Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei

6 octeți adăugați, 3 decembrie 2018 12:54
m
fără descrierea modificării
{{Eparhie|
namenume=Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei|
jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă Rusă]] |
tip=semi-autonomă|
:„Cât priveşte Patriarhia Moscovei şi ierarhii ei, atâta timp cât vor continua cooperarea apropiată, activă şi benevolă cu guvernul sovietic, care propovăduieşte deschis ateismul complet şi lucrează la introducerea ateismului în întreaga naţiune rusă, Biserica din Afara Rusiei, pentru a-și păstra puritatea, nu trebuie să aibă nici un fel de comuniune canonică, liturgică şi nici măcar comuniune exterioară cu ei, lăsându-i pe fiecare dintre ei în acelaşi timp la judecata finală a Sinodului (Soborului) viitoarei Biserici Ortodoxe libere.”<ref> en: [http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957] (Testamentul Mitropolitului Anastasie, 28 decembrie 2007.</ref>
ROCOR considera Biserica Rusiei ca fiind formată din trei părţi în perioada sovietică: 1. Patriarhia Moscovei, 2. Biserica din Catacombe şi 3. Biserica Rusă Liberă (ROCOR). Biserica din Catacombe a fost o parte importantă a Bisericii Rusiei înainte de al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi din membrii ROCOR au părăsit Rusia înainte sau în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ei nu au fost afectaţi de schimbările petrecute imediat după război, mai ales de momentul în care, după alegerea Patriarhului [[Alexei I (Simanski) al Moscovei|Alexei I]], Biserica din Catacombe s-a împăcat cu Patriarhia Moscovei. Până prin anii 1970, datorită reconcilierii, dar şi persecuţiilor continue ale sovieticilor, au rămas foarte puţini membri ai Bisericii din Catacombe. Alexander [[Alexandru Soljenițîn ]] a punctat acest lucru într-o scrisoare din 1974 către Sinodul ROCOR al Întregii Diaspore, în care declară că ROCOR nu ar trebui să se solidarizeze cu niște "catacombe misterioase, fără de păcat, dar și fără de trup".<ref> A se vedea: [en] "The Catacomb Tikhonite Church 1974", ''The Orthodox Word'', noiembrie-decembrie, 1974 (59), pp. 235-246.</ref> Faptul că Biserica din Catacombe a încetat pur şi simplu să existe a fost ''de facto'' recunoscut atunci când, deoarece comunismul se apropia în Rusia de colapsul final, ROCOR a început să înfiinţeze parohii ale "rușilor liberi" din Rusia şi să hirotonească episcopi cu jurisdicție asupra acestora, dar niciodată nu a recunoscut nici un fel de episcop din catacombe ca fiind episcop legitim.
Într-un final, colapsul comunismului în Uniunea Sovietică a precipitat criza din sânul ROCOR, pentru că motivul esențial pentru care se produsese această separare de Patriarhia Moscovei dispăruse acum, astfel încât elementul esențial care asigurase coeziunea internă a ROCOR a început să se destrame. Unii membri ai ROCOR nu credeau că Patriarhia Moscovei era încă eliberată de sub controlul KGB și că în orice caz aceasta nu se dezisese pe deplin de ''serghianism'' (politica de cooperare cu regimul politic adoptată de Mitropolitul, apoi Patriarhul Serghie). Alți membri ai ROCOR apreciau că, indiferent de situaţia politică din Rusia, problema ecumenismului în sine devenise un motiv suficient de perpetuare a separării de Patriarhia Moscovei. După Sinodul Tuturor Ruşilor din Patriarhia Moscovei din august 2000, când Patriarhia a condamnat oficial ''teoria ramurilor''<ref> ''Teoria ramurilor'' reprezenta o perspectivă difuzată în rândul Mișcării Ecumenice mai ales în lumea protestantă, potrivit căreia toate marile Biserici creștine nu ar fi decât ''ramuri'' distincte ale aceleiași tradiții, deosebirile dogmatice dintre acestea reprezentând doar 'puncte de vedere' sau tradiții locale diferite. Reprezentanții grupărilor tradiționaliste din cadrul Bisericilor Ortodoxe (care cereau o respingere radicală a oricărei forme de participare ecumenică a ortodocșilor) îi acuzau pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe favorabile Mișcării Ecumenice că ar fi îmbrățișat această 'teorie a ramurilor'. Cu toate acestea, nici una din Bisericile Ortodoxe care participau la Mișcarea Ecumenică nu și-a însușit oficial această perspectivă.</ref> şi a renunţat în principiu, dacă nu în practică la ''serghianism'', problema reconcilierii ROCOR cu Patriarhia Moscovei a devenit de neocolit, cerând o rezolvare într-un fel sau altul. <ref> [en]: [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm Status Quo, ROCOR?], 28 decembrie 2007.</ref>
De la alegerea Mitropolitului [[Laurus (Skurla) de New York|Lavru]] ca Întâistătător al ROCOR în 2001, a început un proces de reapropiere durabilă între ROCOR şi Patriarhia Moscovei. Vizite oficiale multiple au avut loc între ierarhi şi alţi clerici ai celor două Biserici şi a fost anunţată o dată oficială pentru restaurarea unei [[comuniune deplină|comuniunii depline]] de ambele părţi.
În octombrie 2001, Patriarhul [[Alexei al II-lea (Ridiger) al MoscovaMoscovei|Alexei al II-lea]] şi [[Sfântul Sinod]] al Patriarhiei Moscovei a trimis Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei un apel la reconciliere, care însă nu a avut succes imediat. Cu toate acestea, cele două Biserici își recunoșteau reciproc validitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]]. Apoi, în noiembrie 2003, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei formată din trei episcopi şi doi preoţi a făcut o vizită oficială la Moscova. Acest gest a fost un semnal pentru strângerea relaţiilor între cele două părți. În mai 2004, pentru prima dată de la înfiinţarea ROCOR, Întâistătătorul ROCOR, Mitropolitul Lavru a făcut o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Patriarhul Alexei. Cei doi întâistătători au creat o comisie mixtă care să analizeze posibile soluții de renunțare la separarea dintre cele două Biserici. Această comisie s-a întrunit de mai multe ori, lucrând cu succes la pregătirea condițiilor pentru restabilirea intercomuniunii depline dintre membrii celor două Biserici.
Această încercare de reapropiere a dus la apariția unei mici [[schismă|schisme]] în sânul ROCOR, în care a fost antrenat<ref>Mulți din cadrul ROCOR au considerat însă că acesta fusese răpit de mișcarea schismatică.</ref> și Mitropolitul pensionar [[Vitalie (Ustinov) de New York|Vitalie]], predecesorul Mitropolitului Lavru. Gruparea schismatică și-a luat numele de ''[[Biserica Ortodoxă Rusă în Exil]]'' (Russian Orthodox Church in Exile, prescurtat ROCE/ROCiE), însă adeseori mai foloseşte încă numele de ''ROCOR''. Câteva alte comunităţi s-au separat de ROCOR, unele dintre acestea intrând în comuniune cu diferite grupări stiliste (ale [[vechi-calendariști|vechilor calendariști]]).
*en: [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/voicesofreason.htm Voices of Reason], colecție de articole cuprinzând răspunsuri pentru cei care se opun reconcilierii ROCOR cu Patriarhia Moscovei collection of articles in response to those who oppose the reconciliation of ROCOR with the MP
[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții]]
[[Categorie:Eparhii ale Patriarhiei Moscovei]]
[[en:Russian Orthodox Church Outside Russia]]
4.112 modificări

Meniu de navigare