Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (External links: cat)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
 
{{Eparhie|
 
{{Eparhie|
nume=Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei|
+
name=Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei|
jurisdicţie=[[Church of Russia|Russia]] |
+
jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă rusă|Rusia]] |
tip=Semi-autonomous|
+
tip=Semi-autonomă|
 
întemeiere=1922|
 
întemeiere=1922|
episcop=[[Laurus (Skurla) of New York|Metr. Laurus]]|
+
episcop=[[Laurus (Skurla) de New York|Mitropolitul Laurus]]|
 
scaun=New York|
 
scaun=New York|
 
reşedinţă=New York, New York|
 
reşedinţă=New York, New York|
teritoriu=United States, worldwide|
+
teritoriu=Statele Unite, lumea întreagă|
limbă=[[Church Slavonic]], English, German|
+
limbă=[[slavona veche]], engleză, germană|
cântare=[[Russian Chant]]|
+
cântare=[[Cântarea rusă]]|
calendar=[[Julian Calendar|Julian]]|
+
calendar=[[Calendarul iulian|Iulian]]|
populaţie=60,000 to 100,000|
+
populaţie=între 60,000 şi 100,000|
 
website=[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/indexeng.htm ROCOR]
 
website=[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/indexeng.htm ROCOR]
 
}}
 
}}
The '''Russian Orthodox Church Outside Russia''' (also called the ''Russian Orthodox Church Abroad'', ''ROCA'', ''ROCOR'', ''the Karlovsty Synod'', or ''the Synod'') is a semi-[[autonomy|autonomous]] [[jurisdiction]] of the [[Moscow Patriarchate]] originally formed in response against the policy of Bolsheviks with respect to religion in the Soviet Union soon after the Russian Revolution. The ROCOR exists overlapping with previously existing [[diocese]]s of the Moscow Patriarchate throughout the [[diaspora]].
+
'''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei''' (numită şi ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor'', ''ROCA'', ''ROCOR'', ''Sinodul Karlovsty'' sau ''Sinodul'') este o [[jurisdicţie]] semi-[[autonomie|autonomă]] a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]], formată iniţial ca răspuns la politica bolşevică de distrugere a religiei din Uniunea Sovietică, curând după revoluţie din 1918. ROCOR păstoreşte peste [[eparhie|eparhiile]] pe care Patriarhia Moscovei le avea în [[diaspora]].
  
==History==
+
==Istoric==
===Formation and early years===
+
===Înfiinţare şi primii ani ===
In 1920, the Soviet government had revealed that it was quite hostile to the [[Church of Russia|Russian Orthodox Church]]. Saint [[Tikhon of Moscow|Tikhon]], Patriarch of Moscow, issued an ''[[Ukaz No. 362|ukaz]]'' (decree) that all Russian Orthodox Christians abroad currently under the authority and protection of his Patriarchate organize and govern themselves independently of the Mother Church, until such time that the Patriarchate would again be free.
+
În 1920, guvernul sovietic şi-a dat pe faţă ostilitatea faţă de [[Biserica Ortodoxă Rusă]]. Sfântul [[Tihon de Moscova|Tikhon]], Patriarh al Moscovei a emis un ''[[Ukaz No. 362|ucaz]]'' (decret) prin care toţi creştini ortodocşi ruşi din afara graniţelor, aflaţi în acel moment sub autoritatea şi păstorirea Patriarhiei sale să se organizeze şi guverneze ei înşişi, independent de Biserica Mamă, până în acle vremuri când Patriarhia va fi din nou liberă.
  
Among most Russian [[bishop]]s and other hierarchs, this was interpreted as an authorization to form an emergency [[synod]] of all Russian Orthodox hierarchs to permit the Church to continue to function outside Russia and provide spiritual care for nearly three million Russian emigres. To add urgency to the synod's motives, in May of 1922, the Soviet government proclaimed its own "[[Living Church]]" as a "reform" of the [[Church of Russia|Russian Orthodox Church]].
+
Printre cei mai mulţi [[episcop]]i şi ierarhi ruşi, acest ucaz a fost interpretat ca o autorizaţie pentru un [[sinod]] de urgenţă al tuturor ierarhilor ortodocşi ruşi pentru a permite bisericii să funcţioneze în afara Rusieişi să ofere păstorire spirituală celor aproape trei milioane de emigranţi ruşi. Pentru a urgenta aceste sinod, guvernul sovietic a proclamat în mai 1922 propria sa "[[Biserica Vie|Biserică Vie]]" ca o "reformă" a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruseşti]].
  
On [[September 13]], 1922, Russian Orthodox hierarchs in Serbia gave their blessing to the establishment, in Serbia, of a Synod of Bishops of the Russian Church Abroad, the foundation of ROCOR. In November of 1922, Russian Orthodox in North America held a synod and elected Metropolitan [[Platon (Rozhdestvensky) of New York|Platon]] as the primate of an autonomous Russian exarchate in the Americas (also known as the ''Metropolia'', which eventually became the [[Orthodox Church in America]]). Although the hierarchs of the Metropolia participated as full equals in the Synod Abroad, eventually a three-way conflict in the United States erupted between the patriarchal exarchate, ROCOR (sometimes known as "the Synod" in this period), and the [[Living Church]], which asserted that it was the legitimate (i.e., Russian-government-recognized) owner of all Orthodox properties in the USA. (See: [[ROCOR and OCA]])
+
În [[13 septembrie]] 1922, ierarhii ortodocşi ruşi din Serbia au dat binecuvântarea lor pentru înfiinţarea, acolo, a unui sinod al Episcopilor Bisericii Ruse din afara Graniţelor, temelia ROCOR. În noiembrie 1922, ortodocşii ruşi din America de Nord au ţinut un sinod şi l-au ales pe Mitropolitul [[Platon (Rozhdestvensky) de New York|Platon]] ca [[întâistătător]] al unui exarhat rus autonom în Americi (cunoscut şi sub numele de ''Mitropolia'', care ulterior va deveni [[Biserica Ortodoxă din America]]). Cu toate că ierarhii Mitropoliei au participat cu drepturi egale la sinodul din afara graniţelor, ulterior a izbucnit un conflict trilateral, în Statele Unite, între exarhatul patriarhal, ROCOR (cunoscută uneori ca "Sinodul" în această periodă) şi [[Biserica Vie]], care afirma că este singura deţinătoare legitimă (adică recunoscută de guvernul sovietic) a tuturor proprietăţilor ortodoxe din SAU. (Vezi: [[ROCOR şi OCA]])
  
===The Church of the Refugees (1922-1991)===
+
===Biserica refugiaţilor (1922-1991)===
{{orthodoxyinamerica}}
+
{{Ortodoxiaînamerica}}
In 1927, ROCOR declared "The part of the Russian Church that finds itself abroad considers itself an inseparable, spiritually united branch of the Great Russian Church. It does not separate itself from its Mother Church and does not consider itself autocephalous," indicating that ROCOR considered itself to speak for all of the Russian Orthodox outside of Russia. The Church Abroad also considered itself to be the free voice of the enslaved Mother Church in the Soviet Union.<ref>For more on how ROCOR viewed its relationship to the Mother Church, see [http://web.archive.org/web/20030430123024/http:/orthodoxinfo.com/resistance/mpmother.htm Is the Moscow Patriarchate the "Mother Church" of the ROCOR?] by Protopresbyter Alexander Lebedeff, December 28th, 2007</ref>
+
În 1927, ROCOR s-au declarat "Partea din Biserica Rusiei care s-a găsit în afara graniţelor, se consideră ramură a Bisericii Mamă inseparabilă şi unită spiritual. Nu s-a separat singură de Biserica Mamă şi nu se consideră autocefală," ceea ce indică faptul că ROCOR se consideră purtătoare de cuvânt a ortodocşilor ruşi din afara Rusiei. Biserica din Afara Graniţelor se mai consideră ca fiind vocea liberă a Bisericii Mamă înrobite din Uniunea Sovietică.<ref>For more on how ROCOR viewed its relationship to the Mother Church, see [http://web.archive.org/web/20030430123024/http:/orthodoxinfo.com/resistance/mpmother.htm Is the Moscow Patriarchate the "Mother Church" of the ROCOR?] by Protopresbyter Alexander Lebedeff, December 28th, 2007</ref>
  
After the end of World War II, the [[Church of Russia|Patriarchate of Moscow]] broached the possibility of reunification between Moscow and ROCOR, presumably at the behest of the Soviet government, which had adopted a more conciliatory attitude towards religion during the war and was presumably trying to capitalize on its wartime alliances to win a more respectable position internationally. This was not deemed possible at that time by ROCOR, given that Russia was still under communist dictatorship and the Church was still persecuted and controlled by the atheist authorities.
+
La sfârşitul Celui de al II-lea Război Mondial, [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]] a abordat posibilitatea reunificării dintre Moscova şi ROCOR, probabil la îndemnul guvernului sovietic, care a adoptat o atitudine mult mai conciliatoare privind religia în timpul războiului şi se presupune că încerca să fructifice alianţele din timpul războiului pentru a obţine o poziţie internaţională mult mai respectabilă. Acest lucru nu a fost considerat posibil la vremea aceea de către ROCOR, deoarece Rusia se găsea încă sub dictatura comunistă iar Biserica Rusă înce era controlată şi persecutată de autorităţile atee.
  
===Holy Transfiguration Monastery and ROCOR===
+
===Mănăstirea Schimbarea la Faţă şi ROCOR===
In the 1960s, ROCOR took under its care [[Holy Transfiguration Monastery (Brookline, Massachusetts)]] (today the principal [[monastery]] of [[HOCNA]]) after the latter had broken communion from the [[Greek Orthodox Archdiocese of America]]. At some point later, they gradually assumed responsibility for much of ROCOR's external communications and publications. (The monks of Holy Transfiguration were English-speaking and the ROCOR bishops in America mainly were not.)
+
În anii 1960, ROCOR a primit sub păstorirea sa [[Mănăstirea Schimbării la Faţă (Brookline, Massachusetts)]] (astăzi principala [[mănăstire]] a [[HOCNA]]) după ce aceasta s-a desprins de [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii]]. Mai târziu, călugării de aici şi-au asumat treptat din ce în ce mai mult responsabilitatea pentru relaţiile externe ale ROCOR şi pentru publicaţiile sale. (Călugării de la Schimbarea la Faţă erau vorbitori de engleză pe când episcopii ROCOR, în majoritate, nu.)
  
It is believed by many that the allegedly sectarian spirit of ROCOR came into its flowering during this time and under the influence of this monastery, which frequently misrepresented the official policies and views of the Synod of Bishops. In the early 1980s the hierarchs of the Synod began to correct and censor the narrow-minded and incorrect views of the followers of Holy Transfiguration Monastery. Subsequently this group broke communion with ROCOR (regarding allegations of sexual abuse by the monastery's leadership), styling themselves the [[HOCNA|Holy Orthodox Church in North America]] (HOCNA). They became affiliated with the [[True Orthodox Church of Greece]], a Greek Old Calendarist group which broke from the [[Church of Greece]]. According to Fr. Alexey Young (author of ''The Russian Orthodox Church Outside Russia: A History and Chronology''), the association of ROCOR and Holy Transfiguration Monastery resulted in deep damage to ROCOR.<ref>For more on the history of this schism, see [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm], December 28, 2007</ref>
+
Mulţi consideră că spiritul sectar, vorba vine, al ROCOR a fost la apogeu în această perioadă şi sub influenţa acestei mănăstiri, care, în mod frecvent, a prezentat eronat politica oficială şi poziţiile Sinodului Episcopilor. La începutul anilor 1980, ierarhii sinodului au început să corecteze şi să cenzureze poziţiile înguste şi incorecte ale susţinătorilor Mănăstirii Schimbarea la Faţă. În consecinţă, acest grup a întrerupt comuniunea cu ROCOR (în urma acuzaţiilor de abuzuri sexuale ale conducerii mănăstirii), numindu-se ei înşişi [[HOCNA|Sfânta Biserica Ortodoxă din America de Nord]] (HOCNA). Ei s-au afiliat la [[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei]], un grup grec de vechi-calendarişti care s-a separat de [[Biserica Ortodoxă a Greciei]]. După spusele Părintelui Alexey Young (autor al lucrării ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei: Istorie şi Cronologie''), asocierea ROCOR cu Mănăstirea Schimbarea la Faţă a dus la deteriorarea gravă a imaginii ROCOR.<ref>For more on the history of this schism, see [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm], December 28, 2007</ref>
  
 +
===După căderea Uniunii Sovietice ===
 +
După căderea Uniunii Sovietice, ROCOR şi-a menţinut independenţa faţă de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]] pe motivul că biserica din Rusia a fost compromisă într-un mod inacceptabil. Unele acuzatori au mers atât de departe încât au declarat că întreaga ierarhie din Rusia era componentă a KGB-ului. De asemenea, ROCOR a încercat să trimită misiuni de convertire în Rusia post-sovietică.
  
 +
Totuşi, toate acestea nu au oprit comunicarea dintre părţi. Mulţi ani au avut loc contacte neoficiale şi călduroase între cele două grupuri. În 2001, Sinodul Patriarhiei Moscovei şi ROCOR au schimbat o corespondenţă oficială. Scrisoarea moscovită cuprindea poziţia conform căreia separarea anterioară şi curentă era o chestiune de politică pură. Răspunsul ROCORşi-a exprimat îngrijorarea privind implicarea continuă a Moscovei în [[ecumenism]], ceea ce a fost văzut ca o compromitere a ortodoxiei Moscovei. Cu toate acestea, acesta a fost, de departe, cel mai prietenesc discurs dintre cele de până atunci.
  
===After the Soviet fall===
+
După dizolvarea Uniunii Sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a continuat să înfiinţeze parohii în ţara mamă, cu toate că astăzi toate aceste parohii sunt fie în comuniune cu Patriarhia Moscovei fie sunt schismatice şi fac parte din grupul "Ruşii liberi" sau alte grupuri.  
After the end of the Soviet Union, ROCOR maintained its independence from the [[Church of Russia|Moscow Patriarchate]] on the grounds that the Church inside Russia had been unacceptably compromised. Some accusations went so far as to claim that the entire hierarchy within Russia were active KGB agents. ROCOR also attempted to set up missions in post-Soviet Russia.
 
  
This did not prevent all communication, however. For many years there had been unofficial and warm contacts between the two groups. In 2001, the Synod of the Patriarchate of Moscow and ROCOR exchanged formal correspondence. The Muscovite letter held the position that previous and current separation was over purely political matters. ROCOR's response expressed concern over continued Muscovite involvement in [[ecumenism]], which was seen as compromising Moscow's Orthodoxy.  Nevertheless, this was far more friendly  discourse than had been seen previously.
+
===Opinii ale Patriarhiei Moscovei ===
 +
După declaraţia Mitropolitului Serghie din 1927, în cadrul ROCOR, părerile privind Patriarhia Moscovei erau împărţite. Trebuie făcută distincţia dintre opiniile variate ale [[episcop]]ilor, [[cler]]ului şi laicilor din cadrul ROCO şi declaraţia oficială a Sinodului Episcopilor. Exista un consens general în ROCOR cum că guvernul sovietic manipula Patriarhia Moscovei într-o problemă sau alta şi că, în aceste condiţii, legăturile administrative erau imposibile. De asemenea, există şi declaraţii oficiale despre alegerea patriarhilor Moscovei care au avut loc după 1927 că ar fi invalide deoarece nu au fost alegeri libere (fără implicarea sovietelor) sau cu participarea întregii Biserici Ruse.<ref>See, for example, [http://www.stvladimirs.ca/library/concerning-patriarch-pimen.html Resolution of the Russian Orthodox Church Outside of Russia Concerning the Election of Pimen (Isvekov) as Patriarch of Moscow, September 1/14) 1971], December 27th, 2007</ref> Cu toate acestea, declaraţiile spuneau, în esenţă, că ROCOR nu recunoaşte Patriarhii Moscovei aleşi după 1927 ca fiind întâistătători legitimi ai Bisericii Rusiei – ei nu declarau că episcopii Patriarhiei Moscovei ar fi episcopi ilegitimi sau lipsiţi de har. Totuşi, sub umbrela acestui consens general, opiniile privind Patriarhia Moscovei se situau între cei care susţineau părerea extremă că Patriarhia Moscovei a apostaziat din Biserica Ortodoxă (aceia care gravitau în jurul Mănăstirii Schimbarea la Faţă fiind cei mai înfocaţi avocaţi ai acestei poziţii) şi cei care care îi considerau victime inocente în mâinile sovieticilor, cuprinzând toate gradele între aceste două extreme. Avocaţii vederilor radicale la adresa Patriarhiei Moscovei au devenit deosebit de virulenţi în perioada anilor 1970, în vremea când ROCOR se autoizola din ce în ce mai mult de restul lumii ortodoxe datorită îngrijorării privind direcţia implicării ortodoxe în mişcarea ecumenică. Înainte de colapsul Uniunii Sovietice, exista o nevoie arzândă de a răspunde întrebării despre ce trebuie făcut în privinţa statutului Patriarhiei Moscovei, deşi începând cu mijlocul anilor 1980 (când a început perioada glaznost-ului în Uniunea Sovietică şi culminând cu colapsul guvernului sovietic în 1991), această întrebare a dus la numeroase schisme şi a ocupat din ce în ce mai mult atenţia celor din ROCOR.
  
After the dissolution of the Soviet Union, the Russian Orthodox Church Outside Russia continued to establish itself in its homeland, although today, all of those parishes are either reconciled with the Moscow Patriarchate, or have gone into schism with one "Free Russian" group or another.
+
Există câteva aspecte importante referitor la poziţia oficială a ROCOR care trebuie înţelese. Istoric, ROCOR a afirmat întotdeauna că este o parte inseparabilă a Bisericii Rusiei iar statutul său de autonomie este doar temporar, bazat pe [http://www.pomog.org/index.html?http://www.pomog.org/ukaz.htm ucazul 362], până în vremea în care dominaţia guvernului sovietic asupra afacerilor Bisericii va înceta:
  
===Views on the Moscow Patriarchate===
+
:“Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei este o parte indisolubilă a Bisericii Ortodoxe Ruse şi până la dispariţia completă a guvernului ateist din Rusia, este auto-guvernată pe principii conciliatoare în concordanţă cu rezoluţia Patriarhului, Prea Sfântului Sinod şi a Consiliului Soborului Suprem al Bisericii Rusiei din data de 7/20 noiembrie, 1920, nr 362.”<ref>'The Statutes of the Russian Orthodox Church Outside of Russia', first paragraph [http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html], December 28, 2007</ref>
After the declaration of Metropolitan Sergius of 1927, there were a range of opinions regarding the Moscow Patriarchate within ROCOR. A distinction must be made between the various opinions of bishops, clergy, and laity within ROCOR, and official statements from the Synod of Bishops.  There was a general consensus in ROCOR that the Soviet government was manipulating the Moscow Patriarchate to one extent or another, and that under such circumstances administrative ties were impossible. There were also official statements made that the elections of the patriarchs of Moscow which occurred after 1927 were invalid because they were not conducted freely (without the interference of the Soviets) or with the participation of the entire Russian Church.<ref>See, for example, [http://www.stvladimirs.ca/library/concerning-patriarch-pimen.html Resolution of the Russian Orthodox Church Outside of Russia Concerning the Election of Pimen (Isvekov) as Patriarch of Moscow, September 1/14) 1971], December 27th, 2007</ref> However, these statements only declared that ROCOR did not recognize the Patriarchs of Moscow who were elected after 1927 as being the legitimate primates of the Russian Church -- they did not declare that the Bishops of the Moscow Patriarchate were illegitimate bishops, or without grace.  There were, however, under the umbrella of this general consensus, various opinions about the Moscow Patriarchate, ranging for those who held the extreme view that the Moscow Patriarchate had apostatized from the Church (those in the orbit of Holy Transfiguration Monastery being the most vocal advocates of this position), to those who considered them to be innocent sufferers at the hands of the Soviets, and all points in between.  Advocates of the more extreme view of the Moscow Patriarchate became increasingly strident in the 1970's, at a time when ROCOR was increasingly isolating itself from much of the rest of the Orthodox Church due to concerns over the direction of Orthodox involvement in the Ecumenical Movement. Prior to the collapse of the Soviet Union, there wasn't a burning need to settle the question of what should be made of the status of the Moscow Patriarchate, although beginning in the mid 1980's (as the period of Glaznost began in the Soviet Union, which culminated in the ultimate collapse of the Soviet government in 1991), these questions resulted in a number of schisms, and increasingly occupied the attention of those in ROCOR.
 
  
There are certain basic facts about the official position of ROCOR that should be understood.  Historically, ROCOR has always affirmed that it was an inseparable part of the Russian Church, and that it's autonomous status was only temporary, based upon [http://www.pomog.org/index.html?http://www.pomog.org/ukaz.htm Ukaz 362], until such time as the domination of the Soviet government over the affairs of the Church should cease:
+
În aceea şi direcţie, [[Anastasie (Gribanovsky) de Chişinău|Mitropolitul Anastasie]] a scris în al său Ultimă Dorinţă şi Testament:
  
:“The Russian Orthodox Church Outside of Russia is an indissoluble part of the Russian Orthodox Church, and for the time until the extermination in Russia of the atheist government, is self-governing on conciliar principles in accordance with the resolution of the Patriarch, the Most Holy Synod, and the Highest Church Council [Sobor] of the Russian Church dated 7/20 November, 1920, No. 362.”<ref>'The Statutes of the Russian Orthodox Church Outside of Russia', first paragraph, [http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html], December 28, 2007</ref>
+
:“Cât priveşte Patriarhia Moscovei şi ierarhii ei, atât timp cât ei vor continua cooperarea apropiată, activă şi benevolă cu guvernul sovietic, care propovăduieşte deschis ateismul complet şi lucrează la introducerea ateismului în întreaga naţiune rusă, Biserica din Afara Rusiei, menţinându-şi curăţia, nu trebuie să aibă nici un fel de comuniune canonică, liturgică şi nici chiar pur şi simplu externă cu ei, lăsându-i pe fiecare dintre ei în acelaşi timp judecăţii finale Sinodului (Soborului) a viitoarei Biserici Ortodoxe libere.”<ref>'The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957' [http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html], December 28, 2007</ref>
  
Similarly, [[Anastasy (Gribanovsky) of Kishinev|Metropolitan Anastasy]] wrote in his Last Will and Testament:
+
ROCOR considera Biserica Rusiei ca fiind formată din trei părţi în perioada sovietică: 1. Patriarhia Moscovei, 2. Biserica din Catacombe, şi 3. Biserica Ruă Liberă (ROCOR). Biserica din Catacombe a fost o parte importantă a Bisericii Rusiei înainte de Al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi din ROCOR au părăsit Rusia înainte sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ei nu au fost afectaţi de schimbările petrecute imediat după război – cea mai importantă fiind alegerea Patriarhului [[Alexei I (Simansky) de Moscova|Alexei I]], şi când Biserica din Catacombe s-a împăcat cu Patriarhia Moscovei. Până prin anii 1970, datorită reconcilierii, dar şi persecuţiilor continue ale sovieticilor, au rămas foarte puţini membrii ai Bisericii din Catacombe. Alexander Solzhenitsyn a punctat acest lucru într-o scrisoare din 1974 către Sinodul ROCOR al Întregii Diaspore, în care el declară că nu "trebuie arătată nici un fel de solidaritate cu catacombele misterioase, lipsite de păcate dar şi lipsite de trup."<ref>The Catacomb Tikhonite Church 1974, The Orthodox Word, Nov.-Dec., 1974 (59), 235-246, [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx], December 28, 2007.</ref> Faptul că Biserica din Catacombe a încetat pur şi simplu să existe a fost, de facto, recunoscută atunci când, deoarece comunismul se apropia de colapsul final în Rusia, ROCOR a încput să înfiinţeze parohiile "libere ruseşti" din Rusia şi să hirotonească episcopi pentru asemenea parohii, niciodată nu a recunoscut nici un fel de episcop din catacombe ca fiind episcop legitim.
  
:“As regards the Moscow Patriarchate and its hierarchs, then, so long as they continue in close, active and benevolent cooperation with the Soviet Government, which openly professes its complete godlessness and strives to implant atheism in the entire Russian nation, then the Church Abroad, maintaining Her purity, must not have any canonical, liturgical or even simply external communion with them whatsoever, leaving each one of them at the same time to the final judgment of the Council (Sobor) of the future free Russian Church.”<ref>'The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957' [http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html], December 28, 2007</ref>
+
Într-un final, colapsul comunismului în Uniunea Sovietică a precipitat criza din ROCOR, pentru că adevăratul motiv pentru care această separare de Patriarhia Moscovei apăruse iniţial, acum dispăruse şi astfel consensul care anterior ţinuse ROCOR unită a început să se destrame. Erau aceia care nu credeau că Patriarhia Moscovei este încă eliberată de sub controlul KGB şi astfel, în nici un caz ei nu renunţaseră la pe deplin la politicile Mitropolitului Serghie. Mai erau şi aceia care credeau că, făcând abstracţie de situaţia politică din Rusia, că problema ecumenismului în sine devenise un motiv suficient de păstrare a separării. Dar, după Sinodul Tuturor Ruşilor din august 2000 al Patriarhiei Moscovei, în care Patriarhia a condamnat oficial teoria ecumenistă a ramurilor şi, de asemenea, a renunţat în principiu, dacă nu în practică, la policies ale Mitropolitului Serghie, problema reconcilierii cu Patriarhia Moscovei a devenit de neevitat şi cerând o rezolvare, într-un fel sau altul <ref>Status Quo, ROCOR?, [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm], December 28, 2007.</ref>
  
ROCOR viewed the Russian Church as consisting of three parts during the Soviet period: 1. The Moscow Patriarchate, 2. the Catacomb Church, and 3. The Free Russian Church (ROCOR).  The Catacomb Church had been a significant part of the Russian Church prior to World War II.  Most of those in ROCOR had left Russia during or well before World War II.  They were unaware of the changes that had occurred immediately after World War II -- most significantly that with the election of Patriarch [[Alexei I (Simansky) of Moscow|Alexei I]], most of the Catacomb Church was reconciled with the Moscow Patriarchate.  By the 1970's, due to this reconciliation, as well as to continued persecution by the Soviets, there was very little left of the Catacomb Church.  Alexander Solzhenitsyn made this point in a letter to the 1974 All-Diaspora Sobor of ROCOR, in which he stated that ROCOR should not "show solidarity with a mysterious, sinless, but also bodiless catacomb."<ref>The Catacomb Tikhonite Church 1974, The Orthodox Word, Nov.-Dec., 1974 (59), 235-246, [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx], December 28, 2007.</ref> The fact that the catacomb Church had essentially ceased to exist was de facto recognized when, as Communism was about to finally collapse in Russia, ROCOR began to establish "Free Russian" parishes in Russia, and to consecrate bishops to oversee such parishes, and never recognized  any alleged Catacomb bishop as having a legitimate episcopacy.
+
===Reapropierea de Moscova ===
 +
[[Image:Laurus alexii signing.jpg|right|250px|thumb|Semnarea actului de uniune canonică de către Patriarhul Alexeai al II-lea şi Mitropolitul Laurus]]
 +
De la alegerea Mitropolitului [[Laurus (Skurla) de New York|Laurus]] ca Întâistătător al ROCOR în 2001, un proces stabil de reapropiere între ROCOR şi Patriarhia Moscovei a fost iniţiat. Vizite oficiale multiple au avut loc între ierarhi şi alţi clerici ale celor două biserici şi a fost anunţată o dată oficială pentru restaurarea unei [[comuniune deplină|comuniuni depline]] de ambele părţi sides.<ref>[http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/ http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/]</ref>
  
Finally, the collapse of Communism in the Soviet Union precipitated a crisis in ROCOR, because the very reason that had initially resulted in its separation from the Moscow Patriarchate had been removed, and so the basis of the consensus that had previously united ROCOR began to unravel. There were those who did not believe that the Moscow Patriarchate was yet free from the control of the KGB, and that in any case they had not sufficiently renounced the policies of Metropolitan Sergius.  There were also those who believed that regardless of the political situation in Russia, that the question of Ecumenism had become sufficient grounds for continued separation. But after the August 2000 All-Russian Sobor of the Moscow Patriarchate, in which the MP officially condemned the Branch Theory of Ecumenism, and also renounced in principle, if not in name, the policies of Metropolitan Sergius, the question of reconciliation with the Moscow Patriarchate become an unavoidable question that had to be resolved, one way or another<ref>Status Quo, ROCOR?, [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm], December 28, 2007.</ref>
+
În octombrie 2001 Patriarhul [[Alexei al II-lea (Ridiger) de Moscova|Alexei al II-lea]] şi [[Sfântul Sinod]] al Patriarhiei Moscovei a trimis o scrisoare Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei cerând la unire, dar fără succes. Cu toate acestea, exista o recunoaştere mutuală a harului tainelor celeilalte biserici. Apoi, în noiembrie 2003, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei formată din trei episcopi şi doi preoţi au făcut o vizită oficială la Moscova. Acest fapt a semnalat o încălzire a relaţiilor, iar în mai 2004, pentru prima dată de la înfiinţarea ROCOR, Întâistătătorul ROCOR, Mitropolitul Laurus a vizitat Moscova şi s-a întâlnit cu Patriarhul Alexei. Cei doi lideri de biserici au înfiinţat o comisie comună care să examineze posibilităţile de depăşire a despărţirii dintre cele două biserici. Acest comitet s-a întâlnit de câteva ori, cu succes, lucrând la detaliile intercomuniunii dintre membrii celor două biserici.
  
===Rapprochement with Moscow===
+
Această posibilitate de reapropiere a dus la o mică [[schismă]] de ROCOR, luându-l pe auto-pensionatul Mitropolit [[Vitaly (Ustinov) de New York|Vitaly]] (predecesorul Mitropolitului Laurus) cu ea (considerat de unii ca fiind, de fapt, răpit de schismatici). Gruparea rezultată se auto-intitulează ''[[Biserica ortodoxă rusă în Exil]]'' (ROCE/ROCiE), cu toate că, adesea, încă mai foloseşte numele de ''ROCOR''. Câteva alte comunităţi s-au separat de ROCOR, unele unindu-se cu grupuri de [[vechi-calendarişti]].
[[Image:Laurus alexii signing.jpg|right|250px|thumb|The signing of the Act of Canonical Communion by Patr. Alexey II and Metr. Laurus]]
 
Since the election of Metropolitan [[Laurus (Skurla) of New York|Laurus]] as First Hierarch of ROCOR in 2001, a steady process of rapprochement occurred between ROCOR and the [[Church of Russia|Moscow Patriarchate]]. Multiple official visits have been exchanged between hierarchs and other clergy of both churches, and the date for restoration of [[full communion]] was officially announced by both sides.<ref>[http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/ http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/]</ref>
 
  
In October 2001 Patriarch [[Alexei II (Ridiger) of Moscow|Alexei II]] and the [[Holy Synod]] of the Moscow Patriarchate sent a letter to the Bishops' Council of the Russian Orthodox Church Outside Russia calling for reconciliation, but without success. However, there was mutual recognition of grace in the sacraments of each church. Then, in November 2003, a delegation of the Russian Orthodox Church Outside Russia consisting of three bishops and two priests paid an official visit to the Moscow Patriarchate. This signaled a warming in relations, and in May 2004 for the first time since the foundation of the Russian Orthodox Church Outside Russia, the First Hierarch of ROCOR, Metropolitan Laurus, visited Moscow and met with Patriarch Alexei. The two church leaders established a joint committee to examine ways to overcome the division between their churches. This committee met successfully on several occasions, working out the details of intercommunion between the two Church bodies.
+
În [[21 iunie]] 2005, s-a anuţat simultan de către ROCOR şi Patriarhia Moscovei, pe site-urile fiecăreia că dialogul de reapropiere conduce spre reluarea relaţiilor depline dintre ROCOR şi PM şi că ROCOR va avea statutul de [[autonomie]].<ref>[http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html][http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html]</ref>
  
This possibility of rapprochement led to a small [[schism]] from ROCOR, taking the self-retired Metropolitan [[Vitaly (Ustinov) of New York|Vitaly]] (Metropolitan Laurus's predecessor) with it (regarded by many in ROCOR as having been abducted by the schismatics). The resultant body refers to itself as the ''[[Russian Orthodox Church in Exile]]'' (ROCE/ROCiE), though it often still uses the ''ROCOR'' name. A few other communities have also broken off from ROCOR, some joining with Greek [[Old Calendarists|Old Calendarist]] groups.
+
În mai 2006, ROCOR a organizat al IV-lea Sinod al Întregii Diaspore, care s-a ţinut în Catedrala Preasfânta Maica Domnului Bucuria celor Necăjiţi din San Francisco, California. Sinodul, format din delegaţi ai clerului şi laicilor din toate eparhiile ROCOR, a adoptat o rezoluţie care exprimă "marea speranţă că, în curând, unitatea Bisericii Rusiei va fi realizată pe temelia Adevărului lui Hristos, deschizând posibilitatea pentru noi de a sluji împreună şi să ne împărtăşim dintr-un singur potir."<ref>[http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45 http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45]</ref>
  
On [[June 21]], 2005, it was announced simultaneously by both the ROCOR and the MP on their respective websites that rapprochement talks were leading toward the resumption of full relations between the ROCOR and the MP and that the ROCOR would be given the status of [[autonomy]].<ref>[http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html][http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html]</ref>
+
După acest sinod al diasporei, a avut loc un sinod al episcopilor din ROCOR. După declaraţiile unor surse apropiate sinodului, s-a ajuns, în general, la o înţelegere asupra textului propus pentru "[[Actul de Comuniune Canonică cu Patriarhia Moscovei|Actul de Unitate Canonică]]," dar acesta a fost retrimis înapoi Comitetului de Dialog cu Patriarhia Moscovei pentru a reface anumite aspecte ale documentului.{{citat}} Natura exactă a elementelor care necesitau clarificare nu este cunoscută pe deplin, dar, în conformitate cu surse apropiate Sinodului Episcopilor, este vorba, printre altele, şi de aspecte ale proprietăţilor din Ţara Sfântă.{{citat}}
  
In May 2006, the ROCOR met in its IV All-Diaspora Council, which was held at Most Holy Theotokos Joy of All Who Sorrow Cathedral in San Francisco, California. The council consisted of clergy and lay delegates from all dioceses of the ROCOR, and adopted a resolution, expressing "great hope that in the appropriate time, the unity of the Russian Church will be restored upon the foundation of the Truth of Christ, opening for us the possibility to serve together and to commune from one Chalice."<ref>[http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45 http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45]</ref>  
+
În 6 septembrie 2006, Sinodul Episcopilor ROCOR a confirmat aprobarea lor pentru Actul revizuit de Unire Canonicăşi a împuternicit Comitetul de Dialog cu Patriarhia Moscovei să clarifice detaliile semnării oficiale ale Actului.<ref> [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html]</ref> Subsequently on September 11, 2006 The Synod of Bishops of ROCOR published on ROCOR's website a clarification of their decision to confirm and approve the Act.<ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html]</ref> Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi Întregii Rusii a aprobat munca comitetelor şi a declarat că faptul reunificării merge în direcţia cea bună, dar va mai lua ceva timp.<ref> [http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977 http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977]</ref>
  
Following the IV All-Diaspora Council, the Council of Bishops of the ROCOR was held. According to sources close to the council, it generally agreed with the text of the proposed "[[Act of Canonical Communion with the Moscow Patriarchate|Act of Canonical Unity]]," but remitted it back to the Committee for Dialogue with the Moscow Patriarchate to rework certain aspects of the document.{{citation}} The exact nature of the elements to be worked out is unclear, but, according to sources close to the Synod of Bishops, involves, among other things, property issues in the Holy Land.{{citation}}
+
Atât Patriarhia Moscovei cât şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei au publicat pe site-urile proprii varianta finală a Actului de Unire Canonică <ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html]</ref> with all relevant supporting documents <ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html] [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html] </ref> în 1 noiembrie 2006. Actul fiind aprobat atât de Patriarhia Moscovei cât şi de ROCOR, a fost semnat în mod oficial în 17 mai 2007 la Moscova, urmat fiind de o conslujire a Sfintei Liturghii, aducând astfel ROCOR în Biserica Rusă.
  
On September 6, 2006 The Synod of Bishops of ROCOR decreed their confirmation and approval of the revised Act of Canonical Unity and instructed the Commission on Discussion with the Moscow Patriarchate to work jointly with the Moscow Patriarchate to work out details of the official signing of the Act.<ref> [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html]</ref> Subsequently on September 11, 2006 The Synod of Bishops of ROCOR published on ROCOR's website a clarification of their decision to confirm and approve the Act.<ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html]</ref> Patriarch Alexy II of Moscow and All Russia acknowledged the work of the commissions and declared that the act of reunification, while moving in the right direction, will take time.<ref> [http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977 http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977]</ref>
+
===ROCOR astăzi===
 
+
ROCOR currently has over 400 [[parish]]es as well as [[monastery|monasteries]] for men and women in 40 countries throughout the world, served by nearly 600 [[priest]]s. In North America, it has approximately 133 parishes in the US and 22 in Canada. There are three ROCOR communities in the United Kingdom and 21 in [[Diocese of Australia and New Zealand (ROCOR)|Australia and New Zealand]]. There are also roughly 100 communities which owe allegiance to ROCOR in Russia and the other nations of the former Soviet Union.
Both the Moscow Patriarchate and the Russian Orthodox Church Outside Russia published on their respective websites the final full text of the Act of Canonical Unity <ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html]</ref> with all relevant supporting documents <ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html  http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html] [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html] </ref> on November 1, 2006. The Act having been approved by both the Moscow Patriarchate and ROCOR, it was formally signed in Moscow on May 17, 2007, followed by a concelebration of the Divine Liturgy, bringing the ROCOR into the Moscow Patriarchate.
 
 
 
===ROCOR Today===
 
ROCOR currently has over 400 [[parish]]es as well as [[monastery|monasteries]] for men and women in 40 countries throughout the world, served by nearly 600 [[priest]]s. In North America, it has approximately 133 parishes in the US and 22 in Canada. There are three ROCOR communities in the United Kingdom and 21 in [[Diocese of Australia and New Zealand (ROCOR)|Australia and New Zealand]]. There are also roughly 100 communities which owe allegiance to ROCOR in Russia and the other nations of the former Soviet Union.
 
  
 
There are five ROCOR monasteries for men and women in North America, the most important and largest of which is [[Holy Trinity Monastery (Jordanville, New York)]], to which is attached ROCOR's seminary, [[Holy Trinity Orthodox Seminary (Jordanville, New York)|Holy Trinity Orthodox Seminary]].
 
There are five ROCOR monasteries for men and women in North America, the most important and largest of which is [[Holy Trinity Monastery (Jordanville, New York)]], to which is attached ROCOR's seminary, [[Holy Trinity Orthodox Seminary (Jordanville, New York)|Holy Trinity Orthodox Seminary]].
Linia 86: Linia 84:
 
In concert with the [[Church of Jerusalem]], ROCOR also oversees the [http://www.jerusalem-mission.org/ Russian Ecclesiastical Mission in Jerusalem], which acts as caretaker to three holy sites in Palestine, all of which are monasteries.
 
In concert with the [[Church of Jerusalem]], ROCOR also oversees the [http://www.jerusalem-mission.org/ Russian Ecclesiastical Mission in Jerusalem], which acts as caretaker to three holy sites in Palestine, all of which are monasteries.
  
==Ecclesiastical status before 2007==
+
==Statutul ecleziastic înainte de 2007==
Until the reconciliation with Moscow in 2007, the ROCOR was in relative [[Eucharist]]ic isolation from much of the Orthodox world, not always exchanging [[full communion]] with the majority of Orthodox [[jurisdiction]]s. It maintained good relations, intercommunion, and [[concelebration]] with the [[Church of Serbia]], the [[Church of Jerusalem]], and the [[Church of Sinai]].
+
Until the reconciliation with Moscow in 2007, the ROCOR was in relative [[Eucharist]]ic isolation from much of the Orthodox world, not always exchanging [[full communion]] with the majority of Orthodox [[jurisdiction]]s. It maintained good relations, intercommunion, and [[concelebration]] with the [[Church of Serbia]], the [[Church of Jerusalem]], and the [[Church of Sinai]].
 
 
Before the reconciliation, ROCOR's status with regard to [[full communion]] was not entirely clear-cut.  There was never a formal declaration of a break in communion made between ROCOR and most other Orthodox churches, though in many dioceses [[concelebration]] had been suspended.  In others, concelebration was active. A formal declaration of breaking communion with the OCA was issued by the ROCOR Synod after the Moscow Patriarchate issued the Tomos of Autocephaly to the OCA. (See: [[ROCOR and OCA]].) Generally Orthodox Christians from all local Orthodox churches were welcome to the chalice in ROCOR churches.  There was never a declaration from the ROCOR synod that grace did not exist in the [[New Calendar]] jurisdictions, in spite of statements to the contrary by the followers of Holy Transfiguation Monastery in Boston when they were still with the Synod.
 
 
 
ROCOR formerly maintained communion with a few [[Old Calendarist]] jurisdictions, including the [[Holy Synod in Resistance]] (True Orthodox Church of Greece, so-called "Cyprianites"), the [[Old Calendar Orthodox Church of Romania]] (Synod of Metropolitan Vlasie), and the [[Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria]] (Bishop Photii).  In 2006, communion with the [[Holy Synod in Resistance]] was suspended, after the ROCOR Synod received a letter from Metropolitan Cyprian of Oropos and Fili stating that Metropolitan Laurus' name had been "struck from the diptych."<ref>[http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html]</ref> Relations with the Synod of Metropolitan Vlasie and with Bishop Photii of Triaditza were subsequently severed as well. 
 
  
As of 2007, with the reconciliation with Moscow, the ROCOR is now in communion with [[List of autocephalous and autonomous churches|all of mainstream Orthodoxy]] by virtue of its incorporation into the Moscow Patriarchate.
+
Before the reconciliation, ROCOR's status with regard to [[full communion]] was not entirely clear-cut. There was never a formal declaration of a break in communion made between ROCOR and most other Orthodox churches, though in many dioceses [[concelebration]] had been suspended. In others, concelebration was active. A formal declaration of breaking communion with the OCA was issued by the ROCOR Synod after the Moscow Patriarchate issued the Tomos of Autocephaly to the OCA. (See: [[ROCOR and OCA]].) Generally Orthodox Christians from all local Orthodox churches were welcome to the chalice in ROCOR churches. There was never a declaration from the ROCOR synod that grace did not exist in the [[New Calendar]] jurisdictions, in spite of statements to the contrary by the followers of Holy Transfiguation Monastery in Boston when they were still with the Synod.
  
==The Episcopacy==
+
ROCOR formerly maintained communion with a few [[Old Calendarist]] jurisdictions, including the [[Holy Synod in Resistance]] (True Orthodox Church of Greece, so-called "Cyprianites"), the [[Old Calendar Orthodox Church of Romania]] (Sinodul Mitropolitului Vlasie), and the [[Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria]] (Episcop Fotie). În 2006, communion with the [[Holy Synod in Resistance]] was suspended, after the ROCOR Synod received a letter from Metropolitan Cyprian of Oropos and Fili stating that Metropolitan Laurus' name had been "struck from the diptych."<ref>[http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html]</ref> Relations with the Synod of Metropolitan Vlasie and with Bishop Photii of Triaditza were subsequently severed as well.  
The Russian Orthodox Church Outside Russia currently has 13 [[bishop]]s serving 11 [[diocese]]s throughout the world.
 
  
 +
Începând cu 2007, odată cu reconcilierea cu Moscova, ROCOR este în prezent în comuniune cu [[Lista bisericilor autocefale şi autonome|bisericile din curentul principal al Ortodoxiei]] în virtutea faptului de a fi fost reîncorporată în Patriarhia Moscovei.
  
Ruling bishops:
+
==Episcopatul==
* Metropolitan [[Laurus (Skurla) of New York|Laurus (Skurla)]] of New York and Eastern America, First Hierarch of the Russian Orthodox Church Outside of Russia, Ruling Bishop of the Syracuse-Holy Trinity Diocese, ''[[Locum Tenens]]'' of the Eastern part of the Diocese of Montreal and Canada
+
Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei are în prezent 13 [[episcop]]i care păstoresc 11 [[eparhie|eparhii]] în lumea întreagă.
* Archbishop [[Alypy (Gamanovich) of Chicago|Alypy (Gamanovich)]] of Chicago and Mid-America
 
* Archbishop [[Mark (Arndt) of Berlin|Mark (Arndt)]] of Berlin, Germany and of Great Britain
 
* Archbishop [[Hilarion (Kapral) of Sydney|Hilarion (Kapral)]] of Sydney, [[Diocese of Australia and New Zealand (ROCOR)|Australia and New Zealand]]
 
* Archbishop [[Kyrill (Dmitrieff) of San Francisco|Kyrill (Dmitrieff)]] of San Francisco and Western America, Locum Tenens of the Western part of the Diocese of Montreal and Canada
 
* Bishop [[Michael (Donskoff) of Geneva|Michael (Donskoff)]] of Geneva and Western Europe
 
  
Vicar bishops:
+
Episcopi eparhiali:
* Bishop [[Daniel (Alexandrow) of Erie|Daniel (Alexandrow)]] of Erie, Vicar of the President of the Synod of Bishops for the service of Old Believers
+
* Mitropolit [[Laurus (Skurla) de New York|Laurus (Skurla)]] de New York şi America Estică, Prim Ierarh la Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, Episcop eparhial al Eparhiei Sfânta Treime-Siracuza, ''[[Locum Tenens]]'' al zonei estice a Eparhiei de Montreal şi Canada
* Bishop [[Gabriel (Chemodakov) of Manhattan|Gabriel (Chemodakov)]] of Manhattan, Vicar of the Eastern American and New York Diocese
+
* Arhiepiscop [[Alypy (Gamanovich) de Chicago|Alypy (Gamanovich)]] de Chicago şi AMerica de Mijloc
* Bishop [[Agapit (Gorachek) of Stuttgart|Agapit (Gorachek)]] of Stuttgart, Vicar of the German Diocese
+
* Arhiepiscop [[Marcu (Arndt) de Berlin|Marcu (Arndt)]] de Berlin, Germania şi Marea Britanie
* Bishop [[Peter (Loukianoff) of Cleveland|Peter (Loukianoff)]] of Cleveland, Vicar of the Chicago Diocese
+
* Arhiepiscop [[Hilarion (Kapral) de Sydney|Hilarion (Kapral)]] de Sydney, [[Eparhia de Australia şi Noua Zeelandă (ROCOR)|Australia şi Noua Zeelandă]]
 +
* Arhiepiscop [[Kyrill (Dmitrieff) de San Francisco|Kyrill (Dmitrieff)]] de San Francisco şi America Vestică, Locum Tenens al zonei vestice a Eparhiei de Montreal şi Canada
 +
* Episcop [[Michael (Donskoff) de Geneva|Michael (Donskoff)]] de Geneva şi Europa Vestică
  
Retired bishops:
+
Episcopi vicari:
* Bishop [[Ambrose (Cantacuzène) of Geneva|Ambrose (Cantacuzène)]], Retired, formerly of Geneva and Western Europe
+
* Episcop [[Daniel (Alexandrow) de Irlanda|Daniel (Alexandrow)]] de Irlanda, Vicar al Preşedintelui Sinodului Episcopilor pentru slujbele Vechi-credincioşilor
* Bishop [[Varnava (Prokofiev) of Cannes|Varnava (Prokofiev)]], Retired, formerly of Cannes, Vicar for the Western European diocese
+
* Episcop [[Gabriel (Chemodakov) de Manhattan|Gabriel (Chemodakov)]] de Manhattan, Vicar al Eparhiei Americii de Est şi de New York
 +
* Episcop [[Agapit (Gorachek) de Stuttgart|Agapit (Gorachek)]] de Stuttgart, Vicar al Eparhiei Germane
 +
* Episcop [[Peter (Loukianoff) de Cleveland|Peter (Loukianoff)]] de Cleveland, Vicar al Eparhiei de Chicago
  
Bishop transfered to Moscow Patriarchate
+
Episcopi retraşi:
* Bishop [[Evtikhii (Kurochkin) of Ishim|Evtikhii (Kurochkin)]] of Domodedovo, Patriarchal Vicar for the service of the parishes in Russia which had been under ROCOR
+
* Episcop [[Ambrose (Cantacuzène) de Geneva|Ambrose (Cantacuzène)]], pensionat, fost de Geneva şi Europa Vestică
 +
* Episcop [[Varnava (Prokofiev) de Cannes|Varnava (Prokofiev)]], pensionat, fost de Cannes, Vicar al Eparhiei Europei de Vest
  
Suspended bishops:
+
Episcopi transferaţi în Patriarhia Moscovei
* Bishop [[Agafangel (Pashkovsky) of Simferopol|Agafangel (Pashkovsky)]], suspended. Formerly bishop of Odessa and the Crimea
+
* Episcop [[Evtikhii (Kurochkin) de Ishim|Evtikhii (Kurochkin)]] de Domodedovo, Vicar Patriarhal pentru slujbele parohiilor din Rusia care au fost sub ROCOR
  
 +
Episcopi suspendaţi:
 +
* Episcop [[Agafangel (Pashkovsky) de Simferopol|Agafangel (Pashkovsky)]], suspendat. Fost episcop de Odessa şi Crimeea
  
Former bishops:
+
Episcopi adormiţi:
* Metropolitan [[Anthony (Khrapovitsky) of Kiev]] (reposed on August 10, 1936, in Sremsky Karlovtsy, Serbia).
+
* Mitropolit [[Anthony (Khrapovitsky) de Kiev]] (adormit în 10 august 1936, în Sremsky Karlovtsy, Serbia).
* Metropolitan [[Anastasy (Gribanovsky) of Kishinev]] (reposed on May 22, 1965).
+
* Mitropolit [[Anastasy (Gribanovsky) de Chişinău]] (adormit în 22 mai 1965).
* Metropolitan [[Vitaly (Ustinov) of New York]] (reposed on September 25, 2006 in Mansonville, Canada).
+
* Mitropolit [[Vitaly (Ustinov) de New York]] (adormit în September 25 2006 în Mansonville, Canada).  
* Archbishop [[Vitaly (Maximenko) of Jersey City]] (Reposed in 1960)
+
* Arhiepiscop [[Vitaly (Maximenko) of Jersey City]] (adormit în 1960)
*Archbishop [[John (Maximovitch) of San Francisco]] (Reposed July 2, 1966, glorified as a saint July 2, 1994).
+
*Arhiepiscop [[John (Maximovitch) of San Francisco]] (adormit în 2 iulie 1966, sanctificatîn 2 iulie 1994).
* Bishop [[Alexander (Mileant) of Buenos Aires|Alexander (Mileant)]] of Buenos Aires and South America (reposed [[September 13]], 2005 [http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/news05/balexdeath.html])
+
* Episcop [[Alexander (Mileant) de Buenos Aires|Alexander (Mileant)]] de Buenos Aires şi America de Sud (adormit în [[September 13]], 2005 [http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/news05/balexdeath.html])
* Bishop [[Mitrophan (Znosko-Borovsky) of Boston]], reposed February 15, 2002.
+
* Episcop [[Mitrophan (Znosko-Borovsky) de Boston]], adormit în 15 februarie 2002.
  
==See also==
+
==Vezi şi==
*[[ROCOR and OCA]]
+
*[[ROCOR şi OCA]]
  
==Notes==  
+
==Referinţe==  
<div class="references-small">
+
<div class="references-small">  
<references />
+
<references />  
 
</div>
 
</div>
  
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/ Russian Orthodox Church Outside Russia] (Official site, Russian)
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/ Russian Orthodox Church Outside Russia] (Official site, Russian)
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/indexeng.htm Russian Orthodox Church Outside Russia] (Official site, English)
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/indexeng.htm Russian Orthodox Church Outside Russia] (Official site, English)
 
*[http://www.roca.org/ ROCA: A collection of Russian Orthodox Materials] (Unofficial site)
 
*[http://www.roca.org/ ROCA: A collection of Russian Orthodox Materials] (Unofficial site)
*[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx History of the Russian Orthodox Church Abroad], by St. [[John Maximovitch]]
+
*[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx History of the Russian Orthodox Church Abroad], by St. [[Ioan Maximovici]]
 
*[http://gnisios.narod.ru/bisrocor.html Bishops of the ROCOR]
 
*[http://gnisios.narod.ru/bisrocor.html Bishops of the ROCOR]
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/svassasobor.htm "Glory be to God, Who Did Not Abandon His Church": The Self-Awareness of ROCOR at the Third All-Diaspora Council of 1974], by Nun Vassa (Larin)
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/svassasobor.htm "Glory be to God, Who Did Not Abandon His Church": The Self-Awareness of ROCOR at the Third All-Diaspora Council of 1974], by Nun Vassa (Larin)

Versiunea de la data 13 august 2008 16:16

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.



{{{nume}}}
Jurisdicție Rusia
Tipul eparhiei Semi-autonomă
Întemeiere 1922
Episcop actual Mitropolitul Laurus
Scaun New York
Reședință New York, New York
Teritoriu canonic Statele Unite, lumea întreagă
Limbă liturgică slavona veche, engleză, germană
Tradiție muzicală Cântarea rusă
Calendar Iulian
Număr de credincioși (estimat) între 60,000 şi 100,000
Site web oficial ROCOR

Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei (numită şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor, ROCA, ROCOR, Sinodul Karlovsty sau Sinodul) este o jurisdicţie semi-autonomă a Patriarhiei Moscovei, formată iniţial ca răspuns la politica bolşevică de distrugere a religiei din Uniunea Sovietică, curând după revoluţie din 1918. ROCOR păstoreşte peste eparhiile pe care Patriarhia Moscovei le avea în diaspora.

Istoric

Înfiinţare şi primii ani

În 1920, guvernul sovietic şi-a dat pe faţă ostilitatea faţă de Biserica Ortodoxă Rusă. Sfântul Tikhon, Patriarh al Moscovei a emis un ucaz (decret) prin care toţi creştini ortodocşi ruşi din afara graniţelor, aflaţi în acel moment sub autoritatea şi păstorirea Patriarhiei sale să se organizeze şi guverneze ei înşişi, independent de Biserica Mamă, până în acle vremuri când Patriarhia va fi din nou liberă.

Printre cei mai mulţi episcopi şi ierarhi ruşi, acest ucaz a fost interpretat ca o autorizaţie pentru un sinod de urgenţă al tuturor ierarhilor ortodocşi ruşi pentru a permite bisericii să funcţioneze în afara Rusieişi să ofere păstorire spirituală celor aproape trei milioane de emigranţi ruşi. Pentru a urgenta aceste sinod, guvernul sovietic a proclamat în mai 1922 propria sa "Biserică Vie" ca o "reformă" a Bisericii Ortodoxe Ruseşti.

În 13 septembrie 1922, ierarhii ortodocşi ruşi din Serbia au dat binecuvântarea lor pentru înfiinţarea, acolo, a unui sinod al Episcopilor Bisericii Ruse din afara Graniţelor, temelia ROCOR. În noiembrie 1922, ortodocşii ruşi din America de Nord au ţinut un sinod şi l-au ales pe Mitropolitul Platon ca întâistătător al unui exarhat rus autonom în Americi (cunoscut şi sub numele de Mitropolia, care ulterior va deveni Biserica Ortodoxă din America). Cu toate că ierarhii Mitropoliei au participat cu drepturi egale la sinodul din afara graniţelor, ulterior a izbucnit un conflict trilateral, în Statele Unite, între exarhatul patriarhal, ROCOR (cunoscută uneori ca "Sinodul" în această periodă) şi Biserica Vie, care afirma că este singura deţinătoare legitimă (adică recunoscută de guvernul sovietic) a tuturor proprietăţilor ortodoxe din SAU. (Vezi: ROCOR şi OCA)

Biserica refugiaţilor (1922-1991)

Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în America
Orthodox us.gif
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie)
Ortodoxia în America (bibliografie)
Reacția bizantină la autocefalia OCA
Adunarea din Ligonier
ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară

OCA - Română - a Moscovei
ROCOR - Sârbă
ale Patriarhiei Ecumenice:
Albaneză - Carpato-Rusă
Belarus - Greacă - Ucraineană:
Palestiniană/Iordaniană

Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul
Sfânta Cruce
Sfânta Treime
Sfântul Gherman
Sfântul Tihon
Sfântul Sava
Sfânta Sofia
Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC
OCF - OCL - OCMC - OCLife
- OISM - OTSA - SCOBA
Grupuri
Biserica Catolică Ortodoxă Americană
Frăția Sfântului Moise cel Negru
Sfântul Ordin al MANS/CSB
Societatea preoților de mir Sfântul Vasile
Editaţi această casetă

În 1927, ROCOR s-au declarat "Partea din Biserica Rusiei care s-a găsit în afara graniţelor, se consideră ramură a Bisericii Mamă inseparabilă şi unită spiritual. Nu s-a separat singură de Biserica Mamă şi nu se consideră autocefală," ceea ce indică faptul că ROCOR se consideră purtătoare de cuvânt a ortodocşilor ruşi din afara Rusiei. Biserica din Afara Graniţelor se mai consideră ca fiind vocea liberă a Bisericii Mamă înrobite din Uniunea Sovietică.[1]

La sfârşitul Celui de al II-lea Război Mondial, Patriarhia Moscovei a abordat posibilitatea reunificării dintre Moscova şi ROCOR, probabil la îndemnul guvernului sovietic, care a adoptat o atitudine mult mai conciliatoare privind religia în timpul războiului şi se presupune că încerca să fructifice alianţele din timpul războiului pentru a obţine o poziţie internaţională mult mai respectabilă. Acest lucru nu a fost considerat posibil la vremea aceea de către ROCOR, deoarece Rusia se găsea încă sub dictatura comunistă iar Biserica Rusă înce era controlată şi persecutată de autorităţile atee.

Mănăstirea Schimbarea la Faţă şi ROCOR

În anii 1960, ROCOR a primit sub păstorirea sa Mănăstirea Schimbării la Faţă (Brookline, Massachusetts) (astăzi principala mănăstire a HOCNA) după ce aceasta s-a desprins de Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii. Mai târziu, călugării de aici şi-au asumat treptat din ce în ce mai mult responsabilitatea pentru relaţiile externe ale ROCOR şi pentru publicaţiile sale. (Călugării de la Schimbarea la Faţă erau vorbitori de engleză pe când episcopii ROCOR, în majoritate, nu.)

Mulţi consideră că spiritul sectar, vorba vine, al ROCOR a fost la apogeu în această perioadă şi sub influenţa acestei mănăstiri, care, în mod frecvent, a prezentat eronat politica oficială şi poziţiile Sinodului Episcopilor. La începutul anilor 1980, ierarhii sinodului au început să corecteze şi să cenzureze poziţiile înguste şi incorecte ale susţinătorilor Mănăstirii Schimbarea la Faţă. În consecinţă, acest grup a întrerupt comuniunea cu ROCOR (în urma acuzaţiilor de abuzuri sexuale ale conducerii mănăstirii), numindu-se ei înşişi Sfânta Biserica Ortodoxă din America de Nord (HOCNA). Ei s-au afiliat la Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei, un grup grec de vechi-calendarişti care s-a separat de Biserica Ortodoxă a Greciei. După spusele Părintelui Alexey Young (autor al lucrării Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei: Istorie şi Cronologie), asocierea ROCOR cu Mănăstirea Schimbarea la Faţă a dus la deteriorarea gravă a imaginii ROCOR.[2]

După căderea Uniunii Sovietice

După căderea Uniunii Sovietice, ROCOR şi-a menţinut independenţa faţă de Patriarhia Moscovei pe motivul că biserica din Rusia a fost compromisă într-un mod inacceptabil. Unele acuzatori au mers atât de departe încât au declarat că întreaga ierarhie din Rusia era componentă a KGB-ului. De asemenea, ROCOR a încercat să trimită misiuni de convertire în Rusia post-sovietică.

Totuşi, toate acestea nu au oprit comunicarea dintre părţi. Mulţi ani au avut loc contacte neoficiale şi călduroase între cele două grupuri. În 2001, Sinodul Patriarhiei Moscovei şi ROCOR au schimbat o corespondenţă oficială. Scrisoarea moscovită cuprindea poziţia conform căreia separarea anterioară şi curentă era o chestiune de politică pură. Răspunsul ROCORşi-a exprimat îngrijorarea privind implicarea continuă a Moscovei în ecumenism, ceea ce a fost văzut ca o compromitere a ortodoxiei Moscovei. Cu toate acestea, acesta a fost, de departe, cel mai prietenesc discurs dintre cele de până atunci.

După dizolvarea Uniunii Sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a continuat să înfiinţeze parohii în ţara mamă, cu toate că astăzi toate aceste parohii sunt fie în comuniune cu Patriarhia Moscovei fie sunt schismatice şi fac parte din grupul "Ruşii liberi" sau alte grupuri.

Opinii ale Patriarhiei Moscovei

După declaraţia Mitropolitului Serghie din 1927, în cadrul ROCOR, părerile privind Patriarhia Moscovei erau împărţite. Trebuie făcută distincţia dintre opiniile variate ale episcopilor, clerului şi laicilor din cadrul ROCO şi declaraţia oficială a Sinodului Episcopilor. Exista un consens general în ROCOR cum că guvernul sovietic manipula Patriarhia Moscovei într-o problemă sau alta şi că, în aceste condiţii, legăturile administrative erau imposibile. De asemenea, există şi declaraţii oficiale despre alegerea patriarhilor Moscovei care au avut loc după 1927 că ar fi invalide deoarece nu au fost alegeri libere (fără implicarea sovietelor) sau cu participarea întregii Biserici Ruse.[3] Cu toate acestea, declaraţiile spuneau, în esenţă, că ROCOR nu recunoaşte Patriarhii Moscovei aleşi după 1927 ca fiind întâistătători legitimi ai Bisericii Rusiei – ei nu declarau că episcopii Patriarhiei Moscovei ar fi episcopi ilegitimi sau lipsiţi de har. Totuşi, sub umbrela acestui consens general, opiniile privind Patriarhia Moscovei se situau între cei care susţineau părerea extremă că Patriarhia Moscovei a apostaziat din Biserica Ortodoxă (aceia care gravitau în jurul Mănăstirii Schimbarea la Faţă fiind cei mai înfocaţi avocaţi ai acestei poziţii) şi cei care care îi considerau victime inocente în mâinile sovieticilor, cuprinzând toate gradele între aceste două extreme. Avocaţii vederilor radicale la adresa Patriarhiei Moscovei au devenit deosebit de virulenţi în perioada anilor 1970, în vremea când ROCOR se autoizola din ce în ce mai mult de restul lumii ortodoxe datorită îngrijorării privind direcţia implicării ortodoxe în mişcarea ecumenică. Înainte de colapsul Uniunii Sovietice, exista o nevoie arzândă de a răspunde întrebării despre ce trebuie făcut în privinţa statutului Patriarhiei Moscovei, deşi începând cu mijlocul anilor 1980 (când a început perioada glaznost-ului în Uniunea Sovietică şi culminând cu colapsul guvernului sovietic în 1991), această întrebare a dus la numeroase schisme şi a ocupat din ce în ce mai mult atenţia celor din ROCOR.

Există câteva aspecte importante referitor la poziţia oficială a ROCOR care trebuie înţelese. Istoric, ROCOR a afirmat întotdeauna că este o parte inseparabilă a Bisericii Rusiei iar statutul său de autonomie este doar temporar, bazat pe ucazul 362, până în vremea în care dominaţia guvernului sovietic asupra afacerilor Bisericii va înceta:

“Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei este o parte indisolubilă a Bisericii Ortodoxe Ruse şi până la dispariţia completă a guvernului ateist din Rusia, este auto-guvernată pe principii conciliatoare în concordanţă cu rezoluţia Patriarhului, Prea Sfântului Sinod şi a Consiliului Soborului Suprem al Bisericii Rusiei din data de 7/20 noiembrie, 1920, nr 362.”[4]

În aceea şi direcţie, Mitropolitul Anastasie a scris în al său Ultimă Dorinţă şi Testament:

“Cât priveşte Patriarhia Moscovei şi ierarhii ei, atât timp cât ei vor continua cooperarea apropiată, activă şi benevolă cu guvernul sovietic, care propovăduieşte deschis ateismul complet şi lucrează la introducerea ateismului în întreaga naţiune rusă, Biserica din Afara Rusiei, menţinându-şi curăţia, nu trebuie să aibă nici un fel de comuniune canonică, liturgică şi nici chiar pur şi simplu externă cu ei, lăsându-i pe fiecare dintre ei în acelaşi timp judecăţii finale Sinodului (Soborului) a viitoarei Biserici Ortodoxe libere.”[5]

ROCOR considera Biserica Rusiei ca fiind formată din trei părţi în perioada sovietică: 1. Patriarhia Moscovei, 2. Biserica din Catacombe, şi 3. Biserica Ruă Liberă (ROCOR). Biserica din Catacombe a fost o parte importantă a Bisericii Rusiei înainte de Al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi din ROCOR au părăsit Rusia înainte sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ei nu au fost afectaţi de schimbările petrecute imediat după război – cea mai importantă fiind alegerea Patriarhului Alexei I, şi când Biserica din Catacombe s-a împăcat cu Patriarhia Moscovei. Până prin anii 1970, datorită reconcilierii, dar şi persecuţiilor continue ale sovieticilor, au rămas foarte puţini membrii ai Bisericii din Catacombe. Alexander Solzhenitsyn a punctat acest lucru într-o scrisoare din 1974 către Sinodul ROCOR al Întregii Diaspore, în care el declară că nu "trebuie arătată nici un fel de solidaritate cu catacombele misterioase, lipsite de păcate dar şi lipsite de trup."[6] Faptul că Biserica din Catacombe a încetat pur şi simplu să existe a fost, de facto, recunoscută atunci când, deoarece comunismul se apropia de colapsul final în Rusia, ROCOR a încput să înfiinţeze parohiile "libere ruseşti" din Rusia şi să hirotonească episcopi pentru asemenea parohii, niciodată nu a recunoscut nici un fel de episcop din catacombe ca fiind episcop legitim.

Într-un final, colapsul comunismului în Uniunea Sovietică a precipitat criza din ROCOR, pentru că adevăratul motiv pentru care această separare de Patriarhia Moscovei apăruse iniţial, acum dispăruse şi astfel consensul care anterior ţinuse ROCOR unită a început să se destrame. Erau aceia care nu credeau că Patriarhia Moscovei este încă eliberată de sub controlul KGB şi astfel, în nici un caz ei nu renunţaseră la pe deplin la politicile Mitropolitului Serghie. Mai erau şi aceia care credeau că, făcând abstracţie de situaţia politică din Rusia, că problema ecumenismului în sine devenise un motiv suficient de păstrare a separării. Dar, după Sinodul Tuturor Ruşilor din august 2000 al Patriarhiei Moscovei, în care Patriarhia a condamnat oficial teoria ecumenistă a ramurilor şi, de asemenea, a renunţat în principiu, dacă nu în practică, la policies ale Mitropolitului Serghie, problema reconcilierii cu Patriarhia Moscovei a devenit de neevitat şi cerând o rezolvare, într-un fel sau altul [7]

Reapropierea de Moscova

Semnarea actului de uniune canonică de către Patriarhul Alexeai al II-lea şi Mitropolitul Laurus

De la alegerea Mitropolitului Laurus ca Întâistătător al ROCOR în 2001, un proces stabil de reapropiere între ROCOR şi Patriarhia Moscovei a fost iniţiat. Vizite oficiale multiple au avut loc între ierarhi şi alţi clerici ale celor două biserici şi a fost anunţată o dată oficială pentru restaurarea unei comuniuni depline de ambele părţi sides.[8]

În octombrie 2001 Patriarhul Alexei al II-lea şi Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei a trimis o scrisoare Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei cerând la unire, dar fără succes. Cu toate acestea, exista o recunoaştere mutuală a harului tainelor celeilalte biserici. Apoi, în noiembrie 2003, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei formată din trei episcopi şi doi preoţi au făcut o vizită oficială la Moscova. Acest fapt a semnalat o încălzire a relaţiilor, iar în mai 2004, pentru prima dată de la înfiinţarea ROCOR, Întâistătătorul ROCOR, Mitropolitul Laurus a vizitat Moscova şi s-a întâlnit cu Patriarhul Alexei. Cei doi lideri de biserici au înfiinţat o comisie comună care să examineze posibilităţile de depăşire a despărţirii dintre cele două biserici. Acest comitet s-a întâlnit de câteva ori, cu succes, lucrând la detaliile intercomuniunii dintre membrii celor două biserici.

Această posibilitate de reapropiere a dus la o mică schismă de ROCOR, luându-l pe auto-pensionatul Mitropolit Vitaly (predecesorul Mitropolitului Laurus) cu ea (considerat de unii ca fiind, de fapt, răpit de schismatici). Gruparea rezultată se auto-intitulează Biserica ortodoxă rusă în Exil (ROCE/ROCiE), cu toate că, adesea, încă mai foloseşte numele de ROCOR. Câteva alte comunităţi s-au separat de ROCOR, unele unindu-se cu grupuri de vechi-calendarişti.

În 21 iunie 2005, s-a anuţat simultan de către ROCOR şi Patriarhia Moscovei, pe site-urile fiecăreia că dialogul de reapropiere conduce spre reluarea relaţiilor depline dintre ROCOR şi PM şi că ROCOR va avea statutul de autonomie.[9]

În mai 2006, ROCOR a organizat al IV-lea Sinod al Întregii Diaspore, care s-a ţinut în Catedrala Preasfânta Maica Domnului Bucuria celor Necăjiţi din San Francisco, California. Sinodul, format din delegaţi ai clerului şi laicilor din toate eparhiile ROCOR, a adoptat o rezoluţie care exprimă "marea speranţă că, în curând, unitatea Bisericii Rusiei va fi realizată pe temelia Adevărului lui Hristos, deschizând posibilitatea pentru noi de a sluji împreună şi să ne împărtăşim dintr-un singur potir."[10]

După acest sinod al diasporei, a avut loc un sinod al episcopilor din ROCOR. După declaraţiile unor surse apropiate sinodului, s-a ajuns, în general, la o înţelegere asupra textului propus pentru "Actul de Unitate Canonică," dar acesta a fost retrimis înapoi Comitetului de Dialog cu Patriarhia Moscovei pentru a reface anumite aspecte ale documentului.
„{{{1}}}”
({{{2}}})
Natura exactă a elementelor care necesitau clarificare nu este cunoscută pe deplin, dar, în conformitate cu surse apropiate Sinodului Episcopilor, este vorba, printre altele, şi de aspecte ale proprietăţilor din Ţara Sfântă.
„{{{1}}}”
({{{2}}})


În 6 septembrie 2006, Sinodul Episcopilor ROCOR a confirmat aprobarea lor pentru Actul revizuit de Unire Canonicăşi a împuternicit Comitetul de Dialog cu Patriarhia Moscovei să clarifice detaliile semnării oficiale ale Actului.[11] Subsequently on September 11, 2006 The Synod of Bishops of ROCOR published on ROCOR's website a clarification of their decision to confirm and approve the Act.[12] Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi Întregii Rusii a aprobat munca comitetelor şi a declarat că faptul reunificării merge în direcţia cea bună, dar va mai lua ceva timp.[13]

Atât Patriarhia Moscovei cât şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei au publicat pe site-urile proprii varianta finală a Actului de Unire Canonică [14] with all relevant supporting documents [15] în 1 noiembrie 2006. Actul fiind aprobat atât de Patriarhia Moscovei cât şi de ROCOR, a fost semnat în mod oficial în 17 mai 2007 la Moscova, urmat fiind de o conslujire a Sfintei Liturghii, aducând astfel ROCOR în Biserica Rusă.

ROCOR astăzi

ROCOR currently has over 400 parishes as well as monasteries for men and women in 40 countries throughout the world, served by nearly 600 priests. In North America, it has approximately 133 parishes in the US and 22 in Canada. There are three ROCOR communities in the United Kingdom and 21 in Australia and New Zealand. There are also roughly 100 communities which owe allegiance to ROCOR in Russia and the other nations of the former Soviet Union.

There are five ROCOR monasteries for men and women in North America, the most important and largest of which is Holy Trinity Monastery (Jordanville, New York), to which is attached ROCOR's seminary, Holy Trinity Orthodox Seminary.

In concert with the Church of Jerusalem, ROCOR also oversees the Russian Ecclesiastical Mission in Jerusalem, which acts as caretaker to three holy sites in Palestine, all of which are monasteries.

Statutul ecleziastic înainte de 2007

Until the reconciliation with Moscow in 2007, the ROCOR was in relative Eucharistic isolation from much of the Orthodox world, not always exchanging full communion with the majority of Orthodox jurisdictions. It maintained good relations, intercommunion, and concelebration with the Church of Serbia, the Church of Jerusalem, and the Church of Sinai.

Before the reconciliation, ROCOR's status with regard to full communion was not entirely clear-cut. There was never a formal declaration of a break in communion made between ROCOR and most other Orthodox churches, though in many dioceses concelebration had been suspended. In others, concelebration was active. A formal declaration of breaking communion with the OCA was issued by the ROCOR Synod after the Moscow Patriarchate issued the Tomos of Autocephaly to the OCA. (See: ROCOR and OCA.) Generally Orthodox Christians from all local Orthodox churches were welcome to the chalice in ROCOR churches. There was never a declaration from the ROCOR synod that grace did not exist in the New Calendar jurisdictions, in spite of statements to the contrary by the followers of Holy Transfiguation Monastery in Boston when they were still with the Synod.

ROCOR formerly maintained communion with a few Old Calendarist jurisdictions, including the Holy Synod in Resistance (True Orthodox Church of Greece, so-called "Cyprianites"), the Old Calendar Orthodox Church of Romania (Sinodul Mitropolitului Vlasie), and the Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria (Episcop Fotie). În 2006, communion with the Holy Synod in Resistance was suspended, after the ROCOR Synod received a letter from Metropolitan Cyprian of Oropos and Fili stating that Metropolitan Laurus' name had been "struck from the diptych."[16] Relations with the Synod of Metropolitan Vlasie and with Bishop Photii of Triaditza were subsequently severed as well.

Începând cu 2007, odată cu reconcilierea cu Moscova, ROCOR este în prezent în comuniune cu bisericile din curentul principal al Ortodoxiei în virtutea faptului de a fi fost reîncorporată în Patriarhia Moscovei.

Episcopatul

Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei are în prezent 13 episcopi care păstoresc 11 eparhii în lumea întreagă.

Episcopi eparhiali:

Episcopi vicari:

Episcopi retraşi:

Episcopi transferaţi în Patriarhia Moscovei

  • Episcop Evtikhii (Kurochkin) de Domodedovo, Vicar Patriarhal pentru slujbele parohiilor din Rusia care au fost sub ROCOR

Episcopi suspendaţi:

Episcopi adormiţi:

Vezi şi

Referinţe

  1. For more on how ROCOR viewed its relationship to the Mother Church, see Is the Moscow Patriarchate the "Mother Church" of the ROCOR? by Protopresbyter Alexander Lebedeff, December 28th, 2007
  2. For more on the history of this schism, see http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm, December 28, 2007
  3. See, for example, Resolution of the Russian Orthodox Church Outside of Russia Concerning the Election of Pimen (Isvekov) as Patriarch of Moscow, September 1/14) 1971, December 27th, 2007
  4. 'The Statutes of the Russian Orthodox Church Outside of Russia', first paragraph http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html, December 28, 2007
  5. 'The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957' http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html, December 28, 2007
  6. The Catacomb Tikhonite Church 1974, The Orthodox Word, Nov.-Dec., 1974 (59), 235-246, http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx, December 28, 2007.
  7. Status Quo, ROCOR?, http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm, December 28, 2007.
  8. http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/
  9. http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.htmlhttp://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html
  10. http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45
  11. http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html
  12. http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html
  13. http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977
  14. http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html
  15. http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html
  16. http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html

Legături externe