Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica Ortodoxă Română

4 octeți șterși, 9 noiembrie 2007 17:10
m
Câteva trăsături unice ale Ortodoxiei româneşti
Documentele bizantine păstrează în legătură cu creştinismul dacic, apoi proto-românesc şi menţiunea unei forme unice de episcopie, opusă celei citadine. Este vorba despre ''[[horepiscop|horepiscopat]]'' sau de organizarea ''ab initio'' a „''episcopilor satelor''”. Această trăsătură proto-românească din perioada etnogenezei poate fi comparată doar cu aceea a episcopilor călugări din Irlanda, care erau şi vicari pentru abaţiile săteşti, însă rămâne unică în istoria creştinătăţii {{citare}}.
Dacă în tot [[Occident]]ul Occidentul creştinismul a fost primit abia târziu şi în oraşe, astfel că însuşi numele de păgân (latinescul ''paganus'') însemna „locuitor al pagus-ului” (''pagus''=aşezare rurală neîntărită), pentru Dacii liberi creştinismul, încă o dată, a fost primit de la origine, şi „de jos în sus”. Ca urmare, creştinii români erau locuitori ai "satului", de la "fossatum" - sat cu întăritură (de obicei palisadă). Aceasta pentru că ei erau populaţia statornică, băştinaşă, în vreme ce migratorii locuitori ai unor trecătoare "pagusuri".
''Reflecţii asupra spiritualităţii poporului român'', o lucrare delicată de sinteză, la care părintele Stăniloae a ţinut, se pare, în mod deosebit, este considerată de către unii credincioşi ortodocşi drept "o culegere de gânduri strălucitoare, demne de orice crestomaţie sapientală a culturilor pământului"{{Citare}}.
6.119 modificări

Meniu de navigare