Biserica Ortodoxă: Diferență între versiuni
(fr) |
m (→Legături externe) |
||
| (Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{ | + | {{CreștinismOrtodox}} |
| − | '''Biserica Ortodoxă''' este [[Biserica]] întemeiată de către [[Iisus Hristos]] | + | '''Biserica Ortodoxă''' este [[Biserica]] întemeiată de către [[Iisus Hristos]] și [[apostol]]ii săi. Își are începutul în ziua [[Cincizecime|Cincizecimii]] prin pogorârea Duhului Sfânt în anul 33 după Hristos. Este cunoscută (în special în Occidentul contemporan) ca ''Biserica Ortodoxă Răsăriteană'', sau ca ''Biserica Greco-Ortodoxă''. Mai este numită și ''Biserica Ortodoxă Sobornicească'', ''Biserica Creștin Ortodoxă'', ''Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească'' (după cum spunem în [[Crez]]), ''Trupul lui [[Hristos]]'', ''Mireasa lui Hristos'' sau simplu: ''Biserica''. |
__TOC__ | __TOC__ | ||
| − | [[Episcop]]ii Bisericii Ortodoxe trasează o neîntreruptă [[succesiune apostolică]], provenind de la primii [[Apostol|apostoli]] | + | [[Episcop]]ii Bisericii Ortodoxe trasează o neîntreruptă [[succesiune apostolică]], provenind de la primii [[Apostol|apostoli]] înșiși, motiv pentru care consacrarea lor provine în ultimă instanță de la însuși Domnul [[Iisus Hristos]]. Toți episcopii Bisericii, indiferent de titlurile lor, sunt egali în slujirea lor sacramentală. Diferitele titluri pe care ei le au sunt administrative (necesare pentru buna chivernisire a treburilor Bisericii) sau onorifice în esența lor. La un [[sinod ecumenic]], fiecare episcop poate da un singur vot, fie că este patriarh ecumenic sau un simplu episcop vicar (deci fără scaun episcopal). În această privință nu poate deci exista o echivalență cu Biserica Romano-Catolică, în care învățătura despre [[primatul papal]] permite unui [[papă]] să intervină de o manieră unilaterală în treburile Bisericii. |
| − | Prin succesiunea sa apostolică, Biserica transmite astăzi | + | Prin succesiunea sa apostolică, Biserica transmite astăzi credința Bisericii dintotdeauna, primită de Apostoli de la Domnul Iisus Hristos. Nimic nu este adăugat sau scos din "credința dată sfinților, odată pentru totdeauna"(Iuda 3). De-a lungul istoriei numeroase erezii au atacat Biserica, și la acele timpuri și contexte concrete Biserica a făcut enunțuri dogmatice (în special cu ocazia sinoadelor ecumenice), uneori dezvoltând într-un limbaj nou ce s-a crezut dintotdeauna de către Biserică, cu scopul de a opri răspândirea ereziilor și chemând la pocăință pe aceia care au sfâșiat Trupul lui Hristos. Prima astfel de mărturisire de credință a fost [[Crezul]] niceo-constantinopolitan, care afirmă: |
''Cred întru una sfântă, sobornicească (catholică) și apostolească ([apostolică]) Biserică.'' | ''Cred întru una sfântă, sobornicească (catholică) și apostolească ([apostolică]) Biserică.'' | ||
| − | ==Mărturisirea de | + | ==Mărturisirea de credință: atributele Bisericii== |
| − | '''Una Sfântă Sobornicească | + | '''Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică''' este [[Eclesiologie|Biserica]] lui [[Iisus Hristos]], căreia El i-a promis că nici porțile [[iad]]ului nu o vor birui. În particular, ''una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică'' este forma de exprimare a credinței prezentă în [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]]. Ceea ce implică această credință este cunoscut în general ca fiind atributele Bisericii: unitate, sfințenie, sobornicitate și apostolicitate. |
=== Unitatea=== | === Unitatea=== | ||
| − | Biserica este una singură. Ea este trupul mistic al Mântuitorului; la fel cum el nu poate fi | + | Biserica este una singură. Ea este trupul mistic al Mântuitorului; la fel cum el nu poate fi împărțit, nici trupul său nu poate fi împărțit. Există o singură Biserică, nu mai multe; și este unită nu împărțită. Aceste lucru poate părea naiv sau dur ținând cont de realitățile prezentei separări a creștinilor veche de aproape o mie de ani. În fața acestei divizări reale, oamenii moderni sunt tentați să abandoneze speranța și vorbesc despre o "Biserică împărțită," abandonând credința în Crez. |
În conformitate cu Părintele Thomas Hopko<ref>[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=26 Protopresbyter Thomas Hopko - The Orthodox Faith]</ref>: | În conformitate cu Părintele Thomas Hopko<ref>[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=26 Protopresbyter Thomas Hopko - The Orthodox Faith]</ref>: | ||
| − | :...această singură Biserică, deoarece unitatea ei depinde de Dumnezeu, Iisus Hristos | + | :...această singură Biserică, deoarece unitatea ei depinde de Dumnezeu, Iisus Hristos și Sfântul Duh, nu poate fi niciodată divizată. Astfel, în conformitate cu doctrina ortodoxă, Biserica este invizibilă; oamenii pot în ea sau în afara ei, dar ei nu o pot împărți. |
| − | În conformitate cu | + | În conformitate cu învățătura ortodoxă, unitatea Bisericii este unitatea liber consimțită a oamenilor în dragostea și adevărul lui Dumnezeu. O astfel de unitate nu este adusă sau înființată de puterea juridică sau de autoritatea oamenilor, ci doar de Dumnezeu însuși. Prin extindere, acei oameni care sunt în adevărul și iubirea lui Dumnezeu sunt membri ai Bisericii Sale. |
| − | Unii | + | Unii ortodocși spun că există și o participare imperfectă în Biserică a acelora care nu sunt în comunitate vizibilă cu ea. Acest lucru a fost exprimat cel mai bine de către [[Episcop]]ul [[Kallistos (Ware) din Diokleia]], "Putem spune unde este Biserica; dar nu putem spune unde nu este." |
| − | === | + | === Sfințenia === |
| − | Biserica este sfântă pentru că Dumnezeu îi | + | Biserica este sfântă pentru că Dumnezeu îi sfințește pe membrii ei prin unirea cu El. Dumnezeu sfințește Biserica prin aducerea ei în viața Sa sfântă, în modul cel mai deplin prin Întruparea Sa. Credința și viața Bisericii participă la sfințenia lui Dumnezeu prin exprimarea vieții divine în doctrină, taine, slujbe religioase și [[sfinți]] (bărbați și femei ale căror vieți au fost recunoscute pentru sfințenia lor). |
| − | + | Așa cum neadevărul ne desparte de unitatea cu Dumnezeu și în ultimă instanță de unitatea Bisericii, tot așa starea de păcătoșenie ne separă de Dumnezeu și de Biserică. | |
=== Sobornicitatea sau catolicitatea === | === Sobornicitatea sau catolicitatea === | ||
| − | Biserica este deplinătatea trupului Mântuitorului pe Pământ. Ca termen, ''sobornicitatea'' înseamnă maximul | + | Biserica este deplinătatea trupului Mântuitorului pe Pământ. Ca termen, ''sobornicitatea'' înseamnă maximul perfecțiunii, deplinătatea. Doar Dumnezeu este deplin, deplinătatea ființei. Dumnezeu face Biserica sobornicească prin participarea deplină în viața sfântă a acesteia. |
Părintele Thomas Hopko: | Părintele Thomas Hopko: | ||
| − | :Termenul "catolic" | + | :Termenul "catolic" așa cum se folosea inițial ca atribut al Bisericii (până în primele decenii ale celui de-al doilea secol) era o definiție mai degrabă calitativă decât cantitativă. Prin acest atribut, Biserica era considerată întreagă și deplină, atotcuprinzătoare și fără nici un fel de lipsuri. |
| − | :În | + | :În conformitate cu învățătura ortodoxă, unitatea Bisericii este unitatea liber consimțită a oamenilor în dragostea și adevărul lui Dumnezeu. O astfel de unitate nu este adusă sau înființată de puterea juridică sau de autoritatea oamenilor, ci doar de Dumnezeu însuși. Prin extindere, acei oameni care sunt în adevărul și iubirea lui Dumnezeu sunt membri ai Bisericii Sale. |
| − | Chiar | + | Chiar și înainte ca Biserica să fie întinsă în toată lumea, ea însăși se definea cu atributul de catolică. Biserica inițială a Apostolilor din Ierusalim sau bisericile primare din orășenești din Antiohia, Efes, Corint sau Roma, erau catolice. Aceste biserici erau catolice – așa cum este fiecare biserică ortodoxă din zilele noastre - pentru că nimic esențial nu le lipsea că să fie adevărate Biserici ale lui Hristos. Dumnezeu Însuși este revelat pe deplin și prezent în fiecare biserică prin Hristos și Duhul Sfânt, manifestându-se în comunitățile locale de credincioși prin doctrina sa apostolică, preoție (ierarhie) și taine, acestea făcând ca nimic să nu mai fie necesar pentru a intra pe deplin în Împărăția lui Dumnezeu. |
| − | Sobornicitatea este uneori confundată cu universalitatea — ideea conform căreia | + | Sobornicitatea este uneori confundată cu universalitatea — ideea conform căreia credința creștină se adresează tuturor oamenilor. Cu toate acestea, la început, cuvântul a fost folosit pentru a separa Biserica adevărată de mulțimile în creștere ale [[erezie|ereticilor]] care îndepărtau anumite elemente ale credinței care nu le conveneau, refăcând credința creștină după bunul lor plac. Sobornicitatea este o trăsătură calitativă: este calitatea credinței depline lăsate de apostoli. |
===Caracterul apostolic=== | ===Caracterul apostolic=== | ||
| − | Biserica a fost trimisă în lume pentru ca să aducă lumea în comuniune cu Dumnezeu. La fel cum Fiul a fost trimis de Tatăl | + | Biserica a fost trimisă în lume pentru ca să aducă lumea în comuniune cu Dumnezeu. La fel cum Fiul a fost trimis de Tatăl și Duhul a fost trimis de Fiu, Biserica a fost trimisă de [[Sfânta Treime]] în lume. |
Părintele Thomas Hopko: | Părintele Thomas Hopko: | ||
| − | : | + | :Așa cum Hristos a fost trimis de Dumnezeu, Hristos însuși I-a ales pe Apostoli și i-a trimis. "Așa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, așa vă trimit și Eu ... luați Duh Sfânt," a spus Hristos cel Înviat apostolilor Săi. Astfel, apostolii au mers în lume, devenind primele temelii ale Bisericii Creștine. |
| − | :În acest sens, apoi, Biserica s-a numit apostolică: întâi, pentru că este zidită pe Hristos | + | :În acest sens, apoi, Biserica s-a numit apostolică: întâi, pentru că este zidită pe Hristos și pe Duhul Sfânt trimiși de Dumnezeu și pe acei apostoli care au fost trimiși de Hristos, plini de Duhul Sfânt; și în al doilea rând pentru că Biserica prin membrii ei pământești este ea însăși trimisă de Dumnezeu să aducă mărturie despre Împărăția Sa, să păstreze cuvântul Său și să Îi facă voia și lucrarea în lume. |
| − | Această trimitere a fost realizată prima dată prin apostoli, astfel încât apostolicitatea nu este numai misiunea divină; ea este | + | Această trimitere a fost realizată prima dată prin apostoli, astfel încât apostolicitatea nu este numai misiunea divină; ea este și unitatea Bisericii cu apostolii care au fost trimiși la propovăduire de [[Iisus Hristos]]. Deci, există o succesiune apostolică prin care preoții Bisericii își trag hirotonirea înapoi până la Biserica primară fondată de Iisus Hristos în secolul I. |
== Structura actuală a Bisericii == | == Structura actuală a Bisericii == | ||
| − | În zilele noastre, Biserica Ortodoxă este alcătuită din paisprezece sau cincisprezece Biserici [[autocefalie|autocefale]] | + | În zilele noastre, Biserica Ortodoxă este alcătuită din paisprezece sau cincisprezece Biserici [[autocefalie|autocefale]] și cinci Biserici [[autonomie|autonome]], numite uneori și [[jurisdicție|jurisdicții]]. Bisericile autocefale se autoguvernează în toate lucrările lor, în timp ce [[întâistătător]]ii Bisericilor autonome trebuie să fie confirmați de către una din Bisericile autocefale, de obicei de Biserica-Mamă. Toate aceste Biserici se găsesc în comuniune deplină, având aceeași credință și aceleași practici. Ocazional, au avut loc rupturi ale comuniunii, datorate diferitelor probleme apărute de-a lungul timpului, dar în general ele au fost de scurtă durată, neajungându-se la [[schismă]] sau ruptură totală. Patriarhia [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] este cunoscută și sub numele de ''Patriarhia Ecumenică'', întâistătătorul acesteia fiind ''primus inter pares'' ("primul între egali") în rândul episcopilor întregii Biserici Ortodoxe; Patriarhia Ecumenică are însă același statut ca și celelalte Biserici autocefale și autonome. |
| − | '''A se vedea | + | '''A se vedea și: [[Lista Bisericilor autocefale și autonome]]''' |
==Articole înrudite== | ==Articole înrudite== | ||
*[[Eclesiologie]] | *[[Eclesiologie]] | ||
| − | *[[Introducere în | + | *[[Introducere în Creștinismul Ortodox]] |
==Note== | ==Note== | ||
| Linia 97: | Linia 97: | ||
[[Categorie:Istoria Bisericii]] | [[Categorie:Istoria Bisericii]] | ||
[[Categorie:Eclesiologie]] | [[Categorie:Eclesiologie]] | ||
| − | |||
[[ar:الروم الأرثوذكس]] | [[ar:الروم الأرثوذكس]] | ||
| Linia 103: | Linia 102: | ||
[[en:Orthodox Church]] | [[en:Orthodox Church]] | ||
[[fr:Église orthodoxe]] | [[fr:Église orthodoxe]] | ||
| + | [[it:Chiesa Ortodossa]] | ||
Versiunea de la data 1 septembrie 2014 12:32
Biserica Ortodoxă este Biserica întemeiată de către Iisus Hristos și apostolii săi. Își are începutul în ziua Cincizecimii prin pogorârea Duhului Sfânt în anul 33 după Hristos. Este cunoscută (în special în Occidentul contemporan) ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană, sau ca Biserica Greco-Ortodoxă. Mai este numită și Biserica Ortodoxă Sobornicească, Biserica Creștin Ortodoxă, Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească (după cum spunem în Crez), Trupul lui Hristos, Mireasa lui Hristos sau simplu: Biserica.
Cuprins
Episcopii Bisericii Ortodoxe trasează o neîntreruptă succesiune apostolică, provenind de la primii apostoli înșiși, motiv pentru care consacrarea lor provine în ultimă instanță de la însuși Domnul Iisus Hristos. Toți episcopii Bisericii, indiferent de titlurile lor, sunt egali în slujirea lor sacramentală. Diferitele titluri pe care ei le au sunt administrative (necesare pentru buna chivernisire a treburilor Bisericii) sau onorifice în esența lor. La un sinod ecumenic, fiecare episcop poate da un singur vot, fie că este patriarh ecumenic sau un simplu episcop vicar (deci fără scaun episcopal). În această privință nu poate deci exista o echivalență cu Biserica Romano-Catolică, în care învățătura despre primatul papal permite unui papă să intervină de o manieră unilaterală în treburile Bisericii.
Prin succesiunea sa apostolică, Biserica transmite astăzi credința Bisericii dintotdeauna, primită de Apostoli de la Domnul Iisus Hristos. Nimic nu este adăugat sau scos din "credința dată sfinților, odată pentru totdeauna"(Iuda 3). De-a lungul istoriei numeroase erezii au atacat Biserica, și la acele timpuri și contexte concrete Biserica a făcut enunțuri dogmatice (în special cu ocazia sinoadelor ecumenice), uneori dezvoltând într-un limbaj nou ce s-a crezut dintotdeauna de către Biserică, cu scopul de a opri răspândirea ereziilor și chemând la pocăință pe aceia care au sfâșiat Trupul lui Hristos. Prima astfel de mărturisire de credință a fost Crezul niceo-constantinopolitan, care afirmă:
Cred întru una sfântă, sobornicească (catholică) și apostolească ([apostolică]) Biserică.
Mărturisirea de credință: atributele Bisericii
Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică este Biserica lui Iisus Hristos, căreia El i-a promis că nici porțile iadului nu o vor birui. În particular, una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică este forma de exprimare a credinței prezentă în Crezul Niceo-Constantinopolitan. Ceea ce implică această credință este cunoscut în general ca fiind atributele Bisericii: unitate, sfințenie, sobornicitate și apostolicitate.
Unitatea
Biserica este una singură. Ea este trupul mistic al Mântuitorului; la fel cum el nu poate fi împărțit, nici trupul său nu poate fi împărțit. Există o singură Biserică, nu mai multe; și este unită nu împărțită. Aceste lucru poate părea naiv sau dur ținând cont de realitățile prezentei separări a creștinilor veche de aproape o mie de ani. În fața acestei divizări reale, oamenii moderni sunt tentați să abandoneze speranța și vorbesc despre o "Biserică împărțită," abandonând credința în Crez.
În conformitate cu Părintele Thomas Hopko[1]:
- ...această singură Biserică, deoarece unitatea ei depinde de Dumnezeu, Iisus Hristos și Sfântul Duh, nu poate fi niciodată divizată. Astfel, în conformitate cu doctrina ortodoxă, Biserica este invizibilă; oamenii pot în ea sau în afara ei, dar ei nu o pot împărți.
În conformitate cu învățătura ortodoxă, unitatea Bisericii este unitatea liber consimțită a oamenilor în dragostea și adevărul lui Dumnezeu. O astfel de unitate nu este adusă sau înființată de puterea juridică sau de autoritatea oamenilor, ci doar de Dumnezeu însuși. Prin extindere, acei oameni care sunt în adevărul și iubirea lui Dumnezeu sunt membri ai Bisericii Sale.
Unii ortodocși spun că există și o participare imperfectă în Biserică a acelora care nu sunt în comunitate vizibilă cu ea. Acest lucru a fost exprimat cel mai bine de către Episcopul Kallistos (Ware) din Diokleia, "Putem spune unde este Biserica; dar nu putem spune unde nu este."
Sfințenia
Biserica este sfântă pentru că Dumnezeu îi sfințește pe membrii ei prin unirea cu El. Dumnezeu sfințește Biserica prin aducerea ei în viața Sa sfântă, în modul cel mai deplin prin Întruparea Sa. Credința și viața Bisericii participă la sfințenia lui Dumnezeu prin exprimarea vieții divine în doctrină, taine, slujbe religioase și sfinți (bărbați și femei ale căror vieți au fost recunoscute pentru sfințenia lor).
Așa cum neadevărul ne desparte de unitatea cu Dumnezeu și în ultimă instanță de unitatea Bisericii, tot așa starea de păcătoșenie ne separă de Dumnezeu și de Biserică.
Sobornicitatea sau catolicitatea
Biserica este deplinătatea trupului Mântuitorului pe Pământ. Ca termen, sobornicitatea înseamnă maximul perfecțiunii, deplinătatea. Doar Dumnezeu este deplin, deplinătatea ființei. Dumnezeu face Biserica sobornicească prin participarea deplină în viața sfântă a acesteia.
Părintele Thomas Hopko:
- Termenul "catolic" așa cum se folosea inițial ca atribut al Bisericii (până în primele decenii ale celui de-al doilea secol) era o definiție mai degrabă calitativă decât cantitativă. Prin acest atribut, Biserica era considerată întreagă și deplină, atotcuprinzătoare și fără nici un fel de lipsuri.
- În conformitate cu învățătura ortodoxă, unitatea Bisericii este unitatea liber consimțită a oamenilor în dragostea și adevărul lui Dumnezeu. O astfel de unitate nu este adusă sau înființată de puterea juridică sau de autoritatea oamenilor, ci doar de Dumnezeu însuși. Prin extindere, acei oameni care sunt în adevărul și iubirea lui Dumnezeu sunt membri ai Bisericii Sale.
Chiar și înainte ca Biserica să fie întinsă în toată lumea, ea însăși se definea cu atributul de catolică. Biserica inițială a Apostolilor din Ierusalim sau bisericile primare din orășenești din Antiohia, Efes, Corint sau Roma, erau catolice. Aceste biserici erau catolice – așa cum este fiecare biserică ortodoxă din zilele noastre - pentru că nimic esențial nu le lipsea că să fie adevărate Biserici ale lui Hristos. Dumnezeu Însuși este revelat pe deplin și prezent în fiecare biserică prin Hristos și Duhul Sfânt, manifestându-se în comunitățile locale de credincioși prin doctrina sa apostolică, preoție (ierarhie) și taine, acestea făcând ca nimic să nu mai fie necesar pentru a intra pe deplin în Împărăția lui Dumnezeu.
Sobornicitatea este uneori confundată cu universalitatea — ideea conform căreia credința creștină se adresează tuturor oamenilor. Cu toate acestea, la început, cuvântul a fost folosit pentru a separa Biserica adevărată de mulțimile în creștere ale ereticilor care îndepărtau anumite elemente ale credinței care nu le conveneau, refăcând credința creștină după bunul lor plac. Sobornicitatea este o trăsătură calitativă: este calitatea credinței depline lăsate de apostoli.
Caracterul apostolic
Biserica a fost trimisă în lume pentru ca să aducă lumea în comuniune cu Dumnezeu. La fel cum Fiul a fost trimis de Tatăl și Duhul a fost trimis de Fiu, Biserica a fost trimisă de Sfânta Treime în lume.
Părintele Thomas Hopko:
- Așa cum Hristos a fost trimis de Dumnezeu, Hristos însuși I-a ales pe Apostoli și i-a trimis. "Așa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, așa vă trimit și Eu ... luați Duh Sfânt," a spus Hristos cel Înviat apostolilor Săi. Astfel, apostolii au mers în lume, devenind primele temelii ale Bisericii Creștine.
- În acest sens, apoi, Biserica s-a numit apostolică: întâi, pentru că este zidită pe Hristos și pe Duhul Sfânt trimiși de Dumnezeu și pe acei apostoli care au fost trimiși de Hristos, plini de Duhul Sfânt; și în al doilea rând pentru că Biserica prin membrii ei pământești este ea însăși trimisă de Dumnezeu să aducă mărturie despre Împărăția Sa, să păstreze cuvântul Său și să Îi facă voia și lucrarea în lume.
Această trimitere a fost realizată prima dată prin apostoli, astfel încât apostolicitatea nu este numai misiunea divină; ea este și unitatea Bisericii cu apostolii care au fost trimiși la propovăduire de Iisus Hristos. Deci, există o succesiune apostolică prin care preoții Bisericii își trag hirotonirea înapoi până la Biserica primară fondată de Iisus Hristos în secolul I.
Structura actuală a Bisericii
În zilele noastre, Biserica Ortodoxă este alcătuită din paisprezece sau cincisprezece Biserici autocefale și cinci Biserici autonome, numite uneori și jurisdicții. Bisericile autocefale se autoguvernează în toate lucrările lor, în timp ce întâistătătorii Bisericilor autonome trebuie să fie confirmați de către una din Bisericile autocefale, de obicei de Biserica-Mamă. Toate aceste Biserici se găsesc în comuniune deplină, având aceeași credință și aceleași practici. Ocazional, au avut loc rupturi ale comuniunii, datorate diferitelor probleme apărute de-a lungul timpului, dar în general ele au fost de scurtă durată, neajungându-se la schismă sau ruptură totală. Patriarhia Bisericii din Constantinopol este cunoscută și sub numele de Patriarhia Ecumenică, întâistătătorul acesteia fiind primus inter pares ("primul între egali") în rândul episcopilor întregii Biserici Ortodoxe; Patriarhia Ecumenică are însă același statut ca și celelalte Biserici autocefale și autonome.
A se vedea și: Lista Bisericilor autocefale și autonome
Articole înrudite
Note
Lucrări recomandate
Dintr-o perspectivă ortodoxă
- Alfeyev, Hilarion; Rose, Jessica, ed. The Mystery of Faith: An Introduction to the Teaching and Spirituality of the Orthodox Church. (ISBN 0232524726)
- Bajis, Jordan. Common Ground: An Introduction to Eastern Christianity for the American Christian. (ISBN 0937032816)
- Bulgakov, Sergius. The Orthodox Church. (ISBN 0881410519)
- Cunningham, Mary. Faith in the Byzantine World (IVP Histories Series). (ISBN 0830823522)
- Chryssavgis, John. Light Through Darkness: The Orthodox Tradition (Traditions of Christian Spirituality Series). (ISBN 1570755485)
- Coniaris, Anthony M. Introducing the Orthodox Church: Its Faith and Life. (ISBN 0937032255)
- Constantelos, Demetrios J. Understanding the Greek Orthodox Church. (ISBN 0917653505)
- Florovsky, George. Bible, Church, Tradition: An Eastern Orthodox View. (ISBN 0913124028)
- Ware, Timothy. The Orthodox Church. (ISBN 0140146563)
Dintr-o perspectivă heterodoxă
- Binns, John. An Introduction to the Christian Orthodox Churches. (ISBN 0521667380)
- Fairbairn, Donald. Eastern Orthodoxy Through Western Eyes. (ISBN 0664224970)
- Fortescue, Adrian. The Orthodox Eastern Church. (ISBN 0971598614)
- Roberson, Ronald. The Eastern Christian Churches: A Brief Survey. (ISBN 8872103215) - (also available online)
- Parry, Ken, ed.; Melling, David J., ed.; Brady, Dimitri, ed.; Griffith, Sidney Harrison, ed.; Healey, John F., ed. The Blackwell Dictionary of Eastern Christianity. (ISBN 0631232036)
Legături externe
Overviews of the Orthodox Church
- Orthodoxy: The Narrow Path
Byzantine Studies
