2.075 de modificări
Modificări
m
'''Biserica Ortodoxă Română''' este una dintre [[Biserică|bisericile]] [[Autocefalie|autocefale]] [[creştinism ortodox|creştin-ortodoxe]]. Majoritatea românilor aparţin Bisericii Ortodoxe Române, dar ea are şi credincioşi dintre minorităţile etnice (romi/ţigani, ucraineni etc.). Numai în România, numărul credincioşilor ortodocşi este, potrivit recensământului din 2002, de 18.817.975, adică 86,8% din populaţia ţării .{{ref|1|census}}
În cadrul unei anchete sociologice desfăşurate în Republica Moldova în anul 2000, 21,5% din populaţia totală şi un sfert din populaţia creştină au precizat că aparţin de [[Mitropolia Basarabiei]], aflată în jurisdicția canonică a B.O.R. (aproximativ 720.000 de enoriaşi).{{ref|2|Moldova}}
Printre românii din Ucraina şi Occident se află încă milioane de ortodocşi care îşi afirmă subordonarea canonică faţă de Biserica Ortodoxă Română {{Citare}}. Aceasta face ca numărul total al ortodocşilor români să fie mai mare de douăzeci de milioane.
Numele ortodoxiei vine din limba greacă, de la ''ορθο'' (''orthos'' - drept, corect) şi δοξα (doxa - învăţătură, cunoaştere), traducându-se deci prin "învăţătura dreaptă" sau "învăţătura corectă".
[[Image:Romanian_hieromonk.jpg|350px|thumb|[[Ieromonah]] ortodox român]]
Pentru istoria bisericii Rezultă că Bisericile românești s-au bucurat de pe teritoriul României înainte o largă independență sau autocefalie față de dobândirea [[autocefalie]]i Patriarhia ecumenică în tot decursul istoriei, deși n-a existat un act oficial de către Biserica Ortodoxă Românărecunoaștere a ei, vezi [[Istoria creştinismului pe teritoriul României]]până în secolul al XIX-lea.
*[[Mitropolia Banatului]]
==Note==
*{{Notă|1|census}}Din totalul de 18.817.975 de cetăţeni care s-au declarat de religie ortodoxă la recensământul din 2002, 18.251.823 de persoane s-au declarat de etnie română, 482.862 de etnie romă, 48.262 ucraineni, 28.287 maghiari, 20.476 sârbi etc. ([http://www.insse.ro/RPL2002INS/vol1/tabele/t51a.pdf Institutul Naţional de Statistică din România]).
*{{Notă|3|Moldova}}Potrivit unui [http://www.azi.md/news?ID=8910 sondaj INFOTAG] efectuat pe un eşantion reprezentativ cu 1 469 de subiecţi din 33 de localităţi (cu excepţia Transnistriei) la începutul anului 2000. 92 la sută dintre cei chestionaţi au menţionat că sunt creştini. 60 la sută din respondenţi au declarat că ţin de [[Mitropolia Moldovei]], 23 la sută de [[Mitropolia Basarabiei]], 6,6 la sută de [[Biserica Ortodoxa Rusă]], 2 la sută de [[Biserica Ortodoxă Ucraineană]]. 6,7 la sută din respondenţi se consideră creştini, dar nu fac nici o legătură între confesiunea lor şi vreo biserică oarecare.
*{{Notă|3|MCC}}Ministerul Culturii şi Cultelor - Secretariatul de Stat pentru Culte - ''Viaţa religioasă în România'', ed. a II-a, ed. Bizantină, Bucureşti, 2005, p. 22.
*{{Notă|4|Liturghie}}Până în prezent, în Biserica Ortodoxă Română nu se rosteşte [[Sfânta Liturghie]] în limba germană sau ţigănească, dar în Occident bisericile româneşti fac eforturi remarcabile în materie de transpunere liturgică ori a [[Tipic]]ului în limbile vii rostite în parohii.
*{{Notă|5|mitropolie}}Dan Dungaciu: „''[http://www.lumeam.ro/nr2_2005/si_totusi_moldova.html Mitropolia Basarabiei câştigă raion dupa raion]''“, publicat în ''Lumea Magazin'', nr. 02/2005
*{{Notă|6|daune-parohii}}[http://www.sbg.ac.at/oim/orig/01_6/Mitropolia%20v%20MD Decizia CEDO în Cauza 45.701/1999, Mitropolia Basarabiei vs. Republica Moldova]
*{{Notă|7|succesiune}}Romanian Global News: [http://www.rgnpress.ro/index2.php?option=content&task=view&id=2567&pop=1&page=0 Mitropolia Basarabiei a ieşit victorioasă], publicat la 15 noiembrie 2004.
→Independență mitropoliilor înainte de autocefalie: Ortografie
{{Îmbunătăţire}}
{{Biserică|
name= Biserica Ortodoxă Română<br>Patriarhia Română[[Image:BOR CoA.png|center|270px|Biserica Ortodoxă Română]]|
territory=România, Republica Moldova (disputată)|
possessions= Statele Unite, Canada, Europa, Australia|
language= [[limba română]]|music=[[Cântarea bizantină]]; în Banat: [[Cântarea bănăţeanăbănățeană]]; în unele locuri din Transilvania: [[Cântarea cunţanăcunțană]] |calendar=[[Calendar Calendarul iulian îndreptatrevizuit|Iulian (îndreptat)]]|
population=18.000.000|
website=[http://www.patriarhia.ro BOR]
}}{{OrtodoxiaînRomânia}}'''Biserica Ortodoxă Română''' este una dintre [[Biserică|bisericile]] [[Autocefalie|autocefale]] [[Creștinism ortodox|creștin-ortodoxe]]. Majoritatea românilor aparțin Bisericii Ortodoxe Române, dar ea are și credincioși dintre minoritățile etnice (romi/țigani, ucraineni etc.). Numai în România, numărul credincioșilor ortodocși este, potrivit recensământului din 2002, de 18.817.975, adică 86,8% din populația țării.{{ref|1|census}}În cadrul unei anchete sociologice desfășurate în Republica Moldova în anul 2000, 21,5% din populația totală și un sfert din populația creștină au precizat că aparțin de [[Mitropolia Basarabiei]], aflată în jurisdicția canonică a B.O.R. (aproximativ 720.000 de enoriași).{{ref|2|Moldova}} Printre românii din Ucraina și Occident se află încă milioane de ortodocși care își afirmă subordonarea canonică față de Biserica Ortodoxă Română {{Citare}}. Aceasta face ca numărul total al ortodocșilor români să fie mai mare de douăzeci de milioane. Numele ortodoxiei vine din limba greacă, de la ορθο (''orthos'' - drept, corect) și δοξα (''doxa'' - învățătură, cunoaștere), traducându-se deci prin „învățătura dreaptă” sau „învățătura corectă”.
==Organizarea==
În ''Enciclopedia Românilor'' (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), [[dogmă|dogma]] ortodoxă este sintetizată astfel:
„Cultul creştin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], [[Iisus Hristos|Fiul]] şi [[Sfântul Duh]]. Dumnezeu S-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în [[Vechiul Testament]], prin [[Proorocul Moise|Moise]] şi prin [[prooroc|Profeţi]] şi apoi complet, în [[Noul Testament]], prin însuşi Fiul Său, Domnul [[Iisus Hristos]]. Unitatea fiinţei lui Dumnezeu face ca acolo unde se găseşte una dintre ipostazele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] să fie întreaga Dumnezeire. Proprietăţile Dumnezeirii sunt şi ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naşte din veci pe Fiul şi purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl.
Dumnezeu a adus din nefiinţă la fiinţă toată lumea, pe cea văzută cât şi pe cea nevăzută (lumea [[înger]]ilor). O parte din lumea nevăzută a căzut, din pricina semeţiei. Ea a format împărăţia întunericului. Odată cu lumea începe şi timpul. Primul om, făcut de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, nu a ascultat însă de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea lui, a intrat [[păcat]]ul în lume şi prin păcat moartea. În bunătatea şi iubirea Sa faţă de neamul omenesc, Dumnezeu a dat pe Fiul Său, Care s-a născut din [[Sfântul Duh]] şi din [[Maica Domnului|Fecioara Maria]], mai presus de fire, ca Dumnezeu adevărat şi om adevărat şi a sălăşluit printre oameni, învăţându‑i care este calea cea adevărată, care este adevărul şi care este viaţa. După cum prin neascultarea lui [[Adam]] lumea căzuse în păcat, se depărtase de Dumnezeu şi ca urmare porţile împărăţiei cerurilor îi fuseseră închise, prin ascultarea care a mers până la supunerea de bună voie morţii de pe [[Cruce]], Fiul lui Dumnezeu apropie din nou lumea de Dumnezeu, deschizându‑i din nou porţile Împărăţiei cerurilor. [[Evanghelia|Vestea cea bună]] adusă oamenilor de Iisus Hristos şi jertfa de pe cruce cu corolarul [[Învierea Domnului|Învierii din morţi]] şi Înălţării la ceruri sunt stâncile de granit pe care este clădită temelia Bisericii creştine. Pentru ca oamenii sa se poată împărtăşi din mântuirea adusă de El lumii, Iisus Hristos a lăsat Bisericii Sale mijloacele sfinţitoare ([[Sfintele Taine]]), asigurând pe urmaşii Săi, Sfinţii [[Apostoli]], ca şi pe urmaşii acestora, [[episcop]]i şi [[preot|preoţi]], de asistenţa şi conlucrarea permanentă a Sfântului Duh. Sfintele Taine lăsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în număr de şapte. Ele îmbrăţişează toate nevoile sufleteşti ale credincioşilor creştini pe calea cea nouă trasată de El, ca şi toate nevoile Bisericii creştine pentru propagarea în lume a operei Sale mântuitoare:
==Istoria==
[[Image:Romanian_hieromonk.jpg|350px|thumb|[[Ieromonah]] ortodox român]]
:''Articol principal: [[Istoria Bisericii Ortodoxe Române (cronologie)]]''
=== Independența mitropoliilor înainte de autocefalie===
==== Introducere ====
Conform Pr. Prof. [[Mircea Păcurariu]], pentru a înțelege mai bine întreaga evoluție istorică a vieții bisericești în cele două țări românești extracarpatice, trebuie reținut că, deși „[[autocefalia]]” Bisericii Ortodoxe Române a fost recunoscută oficial de [[Patriarhia Ecumenică]] abia în 1885, totuși, încă de la începutul organizării politice a Țării Românești și a Moldovei, dar mai ales de după căderea [[Constantinopol]]ului în 1453, Bisericile din aceste două țări - organizate pe principiul etnic-teritorial — s-au afirmat cu o independență egală autocefaliei, neîngăduind niciun amestec jurisdicțional al vreunei ierarhii bisericești din afară.
==== Situația în Moldova ====
Refuzul Moldovei de a primi un [[mitropolit]] grec impus de Patriarhia de Constantinopol nu era decât un semn vădit al dorinței domnitorului țării de-a avea o Biserică „independentă” sau „autocefală”.
Autocefalia Bisericii moldovene este limpede exprimată în „[[Ștefan_I_al_Țării_Românești#Pravila_cea_mare|Pravila cea Mare sau Îndreptarea Legii]]” din 1652, în care se arăta că [[întâistătător]]ul ei „nice Ohrideanului nu se pleacă, nici Țarigrădeanului” (adică patriarhilor de Ohrida și Constantinopol).
[[Dimitrie Cantemir]] în „Descrierea Moldovei” menționa că mitropolitul țării „nu este supus vreunuia dintre patriarhi”, iar într-o scriere din 1723 autocefalia Bisericii moldovene era exprimată prin cuvintele: „nu este plecată nici unui patriarh”, sau „nu se pleacă nici Ohridului, nici Constantinopolei”.
==== Situația în Țara Românească ====
De aceeași situație se bucura și Mitropolia Ungrovlahiei. Este semnificativă, în acest sens, hotărârea luată de Leon Tomșa și divanul domnesc în 1631, când s-a statornicit: „să nu fie volnic patriarhul (ecumenic, n.n.) a trimite aicea în țară nici vlădică, nici episcop, nici egumeni, ci pe cine va alege țara și sfatul vlădică sau piscup, acela să fie. Numai să trimită la patriarhul să dea blagoslovenie, cum au fost de veac”.
==== Puterea învățătorească ====
Astfel, în privința exercitării puterii învățătorești, Bisericile românești au păstrat în permanență unitatea dogmatică, canonică și de cult cu celelalte Biserici ortodoxe surori, dar, în același timp, ele au alcătuit cărți de cuprins doctrinar (catehisme, mărturisiri de credință, scrieri dogmatice-polemice) pentru credincioșii români, dar și pentru cei de alte neamuri (greci, slavi sud-dunăreni, arabi) căzuți sub dominație otomană; au vegheat la păstrarea Ortodoxiei în Transilvania în fața acțiunilor prozelitiste catolice, calvine și unite; au angajat discuții și colaborări cu alte Biserici creștine (ca în cazul [[Sinodul de la Iași|Sinodului de la Iași]] din 1642), fără a li se impune hotărârile dogmatice ale vreunei alte Biserici; și-au organizat propriul lor învățământ teologic.
==== Puterea sfințitoare ====
În privința exercitării puterii sacramentale (sfințitoare), Bisericile românești au canonizat singure sfinți ([[Ioan cel Nou de la Suceava]], [[Nicodim de la Tismana]], [[Nifon al II-lea al Constantinopolului]]); au instituit sărbători pentru aceștia sau pentru sfinții ale căror [[moaște]] au fost aduse pe pământ românesc (Sfântul [[Grigorie Decapolitul]], Sfânta [[Filofteia]], Cuvioasa [[Parascheva de la Iași]], Sfântul [[Dimitrie Basarabov]]); au introdus singure limba națională în cult, au apreciat singure validitatea [[Sfintele Taine|taine]]lor săvârșite de catolici sau de protestanți; au introdus elemente specifice, locale, în [[Arhitectura_bisericească_românească|arhitectură]], [[Pictura_bisericească_românească|pictură]] și [[Muzica_bisericească_românească|muzică bisericească]], toate fără vreo aprobare prealabilă din partea vreunei alte Biserici.
==== Puterea de conducere ====
Cu privire la exercitarea puterii jurisdicționale sau de conducere, Bisericile din Țara Românească și Moldova au fost cârmuite de mitropoliți și [[episcop]]i din propriul lor neam (excepții au fost numai în a doua jumătate a secolului al XIV-lea și în secolul al XVIII-lea, când au păstorit și ierarhi greci, dar numai în Țara Românească).
Alegerea ierarhilor se făcea în țară, de către o adunare („sobor”), formată din mari dregători și [[egumen]]ii mănăstrilor mai însemnate. Mitropolitul era ales dintre episcopii sufragani, foarte rar dintre egumeni, dacă se bucurau de o reputație deosebită. Episcopii erau aleși de regulă, dintr-o listă de trei persoane, sau transferați de la un scaun la altul, mai ales în Moldova (de la Huși la Rădăuți, la Roman și apoi la Iași).
Alegerea tuturor era întărită de domnul țării, care făcea așa numita „învestitură” a noului ales prin înmânarea cârjei, semnul văzut al puterii de conducere. În cazul mitropoliților, alegerea era anunțată de domn Patriarhiei ecumenice — lucru pe care-l făceau și alte Biserici autocefale - care trimitea așa numitul εχδοσις — act de recunoaștere.
[[hirotonie|Hirotonia]] se făcea în țară, de cel puțin alți trei arhierei (uneori erau a invitați la hirotonie și arhierei străini, dacă se aflau în țară). Acest drept al alegerii, învestirii și hirotonirii în țară a fost socotit întotdeauna ca ''elementul principal sau caracteristic'' al autocefaliei. În acestă situație, mitropoliții celor două țări — și cu atât mai puțin episcopii — nu făceau parte din Sinodul patriarhal din Constantinopol.
În schimb, mitropoliții munteni și moldoveni aveau datoria să pomenească patriarhul ecumenic la slujbe și să primească [[Mir|Sfântul Mir]] de la Constantinopol, nefiind în țară un număr de 12 ierarhi pentru sfințirea lui. Totuși, se cunosc cazuri când Mirul a fost sfințit în țară, dacă se găseau aici ierarhi străini în număr corespunzător, care erau invitați la sfințire alături de ierarhii români.
==== Perioada fanariotă în Moldova ====
În perioada fanariotă în Moldova, Biserica a fost singura instituție în care n-a putut pătrunde elementul grecesc. Spre deosebire de Mitropolia Ungrovlahiei, unde au păstorit șase vlădici greci și șase români, din cei nouă mitropoliți care au păstorit la Iași, numai unul a fost grec, impus, în împrejurări excepționale, de domnul fanariot de atunci. Iar la cele trei eparhii sufragane, de la Roman, Rădăuți și Huși, se înregistrează un singur episcop grec, la Roman, doar pentru câteva luni, de asemenea impus de domnul fanariot de atunci, peste voia țării.
În astfel de împrejurări favorabile pentru Biserica Moldovei, s-a menținut și relativa independență sau autocefalie față de Patriarhia Ecumenică. Mitropolitul Moldovei înștiința pe patriarh de alegerea sa, dar fără să-i ceară gramata de întărire, nu-i trimitea nicio sumă de bani, nu-l înștiința de cele ce făcea în Biserica sa, ci îl pomenea numai la slujbe și îi cerea Sfântul Mir. Alegerea ierarhilor se făcea de către divanul domnesc la care luau parte și egumenii mănăstirilor mari, iar la urmă, sinodul ierarhilor îi făcea ipopsifierea, adică îl mai alegea o dată, de formă.
Toți cei patru vlădici ai țării făceau parte din divanul domnesc, mitropolitul fiind președinte de drept, în absența domnitorului. Și-au păstrat și în această perioadă diferite atribuții în treburile politice, judecătorești, economice și școlare, pe care le-au avut și în secolele anterioare.
==== Concluzie ====
Bisericile românești și-au stabilit singure legile sau rânduielile de conducere și de organizare, fără ca acestea să fie aprobate de vreo Biserică din afară. Au păstrat singure, în tot decursul istoriei, relații cu toate Bisericile Ortodoxe surori, fără intermediul vreunei alte Biserici autocefale, și-au judecat singure ierarhii, în caz de abateri, și-au exercitat jurisdicția asupra credincioșilor din cuprinsul țării lor și chiar din diaspora (exemplu, biserica din Lvov în secolele XVI—XVII, bisericile din Europa centrală și apuseană în secolul XIX).
===Autocefalia şi și ridicarea la rangul de Patriarhie===[[Biserica Ortodoxă Română]] a luat fiinţă ființă în anul 1872 prin desprinderea [[Mitropolia Ungrovlahiei|Mitropoliei Ungrovlahiei]] şi și a [[Mitropolia Moldovei|Mitropoliei Moldovei]] de sub ascultarea canonică a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]] şi ți ridicarea mitropolitului Ungrovlahiei, totodată arhiepiscop de BucureştiBucurești, în rangul de mitropolit-primat al României. Titlul de mitropolit-primat fusese acordat pentru prima dată de autorităţile autoritățile laice mitropolitului [[Nifon Rusailă]] pe [[11 ianuarie]] 1865. Până la constituirea Sfântului Sinod românesc în anul 1872, Bisericile Ortodoxe din Ţările Țările Române au făcut parte integrantă din Patriarhia de Constantinopol, iar ierarhii ortodocşi ortodocși de aici se găseau sub ascultarea canonică a Patriarhului de Constantinopol, care s-a opus iniţial inițial desprinderii celor două mitropolii şi fărâmiţării și fărâmițării Ortodoxiei (precedentul fusese creat în anul 1448, când un Sinodul de la Moscova şiși-a proclamat "autocefalia" faţă față de Constantinopol, dând astfel naştere naștere [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]]).
După proclamarea independenţei independenței de stat a României ([[9 mai]] 1877), au urmat tratative cu Patriarhia de Constantinopol, în vederea recunoaşterii recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Această recunoaştere recunoaștere a fost acordată pe [[25 aprilie]] 1885 de Patriarhul ecumenic [[Ioachim al IV-lea al Constantinopolului|Ioachim al IV-lea]]. Din perspectiva Patriarhiei de Constantinopol, aceasta este data naşterii nașterii Bisericii Ortodoxe Române. ''De facto'', Biserica Ortodoxă Română a luat fiinţăființă, ca Biserică autocefală, odată cu constituirea Sfântului Sinod de la Bucureşti București în anul 1872, acest eveniment marcând transformarea mitropoliilor şi și episcopiilor ortodoxe din părţi părți componente ale Patriarhiei de Constantinopol în părţi părți componente (subdivizuni) ale noii structuri.
Din 1925, Biserica Ortodoxă Română este organizată ca [[Patriarhie|Patriarhat]]. În acel an, pe [[4 februarie]], [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât să înfiinţeze înființeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat (Mitropolitul Ungrovlahiei) a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înfiinţarea înființarea Patriarhiei a fost promulgată la [[25 februarie]] 1925. Pe [[1 noiembrie]] 1925 a avut loc înscăunarea lui [[Miron (Cristea) al României|Miron Cristea]] ca prim patriarh al României (1925-1939).
==Mitropoliţii primaţi ai Bisericii Ortodoxe Române==
==Eparhiile Bisericii Ortodoxe Române==
*[http://www.crestinism-ortodox.ro Mitropolia Munteniei şi și Dobrogei]
*[[Mitropolia Moldovei și Bucovinei]]
*[[Mitropolia Ardealului]]
*[http://www.arhiepiscopia-ort-cluj.ro Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi MaramureşuluiCrișanei și Maramureșului]*[[Mitropolia Banatului]]
*[[Mitropolia Olteniei]]
*[http://www.mitropoliabasarabiei.ro/ Mitropolia Basarabiei]
*[http://www.mitropolia-ro.de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrală şi și de Nord]*[http://www.mitropolia.eu Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi și Meridională]*[http://www.arhiepiscopiatomisului.ro [Arhiepiscopia TomisuluiBucureștilor]]*[http://www.arhiepiscopia.assist.ro [Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilorși Rădăuților]]
*[https://www.reintregirea.ro/ Arhiepiscopia de Alba Iulia]
*[http://www.mitropolia-ardealului.ro/centru-eparhial/ Arhiepiscopia Sibiului]
*[http://www.rls.roknetarhiepiscopiatomisului.ro/~edj/ Arhiepiscopia Dunării de JosTomisului]*[http://www.arhiepiscopiatargovistei.ro/ [Arhiepiscopia TârgovișteiAradului]]*[http://www.eparhiaargesului.ro [Arhiepiscopia Argeşului şi Argeșului și Muscelului]]*[http://www.episcopia-ramnicului.ro/ [Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei]]*[[Arhiepiscopia Dunării de Jos]]*[[Arhiepiscopia Râmnicului]]*[http://www.romarch.org [Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America şi CanadaRomanului și Bacăului]]*[http://www.episcopiaaradului.ro/ [Arhiepiscopia AraduluiTârgoviștei]]*[http://www.eprromarch.ro/ org Arhiepiscopia Romanului şi BacăuluiOrtodoxă Română din America și Canada]
*[http://www.episcopia-caransebesului.go.ro/ Episcopia Caransebeşului]
*[http://www.sf-esc.ro Episcopia Sloboziei şi Călăraşilorși Călărașilor]*[http://www.episcopiammsm.ro/ Episcopia Maramureşului şi Maramureșului și Sătmarului]*[http://roeanz.com.au Episcopia Ortodoxă Română din Australia şi și Noua Zeelandă]*Episcopia Alexandriei și Teleormanului
*[http://www.episcopiagiurgiului.ro/ Episcopia Giurgiului]
*[http://www.episcopiatulcii.ro/ Episcopia Tulcii]
*[http://www.episcopiahusilor.ro/ Episcopia HuşilorHușilor]
*[http://www.episcopiaoradiei.ro/ Episcopia Oradiei]
*[http://www.episcopiasalajului.ro/ Episcopia Sălajului]
*[http://www.episcopiaseverinului.ro/ Episcopia Severinului şi și Strehaiei]*[http://www.episcopiaslatinei.ro/ Episcopia Slatinei şi Romanaţilorși Romanaților]
*[http://episcopia-italiei.it/ Episcopia Română Ortodoxă a Italiei]
*[http://www.episcopia.ro/web/ Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi și Portugaliei]
*[http://www.episcopiascandinavia.se/ Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord]
==Note==
*{{Notă|1|census}}Din totalul de 18.817.975 de cetăţeni care s-au declarat de religie ortodoxă la recensământul din 2002, 18.251.823 de persoane s-au declarat de etnie română, 482.862 de etnie romă, 48.262 ucraineni, 28.287 maghiari, 20.476 sârbi etc. ([http://www.insse.ro/RPL2002INS/vol1/tabele/t51a.pdf Institutul Naţional de Statistică din România]).
*{{Notă|3|Moldova}}Potrivit unui [http://www.azi.md/news?ID=8910 sondaj INFOTAG] efectuat pe un eşantion reprezentativ cu 1 469 de subiecţi din 33 de localităţi (cu excepţia Transnistriei) la începutul anului 2000. 92 la sută dintre cei chestionaţi au menţionat că sunt creştini. 60 la sută din respondenţi au declarat că ţin de [[Mitropolia Moldovei]], 23 la sută de [[Mitropolia Basarabiei]], 6,6 la sută de [[Biserica Ortodoxa Rusă]], 2 la sută de [[Biserica Ortodoxă Ucraineană]]. 6,7 la sută din respondenţi se consideră creştini, dar nu fac nici o legătură între confesiunea lor şi vreo biserică oarecare.
*{{Notă|3|MCC}}Ministerul Culturii şi Cultelor - Secretariatul de Stat pentru Culte - ''Viaţa religioasă în România'', ed. a II-a, ed. Bizantină, Bucureşti, 2005, p. 22.
*{{Notă|4|Liturghie}}Până în prezent, în Biserica Ortodoxă Română nu se rosteşte [[Sfânta Liturghie]] în limba germană sau ţigănească, dar în Occident bisericile româneşti fac eforturi remarcabile în materie de transpunere liturgică ori a [[Tipic]]ului în limbile vii rostite în parohii.
*{{Notă|5|mitropolie}}Dan Dungaciu: „''[http://www.lumeam.ro/nr2_2005/si_totusi_moldova.html Mitropolia Basarabiei câştigă raion dupa raion]''“, publicat în ''Lumea Magazin'', nr. 02/2005
*{{Notă|6|daune-parohii}}[http://www.sbg.ac.at/oim/orig/01_6/Mitropolia%20v%20MD Decizia CEDO în Cauza 45.701/1999, Mitropolia Basarabiei vs. Republica Moldova]
*{{Notă|7|succesiune}}Romanian Global News: [http://www.rgnpress.ro/index2.php?option=content&task=view&id=2567&pop=1&page=0 Mitropolia Basarabiei a ieşit victorioasă], publicat la 15 noiembrie 2004.
==Bibliografie==
* ''Istoria bisericească universală'', de Pr. prof. dr. [[Ioan Rămureanu]], Bucureşti 1992, pag. 30-35, 41-43 („''au vestit [[Evanghelia]] în spaţiile daco-traco-ilire, macedonene, bessice, aromâneşti, vlahice şi scitice europene [[apostolul Andrei|Sf. Ap. Andrei]], [[apostolul Luca|Sf. Ap. şi Ev. Luca]], [[Apostolul Sila|Sf. Ap. Sila / Silvan]], [[apostolul Tit|Sf. Ap. Tit]], [[Sfântul Apostol Pavel|Sf. Ap. Pavel]]''“).
* Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Sophia, Bucureşti 2000 .
==Sursă==