Holy Trinity Monastery (Jordanville, New York)]], to which is attached ROCOR's seminary, [[Holy Trinity Orthodox Seminary (Jordanville, New York)|Holy Trinity Orthodox Seminary]].
+
În America de Nord funcționează douăsprezece mănăstiri ROCOR, dintre care cea mai importantă şi mai mare este [[Mănăstirea Sfânta Treime (Jordanville, New York)|Mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville]], New York, căreia îi este ataşat seminarul ROCOR [[Seminarul Ortodox Sfânta Treime (Jordanville, New York)|Seminarul Ortodox Sfânta Treime]].
  
In concert with the [[Church of Jerusalem]], ROCOR also oversees the [http://www.jerusalem-mission.org/ Russian Ecclesiastical Mission in Jerusalem], which acts as caretaker to three holy sites in Palestine, all of which are monasteries.
+
Împreună cu [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhia Ierusalimului]], ROCOR mai administrează şi [http://www.jerusalem-mission.org/ Misiunea Bisericească Rusă din Ierusalim], care are în grijă trei locuri sfinte din Palestina, toate trei fiind mănăstiri.
  
==Ecclesiastical status before 2007==
+
Începând cu anul 2008, întâistătătorul ROCOR este Înaltpreasfințitul [[Ilarion (Kapral) de New York|Ilarion]].
Until the reconciliation with Moscow in 2007, the ROCOR was in relative [[Eucharist]]ic isolation from much of the Orthodox world, not always exchanging [[full communion]] with the majority of Orthodox [[jurisdiction]]s.  It maintained good relations, intercommunion, and [[concelebration]] with the [[Church of Serbia]], the [[Church of Jerusalem]], and the [[Church of Sinai]].
 
  
Before the reconciliation, ROCOR's status with regard to [[full communion]] was not entirely clear-cut.  There was never a formal declaration of a break in communion made between ROCOR and most other Orthodox churches, though in many dioceses [[concelebration]] had been suspended. In others, concelebration was active. A formal declaration of breaking communion with the OCA was issued by the ROCOR Synod after the Moscow Patriarchate issued the Tomos of Autocephaly to the OCA. (See: [[ROCOR and OCA]].) Generally Orthodox Christians from all local Orthodox churches were welcome to the chalice in ROCOR churches.  There was never a declaration from the ROCOR synod that grace did not exist in the [[New Calendar]] jurisdictions, in spite of statements to the contrary by the followers of Holy Transfiguation Monastery in Boston when they were still with the Synod.
+
==Statutul ecleziastic înainte de 2007==
 +
Înainte de reconcilierea cu Moscova din 2007, ROCOR se găsea într-o oarecare izolare [[Euharistie|euharistică]] faţă de majoritatea lumii ortodoxe, nefiind întotdeauna în [[comuniune deplină]] cu majoritatea [[jurisdicţie|jurisdicţiilor]] ortodoxe. Menţinea relaţii apropiate, de intercomuniune şi [[concelebrare|împreună-slujire]] cu [[Biserica Ortodoxă Sârbă]], [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Biserica Ierusalimului]] și [[Biserica Ortodoxă a Sinaiului|Biserica Sinaiului]].
  
ROCOR formerly maintained communion with a few [[Old Calendarist]] jurisdictions, including the [[Holy Synod in Resistance]] (True Orthodox Church of Greece, so-called "Cyprianites"), the [[Old Calendar Orthodox Church of Romania]] (Synod of Metropolitan Vlasie), and the [[Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria]] (Bishop Photii). In 2006, communion with the [[Holy Synod in Resistance]] was suspended, after the ROCOR Synod received a letter from Metropolitan Cyprian of Oropos and Fili stating that Metropolitan Laurus' name had been "struck from the diptych."<ref>[http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html]</ref> Relations with the Synod of Metropolitan Vlasie and with Bishop Photii of Triaditza were subsequently severed as well.
+
Înainte de reunirea cu Biserica Ortodoxă Rusă, situația ROCOR în ceea ce privea comuniunea deplină nu era foarte limpede. Nu a existat niciodată o declaraţie oficială de ruptură a comuniunii dintre ROCOR şi majoritatea Bisericilor Ortodoxe. În multe eparhii împreună-slujirea fusese suspendată de facto, dar în alte eparhii era permisă împreună-slujrea. O declaraţie oficială de întrerupere a comuniunii cu OCA a fost emisă de Sinodul ROCOR după ce Patriarhia Moscovei a emis Tomosul de autocefalie a OCA. (A se vedea: [[ROCOR şi OCA]].) În general, creştinii ortodocşi din toate Bisericile Ortodoxe locale erau primiţi la Sfânta Împărtăşanie. Niciodată Sinodul ROCOR nu a declarat oficial că harul Duhului Sfânt nu ar fi lucrat în jurisdiţiile care adoptaseră [[Calendarul iulian revizuit|calendarul îndreptat]], în ciuda declaraţiilor contrare ale susținătorilor Mănăstirii Schimbarea la Faţă din Boston (pe vremea când aceasta era încă parte a ROCOR).
  
As of 2007, with the reconciliation with Moscow, the ROCOR is now in communion with [[List of autocephalous and autonomous churches|all of mainstream Orthodoxy]] by virtue of its incorporation into the Moscow Patriarchate.
+
ROCOR se aflase în comuniune cu câteva jurisdicţii ale [[vechi-calendarişti|vechilor calendariști]], inclusiv cu [[Sfântul Sinod în Rezistenţă]] (Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei, aşa numită a "ciprianiţilor"), cu [[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România]] (Sinodul Mitropolitului Vlasie) şi cu [[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Bulgaria]] (a episcopului Fotie). În 2006, comuniunea cu [[Sfântul Sinod în Rezistenţă]] a fost suspendată după ce Sinodul ROCOR a primit o scrisoare de la Mitropolitul Ciprian de Oropos şi Fili (Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei - vechi-calendaristă) prin care acesta proclama că numele Mitropolitului Lavru fusese "scos din diptice."<ref>[http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html  A Regular Session of the Synod of Bishops is Held] (Are loc o sesiune ordinară a Sinodului Episcopilor), 23 februarie 2006.</ref> Legăturile cu Sinodul Mitropolitului Vlasie şi cu Episcopul Fotie de Triadița au fost la rândul lor suspendate ulterior.  
  
==The Episcopacy==
+
Începând cu anul 2007, odată cu reconcilierea cu Moscova, ROCOR este în prezent în comuniune cu [[Lista Bisericilor autocefale și autonome|principalele Biserici Ortodoxe]] din lume, întrucât este parte integrantă a Patriarhiei Moscovei.
The Russian Orthodox Church Outside Russia currently has 13 [[bishop]]s serving 11 [[diocese]]s throughout the world.
 
  
 +
==Episcopatul==
 +
Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei are în prezent 13 [[episcop]]i care păstoresc 9 [[eparhie|eparhii]] în lumea întreagă și un episcop pensionar.
  
Ruling bishops:
+
Episcopi [[chiriarh|eparhioți]]:
* Metropolitan [[Laurus (Skurla) of New York|Laurus (Skurla)]] of New York and Eastern America, First Hierarch of the Russian Orthodox Church Outside of Russia, Ruling Bishop of the Syracuse-Holy Trinity Diocese, ''[[Locum Tenens]]'' of the Eastern part of the Diocese of Montreal and Canada
+
* Înaltpreasfințitul [[Ilarion (Kapral) de New York|Ilarion]], Mitropolit al New Yorkului și al Americii Răsăritene, întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, arhiepiscop de Sidney, Australia și Noua Zeelandă.
* Archbishop [[Alypy (Gamanovich) of Chicago|Alypy (Gamanovich)]] of Chicago and Mid-America
+
* IPS [[Alipie (Gamanovici) de Chicago|Alipie]], Arhiepiscop de Chicago şi al Americii de Mijloc
* Archbishop [[Mark (Arndt) of Berlin|Mark (Arndt)]] of Berlin, Germany and of Great Britain
+
* IPS [[Marcu (Arndt) de Berlin|Marcu]], Arhiepiscop al Berlinului, Germaniei şi Marii Britanii
* Archbishop [[Hilarion (Kapral) of Sydney|Hilarion (Kapral)]] of Sydney, [[Diocese of Australia and New Zealand (ROCOR)|Australia and New Zealand]]
+
* IPS [[Chiril (Dimitriev) de San Francisco|Chiril]] Arhiepiscop de San Francisco şi al Americii de Vest
* Archbishop [[Kyrill (Dmitrieff) of San Francisco|Kyrill (Dmitrieff)]] of San Francisco and Western America, Locum Tenens of the Western part of the Diocese of Montreal and Canada
+
* Preasfințitul [[Mihail (Donskov) de Geneva|Mihail]], Episcop al Genevei și al Europei Occidentale
* Bishop [[Michael (Donskoff) of Geneva|Michael (Donskoff)]] of Geneva and Western Europe
+
*PS [[Ioan (Bērziņš) de Caracas|Ioan]], Episcop al Caracasului și al Americii de Sud.
  
Vicar bishops:
+
Episcopi vicari:
* Bishop [[Daniel (Alexandrow) of Erie|Daniel (Alexandrow)]] of Erie, Vicar of the President of the Synod of Bishops for the service of Old Believers
+
* PS [[Agapit (Goracek) de Stuttgart|Agapit]] de Stuttgart, episcop-vicar Eparhiei Germaniei
* Bishop [[Gabriel (Chemodakov) of Manhattan|Gabriel (Chemodakov)]] of Manhattan, Vicar of the Eastern American and New York Diocese
+
* PS [[Petru (Lukianov) de Cleveland|Petru]] de Cleveland, administrator al Eparhiei de Chicago și a Americii de Mijloc
* Bishop [[Agapit (Gorachek) of Stuttgart|Agapit (Gorachek)]] of Stuttgart, Vicar of the German Diocese
+
* PS [[Teodosie (Ivașcenco) de Seattle|Teodosie]], episcop-vicar al Eparhiei de Seattle și a Americii de Vest.
* Bishop [[Peter (Loukianoff) of Cleveland|Peter (Loukianoff)]] of Cleveland, Vicar of the Chicago Diocese
+
*PS [[George (Schaefer) de Mayfield|George]], episcop-vicar al Eparhiei Americii Răsăritene.
  
Retired bishops:
+
Episcopi pensionari:
* Bishop [[Ambrose (Cantacuzène) of Geneva|Ambrose (Cantacuzène)]], Retired, formerly of Geneva and Western Europe
+
* PS [[Varnava (Prokofiev) de Cannes|Varnava]], fost episcop de Cannes și episcop-vicar al Eparhiei Europei Occidentale.
* Bishop [[Varnava (Prokofiev) of Cannes|Varnava (Prokofiev)]], Retired, formerly of Cannes, Vicar for the Western European diocese
+
* PS [[Ieronim (Shaw) de Manhattan|Ieronim]], fost episcop de Manhattan și episcop-vicar al Eparhiei Americii Răsăritene.
  
Bishop transfered to Moscow Patriarchate
+
Episcopi suspendaţi:
* Bishop [[Evtikhii (Kurochkin) of Ishim|Evtikhii (Kurochkin)]] of Domodedovo, Patriarchal Vicar for the service of the parishes in Russia which had been under ROCOR
+
*[[Agatangel (Pașkovski) de Simferopol|Agatangel]], fost episcop al Odessei şi Crimeei.
  
Suspended bishops:
+
==Întâistătătorii ROCOR==
* Bishop [[Agafangel (Pashkovsky) of Simferopol|Agafangel (Pashkovsky)]], suspended. Formerly bishop of Odessa and the Crimea
+
* IPS Mitropolit [[Antonie (Hrapovițki) de Kiev]] (adormit în 10 august 1936, în Sremsky Karlovtsy, Serbia).
 +
* IPS Mitropolit [[Anastasie (Gribanovski) de Chişinău]] (adormit în 22 mai 1965).
 +
* IPS Mitropolit [[Vitalie (Ustinov) de New York]] (adormit pe 25 septembrie 2006 la Mansonville, Canada).
 +
* IPS Mitropolit [[Lavru (Škurla) de New York]] (adormit pe 16 martie 2008).
 +
* IPS Mitropolit [[Ilarion (Kapral) de New York]] (din 2008)
  
 +
==A se vedea și==
 +
*[[ROCOR şi OCA]]
  
Former bishops:
+
==Referinţe==
* Metropolitan [[Anthony (Khrapovitsky) of Kiev]] (reposed on August 10, 1936, in Sremsky Karlovtsy, Serbia).
+
<div class="references-small">
* Metropolitan [[Anastasy (Gribanovsky) of Kishinev]] (reposed on May 22, 1965).
+
<references />
* Metropolitan [[Vitaly (Ustinov) of New York]] (reposed on September 25, 2006 in Mansonville, Canada). 
+
</div>
* Archbishop [[Vitaly (Maximenko) of Jersey City]] (Reposed in 1960)
 
*Archbishop [[John (Maximovitch) of San Francisco]] (Reposed July 2, 1966, glorified as a saint July 2, 1994).
 
* Bishop [[Alexander (Mileant) of Buenos Aires|Alexander (Mileant)]] of Buenos Aires and South America (reposed [[September 13]], 2005 [http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/news05/balexdeath.html])
 
* Bishop [[Mitrophan (Znosko-Borovsky) of Boston]], reposed February 15, 2002.
 
  
==See also==
+
==Legături externe==
*[[ROCOR and OCA]]
+
*ru: [http://www.russianorthodoxchurch.ws/ Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei] (sit oficial).
 
+
*en: [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/indexeng.htm Russian Orthodox Church Outside Russia] (sit oficial).
==Notes==
+
*en: [http://www.roca.org/ ROCA: A collection of Russian Orthodox Materials] (sit neoficial)
<div class="references-small"> 
+
*en: [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx History of the Russian Orthodox Church Abroad], de Sf. [[Ioan Maximovici]]
<references /
+
*en: [http://gnisios.narod.ru/bisrocor.html Episcopii ROCOR]
</div>
+
*en: [http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/svassasobor.htm "Glory be to God, Who Did Not Abandon His Church": The Self-Awareness of ROCOR at the Third All-Diaspora Council of 1974], de Vasa (Larin) Monahia
 +
*en: [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/voicesofreason.htm Voices of Reason], colecție de articole cuprinzând răspunsuri pentru cei care se opun reconcilierii ROCOR cu Patriarhia Moscovei collection of articles in response to those who oppose the reconciliation of ROCOR with the MP
  
==External links==
+
[[Categorie:Jurisdicții]]
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/ Russian Orthodox Church Outside Russia] (Official site, Russian)
+
[[Categorie:Eparhii ale Patriarhiei Moscovei]]
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/indexeng.htm Russian Orthodox Church Outside Russia] (Official site, English)
 
*[http://www.roca.org/ ROCA: A collection of Russian Orthodox Materials] (Unofficial site)
 
*[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx History of the Russian Orthodox Church Abroad], by St. [[John Maximovitch]]
 
*[http://gnisios.narod.ru/bisrocor.html Bishops of the ROCOR]
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/svassasobor.htm "Glory be to God, Who Did Not Abandon His Church": The Self-Awareness of ROCOR at the Third All-Diaspora Council of 1974], by Nun Vassa (Larin)
 
<!--- * [http://www.pravos.org/index.htm Commission Dialogue Moscow Patriarchate-Church outside Russia] --->
 
*[http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/voicesofreason.htm Voices of Reason], a collection of articles in response to those who oppose the reconciliation of ROCOR with the MP
 
  
[[Category:Featured Articles]]
+
[[en:Russian Orthodox Church Outside Russia]]
[[Category:Jurisdictions]]
 
[[Category:Moscow Patriarchate Dioceses]]
 

Versiunea curentă din 3 decembrie 2018 12:54

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.



Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei
Jurisdicție Biserica Ortodoxă Rusă
Tipul eparhiei semi-autonomă
Întemeiere 1922
Episcop actual IPS Ilarion, Mitropolit-primat
Scaun New York
Reședință New York, New York
Teritoriu canonic Statele Unite, diaspora rusă
Limbă liturgică slavonă, engleză, germană
Tradiție muzicală Cântarea rusă
Calendar Iulian
Număr de credincioși (estimat) 480.000
Site web oficial ROCOR

Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei (numită şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor, ROCA, ROCOR, Sinodul de la Carloviț sau Sinodul) este o jurisdicţie semi-autonomă a Patriarhiei Moscovei, formată iniţial ca răspuns la politica bolşevică de distrugere a religiei din Uniunea Sovietică, la scurt timp după revoluţia din 1918. ROCOR păstoreşte în principal în diaspora, jurisdicția sa suprapunându-se frecvent peste cea a eparhiilor externe ale Patriarhiei Moscovei.

Istoric

Înfiinţare şi primii ani

În 1920, guvernul sovietic şi-a dat pe faţă ostilitatea faţă de Biserica Ortodoxă Rusă. Sfântul Tihon, Patriarh al Moscovei a emis un ucaz (decret) prin care toţi creştinii ortodocşi ruşi din afara graniţelor, aflaţi în acel moment sub autoritatea şi păstorirea Patriarhiei sale erau autorizați să se organizeze şi guverneze ei înşişi, independent de Biserica Mamă, până când Patriarhia avea să fie din nou liberă.

Mulţi episcopi şi alți înalți prelați ruşi au interpretat acest decret ca o autorizaţie pentru întrunirea unui sinod de urgenţă al tuturor ierarhilor ortodocşi ruşi, care să permită Bsericii Ortodoxe să funcţioneze în afara Rusiei şi să asigure păstorirea duhovnicească a celor aproape trei milioane de emigranţi ruşi. Măsurile guvernului bolșevic de a proclama în mai 1922 și promova ulterior așa-numita "Biserică Vie" ca o versiune "reformată" a Bisericii Ortodoxe Ruse au făcut ca această problemă să se pună cu și mai mare urgență.

Pe 13 septembrie 1922, ierarhii ortodocşi ruşi din Serbia și-au dat binecuvântarea pentru înfiinţarea acolo a unui Sinod al Episcopilor Bisericii Ruse din afara Graniţelor, decizie care pus bazele pentru înființarea ROCOR. În noiembrie 1922, ortodocşii ruşi din America de Nord au ţinut un sinod la care Mitropolitul Platon a fost ales ca întâistătător al unui exarhat rus autonom în Americi (cunoscut şi sub numele de Mitropolia, care ulterior avea să se transforme în Biserica Ortodoxă din America). Cu toate că ierarhii Mitropoliei au participat cu drepturi egale la sinodul rus din afara graniţelor, ulterior a izbucnit un conflict trilateral, în Statele Unite, între exarhatul patriarhal, ROCOR (cunoscută uneori ca "Sinodul" în această perioadă) şi Biserica Vie, aceasta din urmă afirmând că era singura deţinătoare legitimă (adică recunoscută de guvernul sovietic) a tuturor proprietăţilor ortodoxe din SUA. (Vezi: ROCOR şi OCA)

Biserica refugiaţilor (1922-1991)

Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în America
Orthodox us.gif
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie)
Ortodoxia în America (bibliografie)
Reacția bizantină la autocefalia OCA
Adunarea din Ligonier
ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară

OCA - Română - a Moscovei
ROCOR - Sârbă
ale Patriarhiei Ecumenice:
Albaneză - Carpato-Rusă
Belarus - Greacă - Ucraineană:
Palestiniană/Iordaniană

Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul
Sfânta Cruce
Sfânta Treime
Sfântul Gherman
Sfântul Tihon
Sfântul Sava
Sfânta Sofia
Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC
OCF - OCL - OCMC - OCLife
- OISM - OTSA - SCOBA
Grupuri
Biserica Catolică Ortodoxă Americană
Frăția Sfântului Moise cel Negru
Sfântul Ordin al MANS/CSB
Societatea preoților de mir Sfântul Vasile
Editaţi această casetă

În 1927, ROCOR a declarat că "Partea din Biserica Rusiei care se află în afara graniţelor, se consideră o parte inseparabilă a Bisericii-Mamă și în unitate spirituală cu aceasta. Aceasta nu se separă de Biserica Mamă şi nu se consideră autocefală". Afirmația indica faptul că ROCOR se considera purtătoarea de cuvânt a ortodocşilor ruşi din afara Rusiei. Biserica din afara graniţelor se mai considera totodată ca reprezentând vocea liberă a Bisericii-Mamă înrobite din Uniunea Sovietică.[1]

La sfârşitul celui de al II-lea Război Mondial, Patriarhia Moscovei a abordat posibilitatea reunificării dintre Moscova şi ROCOR, probabil la îndemnul guvernului sovietic, care adoptase o atitudine mult mai conciliatoare privind religia în timpul războiului şi care încerca atunci să se folosească de alianţele din timpul războiului pentru a obţine un statut internaţional respectabil. Acest lucru nu a fost considerat posibil la vremea aceea de către ROCOR, deoarece Rusia se găsea încă sub dictatura comunistă, iar Biserica Rusă încă era controlată şi persecutată de autorităţile atee.

Mănăstirea Schimbarea la Faţă şi ROCOR

În anii 1960, ROCOR a primit sub păstorirea sa Mănăstirea Schimbarea la Faţă (Brookline, Massachusetts) (astăzi principala mănăstire a HOCNA), după ce aceasta s-a desprins de Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii. Mai târziu, călugării de aici şi-au asumat treptat din ce în ce mai mult responsabilitatea gestionării relaţiilor externe ale ROCOR şi a publicaţiile acesteia. (Călugării de la mănăstirea Schimbarea la Faţă erau vorbitori de engleză, pe când majoritatea episcopilor ROCOR nu stăpâneau bine această limbă.)

Mulţi consideră că așa-zisul "spirit sectar" al ROCOR a ajuns la apogeu în această perioadă şi sub influenţa acestei mănăstiri, care, în mod frecvent, a prezentat eronat punctele de vedere şi luările de poziţie ale Sinodului Episcopilor. La începutul anilor 1980, ierarhii sinodului au început să sancționeze și să revizuiască poziţiile înguste şi incorecte ale susţinătorilor Mănăstirii Schimbarea la Faţă. În consecinţă, acest grup a întrerupt comuniunea cu ROCOR (ca urmare a învinuirilor de abuzuri sexuale aduse conducerii mănăstirii) și și-a luat numele de Sfânta Biserică Ortodoxă din America de Nord (Holy Orthodox Church of North America, abreviat HOCNA). Ei s-au afiliat la Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei, o grupare greacă a vechilor-calendarişti care se separase de Biserica Ortodoxă a Greciei. După spusele Părintelui Alexei Young (autor al lucrării Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei: Istorie şi Cronologie), asocierea ROCOR cu Mănăstirea Schimbarea la Faţă a dus la deteriorarea gravă a imaginii ROCOR.[2]

După căderea Uniunii Sovietice

După căderea Uniunii Sovietice, ROCOR şi-a păstrat independenţa faţă de Patriarhia Moscovei pe motivul că biserica din Rusia s-ar fi compromis în timpul regimului comunist într-un mod inacceptabil, acceptând colaborarea cu acesta. Unele voci au mers atât de departe încât au declarat că întreaga ierarhie din Rusia ar fi fost formată din membri ai poliției politice sovietice (KGB). În plus, ROCOR a încercat să înființeze misiuni în Rusia post-sovietică.

Totuşi acestea nu au oprit comunicarea dintre cele două părţi. Mulţi ani au avut loc contacte neoficiale, dezvoltându-se informal relații călduroase între membri ai ambelor părți. În anul 2001, între Sinodul Patriarhiei Moscovei şi ROCOR a avut loc un schimb oficial de scrisori. Scrisoarea moscovită cuprindea poziţia conform căreia separarea anterioară şi continuarea acesteia în prezent ar fi fost doar o chestiune politică. În răspunsul lor, reprezentanții ROCOR şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la continuarea implicării Patriarhiei Moscovei în Mișcarea Ecumenică, apreciată ca un risc grav de compromitere a ortodoxiei poziției acesteia. Cu toate acestea, respectivul schimb de scrisori a fost la vremea aceea cel mai cordial dialog de până atunci dintre cele două părți.

După dizolvarea Uniunii Sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a continuat să înfiinţeze parohii în Rusia, însă în prezent toate aceste parohii sunt fie în comuniune cu Patriarhia Moscovei, fie sunt schismatice şi fac parte din grupările "Ruşilor liberi" sau din alte grupuri.

Perspective asupra Patriarhiei Moscovei

După declaraţia Mitropolitului Serghie din 1927, în cadrul ROCOR părerile privind Patriarhia Moscovei erau împărţite. Trebuie însă făcută distincţia între diferitele puncte de vedere exprimate de episcopi, clerici şi laici din cadrul ROCOR şi declaraţia oficială a Sinodului Episcopilor. Exista un consens general în cadrul ROCOR potrivit căruia guvernul sovietic manipula Patriarhia Moscovei într-o oarecare măsură și că în aceste condiţii legăturile administrative cu aceasta erau imposibile. Au existat şi declaraţii oficiale privitoare la alegerea patriarhilor Moscovei de după 1927, aceste alegeri fiind considerate invalide, întrucât nu fuseseră alegeri libere (ci se făcuseră la presiunea sovietelor) și nu se făcuseră cu participarea întregii Biserici Ruse.[3] În aceste declaraţii se spunea, în esenţă, că ROCOR nu-i recunoştea pe Patriarhii Moscovei aleşi după 1927 ca fiind întâistătători legitimi ai Bisericii Rusiei; ele nu afirmau însă că episcopii din Patriarhia Moscovei ar fi fost episcopi ilegitimi sau lipsiţi de har.

Totuşi, sub umbrela acestui consens general, opiniile privind Patriarhia Moscovei oscilau între cei care susţineau părerea extremă că Patriarhia Moscovei ar fi apostaziat din Biserica Ortodoxă (aceia care gravitau în jurul Mănăstirii Schimbarea la Faţă fiind cei mai înfocaţi susținători ai acestei poziţii) şi cei care care o considerau o victimă inocentă în mâinile sovieticilor, cu o întreagă paletă de puncte de vedere intermediare.

Susținătorii perspectivei radicale asupra situației Patriarhiei Moscovei au devenit deosebit de virulenţi în perioada anilor 1970, în vremea când ROCOR se autoizola din ce în ce mai mult de restul lumii ortodoxe datorită îngrijorării sale privind direcţia implicării ortodoxe în Mişcarea Ecumenică. Înainte de colapsul Uniunii Sovietice, exista o nevoie urgentă în cadrul ROCOR de a tranșa problema statutului Patriarhiei Moscovei și a raportării necesare la ea. Începând cu mijlocul anilor 1980 (când a început perioada glasnost-ului în Uniunea Sovietică, culminând cu colapsul guvernului sovietic în 1991), încercarea de a tranșa această chestiune a dus la numeroase schisme în sânul ROCOR şi a ocupat din ce în ce mai mult spațiul dezbaterilor interne din cadrul acesteia.

Este important să fie înțelese câteva chestiuni importante cu privire la poziţia oficială a ROCOR. Din punct de vedere istoric, ROCOR a afirmat întotdeauna că se considera o parte inseparabilă a Bisericii Rusiei, statutul său de autonomie fiind considerat unul temporar, bazat pe ucazul 362 al Patriarhului Tihon, până în momentul în care controlul guvernului sovietic asupra afacerilor Bisericii ar fi încetat:

“Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei este o parte indisolubilă a Bisericii Ortodoxe Ruse şi până la eliminarea completă a guvernului ateist din Rusia, se autoguvernează potrivit principiului sobornicității, în concordanţă cu rezoluţia Patriarhului, Preasfântului Sinod şi a Marelui Sobor al Bisericii Rusiei din data de 7/20 noiembrie 1920, nr. 362.”[4]

În același sense, Mitropolitul Anastasie al Chișinăului scria în testamentul său:

„Cât priveşte Patriarhia Moscovei şi ierarhii ei, atâta timp cât vor continua cooperarea apropiată, activă şi benevolă cu guvernul sovietic, care propovăduieşte deschis ateismul complet şi lucrează la introducerea ateismului în întreaga naţiune rusă, Biserica din Afara Rusiei, pentru a-și păstra puritatea, nu trebuie să aibă nici un fel de comuniune canonică, liturgică şi nici măcar comuniune exterioară cu ei, lăsându-i pe fiecare dintre ei în acelaşi timp la judecata finală a Sinodului (Soborului) viitoarei Biserici Ortodoxe libere.”[5]

ROCOR considera Biserica Rusiei ca fiind formată din trei părţi în perioada sovietică: 1. Patriarhia Moscovei, 2. Biserica din Catacombe şi 3. Biserica Rusă Liberă (ROCOR). Biserica din Catacombe a fost o parte importantă a Bisericii Rusiei înainte de al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi din membrii ROCOR au părăsit Rusia înainte sau în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ei nu au fost afectaţi de schimbările petrecute imediat după război, mai ales de momentul în care, după alegerea Patriarhului Alexei I, Biserica din Catacombe s-a împăcat cu Patriarhia Moscovei. Până prin anii 1970, datorită reconcilierii, dar şi persecuţiilor continue ale sovieticilor, au rămas foarte puţini membri ai Bisericii din Catacombe. Alexandru Soljenițîn a punctat acest lucru într-o scrisoare din 1974 către Sinodul ROCOR al Întregii Diaspore, în care declară că ROCOR nu ar trebui să se solidarizeze cu niște "catacombe misterioase, fără de păcat, dar și fără de trup".[6] Faptul că Biserica din Catacombe a încetat pur şi simplu să existe a fost de facto recunoscut atunci când, deoarece comunismul se apropia în Rusia de colapsul final, ROCOR a început să înfiinţeze parohii ale "rușilor liberi" din Rusia şi să hirotonească episcopi cu jurisdicție asupra acestora, dar niciodată nu a recunoscut nici un fel de episcop din catacombe ca fiind episcop legitim.

Într-un final, colapsul comunismului în Uniunea Sovietică a precipitat criza din sânul ROCOR, pentru că motivul esențial pentru care se produsese această separare de Patriarhia Moscovei dispăruse acum, astfel încât elementul esențial care asigurase coeziunea internă a ROCOR a început să se destrame. Unii membri ai ROCOR nu credeau că Patriarhia Moscovei era încă eliberată de sub controlul KGB și că în orice caz aceasta nu se dezisese pe deplin de serghianism (politica de cooperare cu regimul politic adoptată de Mitropolitul, apoi Patriarhul Serghie). Alți membri ai ROCOR apreciau că, indiferent de situaţia politică din Rusia, problema ecumenismului în sine devenise un motiv suficient de perpetuare a separării de Patriarhia Moscovei. După Sinodul Tuturor Ruşilor din Patriarhia Moscovei din august 2000, când Patriarhia a condamnat oficial teoria ramurilor[7] şi a renunţat în principiu, dacă nu în practică la serghianism, problema reconcilierii ROCOR cu Patriarhia Moscovei a devenit de neocolit, cerând o rezolvare într-un fel sau altul. [8]

Reapropierea de Moscova

Semnarea Actului de uniune canonică de către Patriarhul Alexei al II-lea şi Mitropolitul Lavru

De la alegerea Mitropolitului Lavru ca Întâistătător al ROCOR în 2001, a început un proces de reapropiere durabilă între ROCOR şi Patriarhia Moscovei. Vizite oficiale multiple au avut loc între ierarhi şi alţi clerici ai celor două Biserici şi a fost anunţată o dată oficială pentru restaurarea unei comuniunii depline de ambele părţi.

În octombrie 2001, Patriarhul Alexei al II-lea şi Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei a trimis Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei un apel la reconciliere, care însă nu a avut succes imediat. Cu toate acestea, cele două Biserici își recunoșteau reciproc validitatea Sfintelor Taine. Apoi, în noiembrie 2003, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei formată din trei episcopi şi doi preoţi a făcut o vizită oficială la Moscova. Acest gest a fost un semnal pentru strângerea relaţiilor între cele două părți. În mai 2004, pentru prima dată de la înfiinţarea ROCOR, Întâistătătorul ROCOR, Mitropolitul Lavru a făcut o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Patriarhul Alexei. Cei doi întâistătători au creat o comisie mixtă care să analizeze posibile soluții de renunțare la separarea dintre cele două Biserici. Această comisie s-a întrunit de mai multe ori, lucrând cu succes la pregătirea condițiilor pentru restabilirea intercomuniunii depline dintre membrii celor două Biserici.

Această încercare de reapropiere a dus la apariția unei mici schisme în sânul ROCOR, în care a fost antrenat[9] și Mitropolitul pensionar Vitalie, predecesorul Mitropolitului Lavru. Gruparea schismatică și-a luat numele de Biserica Ortodoxă Rusă în Exil (Russian Orthodox Church in Exile, prescurtat ROCE/ROCiE), însă adeseori mai foloseşte încă numele de ROCOR. Câteva alte comunităţi s-au separat de ROCOR, unele dintre acestea intrând în comuniune cu diferite grupări stiliste (ale vechilor calendariști).

În 21 iunie 2005, s-a anunţat simultan de către ROCOR şi Patriarhia Moscovei, pe site-urile fiecăreia, că dialogul pentru reconcilierea dintre cele două părți se îndrepta spre restabilirea completă a relaţiilor dintre ROCOR şi Patriarhia Moscovie, ROCOR urmând să se bucure de un statut de jurisdicție autonomă.[10]

În mai 2006, ROCOR a organizat al IV-lea Sinod al Întregii Diaspore, care s-a ţinut în Catedrala Preasfintei Născătoare de Dumnezeu- Bucuria celor necăjiţi din San Francisco, California. Sinodul, format din delegaţi ai clerului şi laicilor din toate eparhiile ROCOR a adoptat o rezoluţie care exprimă "marea speranţă că, în curând, unitatea Bisericii Rusiei va fi realizată pe temelia Adevărului lui Hristos, deschizând posibilitatea pentru noi de a sluji împreună şi de a ne împărtăşi dintr-un singur Potir."[11]

După acest Sinod al Diasporei a avut loc un Sinod al Episcopilor din ROCOR. După declaraţiile unor surse apropiate sinodului, s-a ajuns, în general, la o înţelegere asupra textului propus pentru "Actul de Unitate Canonică," dar acesta a fost retrimis înapoi Comitetului de Dialog cu Patriarhia Moscovei cu unele observații. Natura exactă a elementelor care necesitau clarificare nu este cunoscută pe deplin, dar, în conformitate cu surse apropiate Sinodului Episcopilor, este vorba, printre altele, şi de problema statutului proprietăţilor din Ţara Sfântă.[citare / referință critică necesară]

În 6 septembrie 2006, Sinodul Episcopilor ROCOR a proclamat aprobarea Actului (revizuit) de Unire Canonică şi a împuternicit Comitetul de Dialog cu Patriarhia Moscovei să clarifice detaliile semnării oficiale a Actului.[12] Ulterior, pe 11 septembrie 2006 The Sinodul Episcopilor ROCOR a publicat pe website-ul propriu o lămurire asupra deciziei sale de a confirma și de a aproba Actul. [13]În aceeași zi, Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi al Întregii Rusii recunoștea eforturile Comitetului şi declara că procesul de reunificare mergea în direcţia bună, dar că avea să mai dureze ceva timp.[14]

Atât Patriarhia Moscovei cât şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei au publicat pe site-urile proprii varianta finală a Actului de Unire Canonică [15] cu toată documentația aferentă [16] pe 1 noiembrie 2006. Actul fiind aprobat atât de Patriarhia Moscovei cât şi de ROCOR, a fost semnat în mod oficial pe 17 mai 2007 la Moscova, urmat fiind de o împreună-slujire a Sfintei Liturghii, aducând astfel ROCOR în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse.

ROCOR în prezent

În prezent, ROCOR are mai mult de 349 de parohii și 21 de mănăstiri de monahi și monahii în peste 40 de ţări din lumea întreagă, păstorite de aproape 462 de clerici. În Statele Unite ale Americii are 152 de parohii și 8 mănăstiri, 42 de parohii în Germania, 31 de parohii și 4 mănăstiri în Australia, 21 de parohii și 3 mănăstiri în Canada, 22 de parohii în Indonezia și câteva reprezentanțe în Franța, Elveția, Regatul Unit, America de Sud și Noua Zeelandă. [17]

În America de Nord funcționează douăsprezece mănăstiri ROCOR, dintre care cea mai importantă şi mai mare este Mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville, New York, căreia îi este ataşat seminarul ROCOR Seminarul Ortodox Sfânta Treime.

Împreună cu Patriarhia Ierusalimului, ROCOR mai administrează şi Misiunea Bisericească Rusă din Ierusalim, care are în grijă trei locuri sfinte din Palestina, toate trei fiind mănăstiri.

Începând cu anul 2008, întâistătătorul ROCOR este Înaltpreasfințitul Ilarion.

Statutul ecleziastic înainte de 2007

Înainte de reconcilierea cu Moscova din 2007, ROCOR se găsea într-o oarecare izolare euharistică faţă de majoritatea lumii ortodoxe, nefiind întotdeauna în comuniune deplină cu majoritatea jurisdicţiilor ortodoxe. Menţinea relaţii apropiate, de intercomuniune şi împreună-slujire cu Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ierusalimului și Biserica Sinaiului.

Înainte de reunirea cu Biserica Ortodoxă Rusă, situația ROCOR în ceea ce privea comuniunea deplină nu era foarte limpede. Nu a existat niciodată o declaraţie oficială de ruptură a comuniunii dintre ROCOR şi majoritatea Bisericilor Ortodoxe. În multe eparhii împreună-slujirea fusese suspendată de facto, dar în alte eparhii era permisă împreună-slujrea. O declaraţie oficială de întrerupere a comuniunii cu OCA a fost emisă de Sinodul ROCOR după ce Patriarhia Moscovei a emis Tomosul de autocefalie a OCA. (A se vedea: ROCOR şi OCA.) În general, creştinii ortodocşi din toate Bisericile Ortodoxe locale erau primiţi la Sfânta Împărtăşanie. Niciodată Sinodul ROCOR nu a declarat oficial că harul Duhului Sfânt nu ar fi lucrat în jurisdiţiile care adoptaseră calendarul îndreptat, în ciuda declaraţiilor contrare ale susținătorilor Mănăstirii Schimbarea la Faţă din Boston (pe vremea când aceasta era încă parte a ROCOR).

ROCOR se aflase în comuniune cu câteva jurisdicţii ale vechilor calendariști, inclusiv cu Sfântul Sinod în Rezistenţă (Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei, aşa numită a "ciprianiţilor"), cu Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (Sinodul Mitropolitului Vlasie) şi cu Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Bulgaria (a episcopului Fotie). În 2006, comuniunea cu Sfântul Sinod în Rezistenţă a fost suspendată după ce Sinodul ROCOR a primit o scrisoare de la Mitropolitul Ciprian de Oropos şi Fili (Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei - vechi-calendaristă) prin care acesta proclama că numele Mitropolitului Lavru fusese "scos din diptice."[18] Legăturile cu Sinodul Mitropolitului Vlasie şi cu Episcopul Fotie de Triadița au fost la rândul lor suspendate ulterior.

Începând cu anul 2007, odată cu reconcilierea cu Moscova, ROCOR este în prezent în comuniune cu principalele Biserici Ortodoxe din lume, întrucât este parte integrantă a Patriarhiei Moscovei.

Episcopatul

Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei are în prezent 13 episcopi care păstoresc 9 eparhii în lumea întreagă și un episcop pensionar.

Episcopi eparhioți:

  • Înaltpreasfințitul Ilarion, Mitropolit al New Yorkului și al Americii Răsăritene, întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, arhiepiscop de Sidney, Australia și Noua Zeelandă.
  • IPS Alipie, Arhiepiscop de Chicago şi al Americii de Mijloc
  • IPS Marcu, Arhiepiscop al Berlinului, Germaniei şi Marii Britanii
  • IPS Chiril Arhiepiscop de San Francisco şi al Americii de Vest
  • Preasfințitul Mihail, Episcop al Genevei și al Europei Occidentale
  • PS Ioan, Episcop al Caracasului și al Americii de Sud.

Episcopi vicari:

  • PS Agapit de Stuttgart, episcop-vicar Eparhiei Germaniei
  • PS Petru de Cleveland, administrator al Eparhiei de Chicago și a Americii de Mijloc
  • PS Teodosie, episcop-vicar al Eparhiei de Seattle și a Americii de Vest.
  • PS George, episcop-vicar al Eparhiei Americii Răsăritene.

Episcopi pensionari:

  • PS Varnava, fost episcop de Cannes și episcop-vicar al Eparhiei Europei Occidentale.
  • PS Ieronim, fost episcop de Manhattan și episcop-vicar al Eparhiei Americii Răsăritene.

Episcopi suspendaţi:

  • Agatangel, fost episcop al Odessei şi Crimeei.

Întâistătătorii ROCOR

A se vedea și

Referinţe

  1. Mai multe despre modul în care ROCOR își înțelegea relația cu Biserica-Mamă, a se vedea [en] Protopresbiter Alexander Lebedev, Is the Moscow Patriarchate the "Mother Church" of the ROCOR?, 28 decembrie 2007.
  2. Mai multe despre istoria acestei schisme la: http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm HOCNA Facts, 28 decembrie 2007.
  3. A se vedea de exemplu [en] Resolution of the Russian Orthodox Church Outside of Russia Concerning the Election of Pimen (Isvekov) as Patriarch of Moscow, September 1/14, 1971, 27 decembrie 2007.
  4. [en] The Statutes of the Russian Orthodox Church Outside of Russia [Statutul ROCOR], paragraful 1, 28 decembrie 2007.
  5. en: http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957 (Testamentul Mitropolitului Anastasie, 28 decembrie 2007.
  6. A se vedea: [en] "The Catacomb Tikhonite Church 1974", The Orthodox Word, noiembrie-decembrie, 1974 (59), pp. 235-246.
  7. Teoria ramurilor reprezenta o perspectivă difuzată în rândul Mișcării Ecumenice mai ales în lumea protestantă, potrivit căreia toate marile Biserici creștine nu ar fi decât ramuri distincte ale aceleiași tradiții, deosebirile dogmatice dintre acestea reprezentând doar 'puncte de vedere' sau tradiții locale diferite. Reprezentanții grupărilor tradiționaliste din cadrul Bisericilor Ortodoxe (care cereau o respingere radicală a oricărei forme de participare ecumenică a ortodocșilor) îi acuzau pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe favorabile Mișcării Ecumenice că ar fi îmbrățișat această 'teorie a ramurilor'. Cu toate acestea, nici una din Bisericile Ortodoxe care participau la Mișcarea Ecumenică nu și-a însușit oficial această perspectivă.
  8. [en]: Status Quo, ROCOR?, 28 decembrie 2007.
  9. Mulți din cadrul ROCOR au considerat însă că acesta fusese răpit de mișcarea schismatică.
  10. Documentele sunt disponibile aici (en).
  11. Rezoluția Sinodului, în limba engleză, aici.
  12. (en):The Synod of Bishops Makes a Decision on the “Act on Canonical Communion” (Sinodul Episcopilor ia o decizie privind 'Actul de Unire Canonică'), New York, 6 septembrie 2006.
  13. [en] [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html Clarifications on the Negotiation Process and the "Act on Canonical Communion"] (Lămuriri asupra procesului de negociere și a 'Actului de Unire Canonică'), 11 septembrie 2006.
  14. [en]: http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977 Unification of Orthodox Church with its branch abroad will not be fast - Alexy II ((Unirea Bisericii ortodoxe cu ramura sa externă nu va fi rapidă - Alexei al II-lea), Interfax, 11 septembrie 2006.
  15. [en]: Act of Cannonical Union (Actul de Uniune Canonică)
  16. [en]:Addendum to the Act of Canonical Union (Addendum la Actul de Unire Canonică); Summation of the Joint Work of the Commissions of the Russian Orthodox Church Outside of Russia and the Moscow Patriarchate (Rezumatul lucrărilor Comisiilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei și Patriarhiei Moscovei).
  17. Potrivit Nomenclatorului parohiilor de pe situl ROCOR.
  18. A Regular Session of the Synod of Bishops is Held (Are loc o sesiune ordinară a Sinodului Episcopilor), 23 februarie 2006.

Legături externe