Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica Colțea

72 de octeți adăugați, 28 aprilie 2017 04:01
m
diacritice și leg. interne
{{Articol de calitate}}
{{Infocaseta Biserică
| Nume =Biserica ColţeaColțea
| Imagine =[[Imagine:Biserica_Coltea.jpg|300 px]]
| Localizare =București, Bd. I. C. Brătianu nr. 1, sector 3
| Jurisdicţie =[[Arhiepiscopia Bucureștilor]]
| Hram = [[Sfinţii Trei Ierarhi]]: [[Vasile cel Mare]], [[Grigorie Teologul]] şi și [[Ioan Gură de Aur]]
| Târnosire = 1702
| Ctitor = Spătarul Mihai Cantacuzino
| Stil arhitectonic = Brâncovenesc
| Arhitect = Heinrich Feiser
| Pictor= Pârvu Mutu şi și Gheorghe Tattarescu
| Suprafaţă=
| Înălţime =
| Site web=
}}
Una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe ale Capitalei României, '''Biserica Colțea''', datează din anul 1701 și este un monument reprezentativ al epocii brâncovenești. Când a fost întemeiată, biserica făcea parte dintr-un ansamblu arhitectural care cuprindea Spitalul Colțea, trei paraclise, faimosul Turn Colţea Colțea și o școală. Acest complex monastic, construit de spătarul Mihai Cantacuzino, a fost una dintre cele mai mari ctitorii din București, la începutul secolului al XVIII-lea, din care doar biserica a rezistat până în zilele noastre, spitalul fiind reconstruit în secolul trecut. Deși a trecut prin reparații succesive, în urma cutremurelor și incendiilor care au avut loc în Capitală, Biserica Colțea păstrează încă multe odoare de preț de pe vremea ctitorului său, printre care catapeteasma sculptată în lemn, ușa de la intrare, pictura din pridvor, atribuită celebrului Pârvu Mutu, jilțurile domnești și unele icoane de valoare.
== Istoricul bisericii==
Prima biserică de lemn, situată pe locul complexului de clădiri de la ColţeaColțea, a fost construită, împreună cu câteva chilii din lemn, de slugerul Udrea Doicescu, pe la jumătatea secolului al XVII-lea. Acest lăcaş lăcaș de cult, cu hramul [[hram]]ul Sfintei Mare Muceniţe Mucenițe Parascheva (prăznuită la 26 iulie), a fost pomenit prima dată în 1658, iar temeliile sale din cărămidă şi și piatră se disting astăzi lângă biserica actuală. După moartea ctitorului, biserica a rămas fratelui său, marele clucer Colţea Colțea Doicescu, care a închinat-o Mitropoliei. De la acesta a cumpărat spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716) terenul unde se afla lăcaşul lăcașul de cult, care se întindea între Piaţa Universităţii şi Piața Universității și Ministerul Agriculturii de astăzi. Pentru a avea o biserică aproape de moşia moșia sa, Mihai Cantacuzino a construit o biserică din zid, în locul celei din lemn, fiind ajutat de fiul clucerului ColţeaColțea, Radu ColţeaColțea. Ridicată între 1695 şi și 1698, a fost denumită iniţial inițial Mănăstirea Trisfetitele şi și a avut hramul Sfinţilor Sfinților Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul şi și Sfântul Ioan Gură de Aur. Ctitorul nu a mai păstrat hramul Muceniţei Muceniței Parascheva, ci l-a schimbat cu cel al [[Parascheva de la Iași|Sfintei Cuvioase Parascheva ]] (14 octombrie), fiind influenţat şi influențat și impresionat de amploarea pe care o luase în Ţările Țările Române cultul Cuvioasei. Biserica a fost terminată de Mihai Cantacuzino în jurul anului 1702, iar pictura a fost realizată de Pârvu Mutu, mărturie fiind până astăzi registrele păstrate în pridvor şi și brâul de la baza turlei naosului.
Ctitorul a adăugat apoi în jurul bisericii o serie de construcţii construcții noi: un spital, o şcoalășcoală, trei paraclise, chilii şi și anexe, care au fost înconjurate de un zid de piatră. În aceeaşi aceeași perioadă au fost ridicate cele trei paraclise, cu hramurile Tuturor SfinţilorSfinților, Sfânta Parascheva şi Sfinţii și Sfinții Doctori fără de arginţi arginți Cosma şi și Damian. Ansamblul a fost terminat în 1715, dar nu a purtat numele ctitorului, ci pe acela al proprietarului care i-a vândut terenul, Colţea Colțea Doicescu. Mănăstirea a fost înzestrată de ctitor cu moşiimoșii, primind în dar de la mulţi mulți negustori şi și prăvălii, pivniţepivnițe, case şi și vii. Referindu-se la averea mănăstirii, Aurora Ilieş Ilieș afirmă:„''Numeroase moşii şi moșii și vii erau situate pe o arie întinsă (în actualele judeţe Dâmboviţajudețe Dâmbovița, Ialomiţa şi Ialomița și Prahova), pe lângă resursele substanţiale substanțiale ale ocnei de la Slănic - Prahova de la care va ajunge să primească pe la mijlocul secolului al XVIII-lea câte 400 bolovani mari de sare sau echivalenţa echivalența lor în moneda vremii - 2.500 taleri de argint. Mai târziu veniturile au sporit prin închirierea unor prăvălii, cârciumi şi și ridicarea unui han''”.<ref>Aurora IlieşIlieș, "Biserica Mănăstirii ColţeaColțea", Editura Meridiane, BucureştiBucurești, 1969, p.11</ref> Trecerea timpului şi și unele calamităţi calamități au impus complexului monastic de la Colţea reparaţii şi Colțea reparații și modificări inerente. Încendii Incendii ca acela din 1739, dar si și cutremurele din 1802, 1829 şi și 1838 au determinat refacerea parţială parțială a construcţiilor şi construcțiilor și a acoperişuriloracoperișurilor. Biserica a fost reparată în 1841 de Conrad Schwink, după planurile arhitectului H.Feiser, care a adus multe schimbări faţă față de aspectul iniţialinițial, iar trei decenii mai târziu a fost repictată integral de Gheorghe Tattarescu.
==Turnul Colțea==
Construit între 1709 şi și 1714, Turnul Colțea era situat la intrarea în mănăstire, aproximativ în mijlocul bulevardului I.C. Brătianu de astăzi, în faţa fața Palatului Şuţu Şuțu (Muzeul Municipiului BucureştiBucurești). Timp de peste un secol Turnul Colţea Colțea a fost cea mai înaltă clădire din Bucureşti București (avea 50 de metri), fiind considerat un monument reprezentativ al oraşuluiorașului. De altfel, în 1782, domnitorul Nicolae Caragea a pus efigia Turnului Colţea Colțea pe pecetea domnească, ceea ce arată că devenise un fel de emblemă a oraşuluiorașului. Era înzestrat cu un clopot mare, adus de la Viena, şi și cu un ceasornic care se vedea de la distanţă distanță mare. Iniţial Inițial a fost doar clopotniţă clopotniță a mănăstirii, iar mai târziu a fost folosit şi și ca foişor foișor de foc, de aici fiind semnalate incendiile care ameninţau Bucureştiulamenințau Bucureștiul. Turnul avea un aspect cu totul deosebit faţă față de clopotniţele obişnuite clopotnițele obișnuite ale bisericilor din acea perioadă, şi și de aceea s-a spus că la construirea lui au luat parte şi și străinii. Istoriograful german Franz Iosif Sulzer, secretarul voievodului Alexandru Ipsilanti, menţionează menționează că Turnul Colţea Colțea a fost ridicat de soldaţii soldații regelui suedez Carol al XII-lea care rătăceau prin BucureştiBucurești, ca urmare a înfrângerii în bătălia de la Poltava de către ţarul țarul Petru cel Mare al Rusiei. <ref>D. Caselli, "Cum au fost Bucureştii Bucureștii odinioară cu chipuri şi și icoane", cap. Turnul ColţeiColței, Editura Gazetei Municipale, BucureştiBucurești, 1935, pp. 67-68</ref> Poate de aceea, la catul de jos, chiar deasupra porţiiporții, erau pictaţi pictați doi soldaţi soldați suedezi care stăteau de strajă cu arme pe umeri.Dărâmat pe jumătate în urma cutremurului din 1802, Turnul Colţea Colțea a fost refăcut în 1843, dar în 1887, Eforia Spitalelor Civile, care era proprietarea ansamblului ColţeaColțea, a solicitat primăriei demolarea acestuia, motivând că este o clădire fără interes public sau artistic. Din comisia de experţi experți pentru acest caz a făcut parte şi și scriitorul Gheorghe Sion, membru al Academiei Române, care a propus în raportul său dărâmarea Turnului, susţinând susținând importanţa importanța sa istorică este nulă.
==Spitalul Colțea==
Construit între 1704 şi și 1707, de spătarul Mihai Cantacuzino, Spitalul Colțea este cel mai vechi din București, fiind prima replică a celebrelor Vasiliade, realizate în primele secole creştine creștine de Sfântul Vasile cel Mare. Era destinat săracilor şi și avea 24 de paturi, o farmacie, case pentru chirurgi şi și o şcoală școală de ştiinţăștiință, cu odăi pentru dascăli; personalul era compus dintr-un medic, un chirurg, un bărbier şi și îngrijitori. Mihai Cantacuzino, care călătorise prin Europa, văzuse cum erau organizate spitalele acolo şi și l-a construit după modelul vechiului spital veneţian venețian "Santo Lazzaro e Medicanti". Istoricul G.I. Ionnescu-Gion descrie cum arăta Spitalul Colţea Colțea în acea vreme: "Dintr-un manuscris al Academiei din 1732, vedem că Spitalul e bine îngrijit, are la această dată pe doctorul Ianake şi și pe hirurgul Cârstian; are argaţiargați, îngrijitori de bolnavi şi și de săraci, are bărbieri şi și are bolnavi cari vin cu recomandaţiune recomandațiune specială. Cei care mor în spital, mănăstirea îi îngroapă pe cheltuiala ei, fără deosebire de religie. La 1734, un papistaş papistaș a murit în spital de dropică; mănăstirea l-a îngropat cu cheltuiala ei la biserica papistăşeascăpapistășească". <ref>G.I. Ionnescu-Gion, "Istoria Bucurescilor", cap XXI: Bole, Spitale, Doftori în Bucuresci pene la 1800, Stabilimentul Grafic I.V.Socescu, 1899, p. 657</ref> Dărâmarea spitalului în 1836 şi și refacerea lui în 1842 au fost determinate de starea de ruină în care ajunsese în urma cutremurului din 1802. În noul spital a fost înfiinţată şi înființată și "Şcoala de mică chirurgie" - prima şcoală școală de învăţământ învățământ medical din Ţările Române - care a funcţionat funcționat până în 1852, devenind ulterior Facultatea de Medicină din BucureştiBucurești. În 1849 numărul paturilor a ajuns la 150, iar între 1867 şi și 1888, spitalul a fost din nou reconstruit, sub îndrumarea arhitectului Joseph Schiffler.În cadrul ctitoriei lui Mihai Cantacuzino a fost întemeiată şi și o şcoală școală de slovenie, care a continuat fără întrerupere în decursul secolului al XVIII-lea, pregătind multe generaţii generații de dascăli şi și dieci. De asemenea, spătarul Mihai Cantacuzino a întemeiat în 1706 şi și "FrăţietateaFrățietatea"- o instituţie instituție în cadrul căreia oamenii plăteau un leu pe an, iar la moartea lor biserica le făcea pomenire.
==Biserica Colțea în prezent==
Secolul al XX-lea a însemnat pentru întreg ansamblul arhitectonic Colţea Colțea o perioadă de transformari şi transformări și de zbucium istoric. La cinci ani după bombardamentele din 1944, Biserica Colţea Colțea a fost consolidată sub coordonarea lui Horia Teodoru, iar între 1950 şi și 1955 a fost reconstruită turla de pe pronaos. În urma cutremurului din 1977 s-a încercat o nouă restaurare, iar sub acest pretext biserica a fost închisă din 1986 până în 1989. Procesul de restaurare a reînceput abia după Revoluţia Revoluția din decembrie ’89. Din punct de vedere architectonic, biserica are un plan trilobat cu clopotniţă clopotniță pe pronaos şi și pridvor susţinut susținut pe stâlpi, fiind construită în stilul autentic brâncovenesc, având şi și unele influenţe influențe din Renaşterea Renașterea târzie italiană. Naosul este despărţit despărțit de pronaos prin trei arcade în plin centru, sprijinite pe stâlpi de piatră cu caneluri răsucite, împodobite cu capiteluri neocorintice, bazele coloanelor fiind înconjurate cu frunze de acant stilizate. Pridvorul este larg deschis şi și are cinci arcade frontale şi și câte două laterale, sprijinite pe coloane din piatră, cu capiteluri sculptate cu motive florale şi și zoomorfe. Prin armonia proporţiilor şi proporțiilor și tehnicile decorative ce îmbină tradiţia tradiția locală cu influenţe influențe orientale, baroce şi și ale Renaşterii Renașterii târzii, biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncoveneştibrâncovenești. În prezent, fresca originală a pictorului Pârvu Mutu se mai păstrează doar în pridvorul de curând restaurat, precum şi și la baza turlei de pe naos, iar pictura interioară a bisericii este cea realizată de Gheorghe Tattarescu. În partea de vest a pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor, spătarul Mihai Cantacuzino şi soţia și soția sa, Maria.
Cu o istorie de peste 300 de ani, Biserica Colţea adăposteşte Colțea adăpostește încă multe obiecte vechi, chiar şi și din vremea ctitorului său. Săpăturile arheologice au scos la iveală zidurile bisericii DoiceştilorDoiceștilor, precum şi și numeroase mărturii numismatice. Uşa Ușa de la intrare este cea originală şi și constituie o mărturie a rafinamentului decorativ al epocii; împărţită împărțită în şase șase panouri, este împodobită cu motive orientale, elemente zoomorfe şi și motive florale, care se împletesc şi și se răsucesc într-o ritmică de cercuri care se întretaie. Friza-pisanie, răzuită după uciderea ctitorului la Adrianopole, în 1716, este în formă de sul desfăşurat desfășurat cu doi grifoni înaripaţiînaripați, iar vulturul bicefal, emblema Cantacuzinilor, completează înfăţişarea înfățișarea monumentală a intrării.
Din timpul ctitorului Mihai Cantacuzino se păstrează jilţurile domneşti şi jilțurile domnești și stranele, precum şi și catapeteasma, care este sculptată în lemn, cu ornamente bogate. Printre odoarele de preţ preț ale Bisericii Colţea Colțea se află o icoană ferecată în argint, dăruită de Nicolae Mavrogheni, în 1780, care o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul în braţebrațe, având în partea inferioară o scenă cu Izvorul Tămăduirii. De asemenea, în catapeteasmă se păstrează o icoană a Sfinţilor Sfinților Doctori fără de arginţi arginți Cosma şi și Damian, care a fost pictată de Pârvu Mutu. Alte două icoane de valoare care s-au păstrat în biserică sunt a Cuvioasei Parascheva, pictată în secolul al XVIII-lea de şcoala școala rusă, şi și a Sfinţilor Sfinților Trei Ierarhi. Tot aici se găsește şi și o raclă cu părticele din moaştele moaștele Sfintei Mare Muceniţe Mucenițe Ecaterina.
== Spătarul Mihai Cantacuzino==
Ctitorul Bisericii ColţeaColțea, spătarul Mihai Cantacuzino era descendent din celebra familie nobiliară bizantină, care a dat împăraţi împărați pe tronul Bizanţului şi Bizanțului și domnitori în Moldova şi și în Țara Românească. S-a născut în 1650, iar părinţii părinții lui erau postelnicul Constantin Cantacuzino şi soţia și soția acestuia, Elina. Unchi dinspre mamă al domnitorului [[Constantin Brâncoveanu]], era şi și fratele lui Şerban [[Șerban Cantacuzino|Șerban Vodă Cantacuzino]]. Ctitorul Colţei Colței a rămas orfan de tată când avea 14 ani, apoi a călătorit prin Europa şi și a făcut studii de arhitectură la Padova, în Italia. Spătar şi și mare stolnic la curtea Ţării RomâneştiȚării Românești, el a fost şi și unul dintre primii călători şi și exploratori români. În amintirea pelerinajului făcut în Muntele Sinai, Mihai Cantacuzino a zidit [[mănăstirea]] pe care a numit-o [[Mănăstirea Sinaia|Sinaia]]. Ulterior, a ctitorit împreună cu nepotul său, [[Constantin Brâncoveanu]], Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Râmnicu Sărat (1691-1697), dar şi și Schitul Titireciu (Vâlcea), bisericile Fundenii Doamnei şi Colţeași Colțea, cu tot ansamblul. În ceea ce priveşte Bucureştiulprivește Bucureștiul, marele său merit este acela de a ne fi lăsat întemeiat biserica, şcoala şi școala și spitalul.
Drept recunoştinţă recunoștință pentru lucrarea culturală şi și filantropică a marelui spătar Mihai Cantacuzino, în anul 1869 a fost dezvelită statuia acestuia, care a fost amplasată în curtea Spitalului ColţeaColțea. Acesta este cel mai vechi monument de acest tip din Bucureşti şi București și a fost realizat din marmură de Carrara de sculptorul Karl Storck.
Biserica Colțea este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", cu codul de clasificare B-II-m-A-18220.01.<ref>Ministerul Culturii http://www.cultura.abt.ro/Files/GenericFiles/LMI-2010.pdf</ref> De asemenea, Spitalul Colţea Colțea este considerat monument istoric, cu codul de clasificare B-II-m-A-18220.02, acelaşi același statut având şi și statuia spătarului Mihai Cantacuzino, care are codul B-III-m-B-19962.
==Note==
==Surse==
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Col%C8%9Bea ro.Wikipedia: Biserica Colțea]
*[http://basilica.ro/stiri/biserica_coltea_isi_sarbatoreste_maine_hramul__2857.html Basilica.ro: Biserica Colţea îşi sărbătoreşte Colțea își sărbătorește mâine hramul]*Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea, ''Enciclopedia Lăcaşurilor Lăcașurilor de cult din BucureştiBucurești'', Ed. Universalia, BucureştiBucurești, 2005*Valentina Bilcea, Angela Bilcea, ''Dicţionarul Dicționarul monumentelor şi și locurilor celebre din BucureştiBucurești'', Editura Meronia, BucureştiBucurești, 2009, pp.81-82 *Constantin C. Giurescu, ''Istoria Bucureştilor Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre'', Editura pentru Literatură, BucureştiBucurești, 1966, p.92*Alexandru Ofrim, ''Străzi vechi din Bucureştiul Bucureștiul de azi'', Editura Humanitas, Bucureşti București 2007, pp.70-74
==Legături externe==
* [http://ziarullumina.ro/reportaj/coltea-stravechi-model-de-prezenta-si-lucrare-bisericii-societate Ciprian Bâra: „Colţea„Colțea, străvechi model de prezenţă şi prezență și lucrare a Bisericii în societate”, 10 aprilie 2009, ''Ziarullumina.ro'']* [http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-coltea-67803.html Biserica ColţeaColțea]
* [http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/memoria-bisericii-imagini-biserica-coltea-din-capitala Memoria Bisericii în imagini: Biserica Colțea din Capitală], 29 ianuarie 2010, Adrian Nicolae Petcu, ''Ziarul Lumina''
* [http://ziarullumina.ro/reportaj/locul-care-sufletul-si-trupul-primesc-vindecare Locul în care sufletul și trupul primesc vindecare], 29 ianuarie 2011, Adriana Mihalcea, ''Ziarul Lumina''
14.991 de modificări

Meniu de navigare