Biserica Nouă a Maicii Domnului (Ierusalim): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Istorie: legături interne)
Linia 4: Linia 4:
 
'''Nea''' a fost terminată în anul 543 d.Hr., iar construcţia sa a fost înregistrată într-o carte despre clădirile proiectate  ale lui Iustinian de către istoricul bizantin Procopius. Biserica a fost proiectată de un arhitect din [[Constantinopol]], pe nume Theodoros. Iustinian a ordonat ca biserica să fie construită pe cel mai înalt deal din Ierusalim şi i-a specificat mărimea. Datorita mărimii bisericii specificată de către Iustinian, aceasta nu a putut fi construită pe pământ. Astfel, partea de sud-est a structurii a fost amplasată pe o fundaţie boltită pe care au fost construite o serie de bazine. O ''tabula ansata'' (tăbliţă de scris) descoperită într-unul dintre bazine l-au asociat pe împăratul ''Flavius Iustinianus'' (Iustinian) cu proiectul care a fost notat şi sub îndrumarea "...prea sfântului Constantin, [[preot]] şi [[egumen]]..." care era [[stareţ]]ul mănăstirii. Procopius a însemnat de asemenea nevoia de extindere a sitului clădirii, care trebuia să mai susţină mănăstirea, un azil şi o bolniţă.  
 
'''Nea''' a fost terminată în anul 543 d.Hr., iar construcţia sa a fost înregistrată într-o carte despre clădirile proiectate  ale lui Iustinian de către istoricul bizantin Procopius. Biserica a fost proiectată de un arhitect din [[Constantinopol]], pe nume Theodoros. Iustinian a ordonat ca biserica să fie construită pe cel mai înalt deal din Ierusalim şi i-a specificat mărimea. Datorita mărimii bisericii specificată de către Iustinian, aceasta nu a putut fi construită pe pământ. Astfel, partea de sud-est a structurii a fost amplasată pe o fundaţie boltită pe care au fost construite o serie de bazine. O ''tabula ansata'' (tăbliţă de scris) descoperită într-unul dintre bazine l-au asociat pe împăratul ''Flavius Iustinianus'' (Iustinian) cu proiectul care a fost notat şi sub îndrumarea "...prea sfântului Constantin, [[preot]] şi [[egumen]]..." care era [[stareţ]]ul mănăstirii. Procopius a însemnat de asemenea nevoia de extindere a sitului clădirii, care trebuia să mai susţină mănăstirea, un azil şi o bolniţă.  
  
−
Biserica însăşi a fost descrisă de către Procopius ca o bazilică, cu două, sau poate patru nave laterale. Lungimea şi lăţimea interioară fiind de circa 110 m (360 picioare) pe 52 m (171 picioare), cu două abside laterale şi una centrală la capătul dinspre răsărit. Lungimea exterioară a clădirii este estimată la 116 m (382  picioare). Un [[nartex]] a fost amplasat la capătul vestic al clădirii care se deschidea în aparenţă printr-un mic atriu care mărginea Cardo. Prin dimensiunile sale biserica rivaliza cu [[Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol]], de asemenea  construită de către Iustinian.  
+
Biserica însăşi a fost descrisă de către Procopius ca o bazilică, cu două, sau poate patru nave laterale. Lungimea şi lăţimea interioară fiind de circa 110 m (360 picioare) pe 52 m (171 picioare), cu două abside laterale şi una centrală la capătul dinspre răsărit. Lungimea exterioară a clădirii este estimată la 116 m (382  picioare). Un [[nartex]] a fost amplasat la capătul vestic al clădirii care se deschidea în aparenţă printr-un mic atriu care mărginea Cardo. Prin dimensiunile sale biserica rivaliza cu [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol]], de asemenea  construită de către Iustinian.  
 
Biserica Sfântului Mormânt, cealaltă biserică importantă din Ierusalim la acea vreme, a fost amplasată mai înspre nord de-a lungul Cardo pe cealaltă parte a acesteia. Aceste două biserici sunt înfăţişate mai pronunţat pe faimoasa hartă mozaică Madaba din Ierusalim care a fost descoperită printre ruinele bisericii bizantine din Madaba, Iordan, în 1884. Această hartă este cea mai veche vedere de ansamblu a Ierusalimului şi arată cu strălucire cele două biserici între care au fost făcute procesiuni.
 
Biserica Sfântului Mormânt, cealaltă biserică importantă din Ierusalim la acea vreme, a fost amplasată mai înspre nord de-a lungul Cardo pe cealaltă parte a acesteia. Aceste două biserici sunt înfăţişate mai pronunţat pe faimoasa hartă mozaică Madaba din Ierusalim care a fost descoperită printre ruinele bisericii bizantine din Madaba, Iordan, în 1884. Această hartă este cea mai veche vedere de ansamblu a Ierusalimului şi arată cu strălucire cele două biserici între care au fost făcute procesiuni.
  

Versiunea de la data 31 august 2011 10:32

Biserica cunoscută sub numele de Biserica Nouă a Maicii Domnului (Theotokos) a fost unul dintre cele mai mari proiecte de clădiri ale împăratului Iustinian. A fost cel mai mare proiect al său din Ierusalim, fiind cunoscută mai popular sub numele de Nea, care înseamnă "nou/nouă" în limba greacă. Nea a fost amplasată pe partea de răsărit a străzii principale din Ierusalim, numită Cardo Maximus, aproape de capătul dinspre sud, în actualul Zid al Plângerii din Ierusalim. Numai în timpurile mai recente rămăşiţele acestei mari biserici au fost descoperite de către arheologi.

Istorie

Nea a fost terminată în anul 543 d.Hr., iar construcţia sa a fost înregistrată într-o carte despre clădirile proiectate ale lui Iustinian de către istoricul bizantin Procopius. Biserica a fost proiectată de un arhitect din Constantinopol, pe nume Theodoros. Iustinian a ordonat ca biserica să fie construită pe cel mai înalt deal din Ierusalim şi i-a specificat mărimea. Datorita mărimii bisericii specificată de către Iustinian, aceasta nu a putut fi construită pe pământ. Astfel, partea de sud-est a structurii a fost amplasată pe o fundaţie boltită pe care au fost construite o serie de bazine. O tabula ansata (tăbliţă de scris) descoperită într-unul dintre bazine l-au asociat pe împăratul Flavius Iustinianus (Iustinian) cu proiectul care a fost notat şi sub îndrumarea "...prea sfântului Constantin, preot şi egumen..." care era stareţul mănăstirii. Procopius a însemnat de asemenea nevoia de extindere a sitului clădirii, care trebuia să mai susţină mănăstirea, un azil şi o bolniţă.

Biserica însăşi a fost descrisă de către Procopius ca o bazilică, cu două, sau poate patru nave laterale. Lungimea şi lăţimea interioară fiind de circa 110 m (360 picioare) pe 52 m (171 picioare), cu două abside laterale şi una centrală la capătul dinspre răsărit. Lungimea exterioară a clădirii este estimată la 116 m (382 picioare). Un nartex a fost amplasat la capătul vestic al clădirii care se deschidea în aparenţă printr-un mic atriu care mărginea Cardo. Prin dimensiunile sale biserica rivaliza cu Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, de asemenea construită de către Iustinian. Biserica Sfântului Mormânt, cealaltă biserică importantă din Ierusalim la acea vreme, a fost amplasată mai înspre nord de-a lungul Cardo pe cealaltă parte a acesteia. Aceste două biserici sunt înfăţişate mai pronunţat pe faimoasa hartă mozaică Madaba din Ierusalim care a fost descoperită printre ruinele bisericii bizantine din Madaba, Iordan, în 1884. Această hartă este cea mai veche vedere de ansamblu a Ierusalimului şi arată cu strălucire cele două biserici între care au fost făcute procesiuni.

Data distrugerii Bisericii Nea nu se cunoaşte cu exactitate. Conform scrierilor păstrate în Cucerirea Ierusalumului (Expugnationis Hierosolymae) cuceritorii perşi împreună cu aliaţii lor iudei au distrus biserica şi au ucis clerul în anul 614. Mărimea pagubei este neclară din moment ce Patriarhul Sofronie a ţinut predica la Naşterea Domnului în Biserica Nea în 634. Pagubele ulterioare ale bisericii este posibil să fi apărut în urma unui cutremur din anul 746. În 808, apare o referire despre biserică în Commemoratorium de casis Dei, iar în 870, a fost menţionată de către călugărul Bernard care a stat într-un ospiciu din apropierea bisericii. În secolul al X-lea, Eutychius, Patriarhul Alexandriei, a notat despre ruinele bisericii Nea. Pagubele făcute de perşi, în 614, vor fi fost severe, deoarece aceştia au căutat comori care credeau că ar fi ascunse în biserică, după cum s-a speculat din raportul lui Procopius despre împăratul Iustinian care a trimis podoabe sacre la Ierusalim.[1]

Note

  • Ancient Churches Revealed. Yoram Tsafrir, ed. Jerusalem: Israel Exploration Society, 1993. (ISBN 965-221-016-1)
  1. ↑ Taylor, J: "The Nea Church", Biblical Archaeology Review, Jan/Feb 2008, Vol 34, No 1, pp 51-59

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Nouă_a_Maicii_Domnului_(Ierusalim)&oldid=25667”