Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
leg. int.
Situată în apropiere de Piaţa Rosetti, pe strada Teodor Ştefănescu nr. 5, '''Biserica Negustori din Bucureşti, cu hramul [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Nicolae]]''', face parte din categoria lăcaşurilor de rugăciune ridicate de negustori, în secolul al XVII-lea. În forma ei exterioară de azi, datează din veacul al XVIII-lea, când a fost pictată de unul dintre cei mai de seamă zugravi din acea vreme, [[Pârvu Mutu]]. Un secol mai târziu, fresca acestuia a fost acoperită cu o pictură nouă, care a aparţinut unui alt mare artist român, Gheorghe Tattarescu. Dar în 2016, prin ample lucrări de restaurare, a fost scoasă la lumină opera originală a lui Pârvu Mutu, care este cea mai mare suprafaţă de pictură realizată de acesta într-o biserică. Aşezământul de închinăciune este legat şi de numele celui mai mare teolog român din secolul XX, [[Dumitru Stăniloae]], care a slujit aici în ultimii 10 ani din viaţă (1981-1991).
==Istoric==
Istoricii sunt cei care oferă precizări cu privire la ctitori, care erau negustorii (precupeţii) aşezaţi în număr mare în apropierea bisericii.<ref>Constantin G. Giurescu, „Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966, p. 91.</ref> De la aceştia şi-a luat numele şi mahalaua Negustori, situată în Plasa Târgului de Afară, care avea 34 de case la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Dintre categoriile de negustori care existau atunci în Bucureşti, se disting cei ruşi, despre care se ştie că în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu aveau o biserică a lor, numită Biserica Ruşilor. Istoricul Constantin G. Giurescu presupune că aceasta este de fapt Biserica Negustori. De asemenea, mulţi dintre negustorii („cupeţii”) stabiliţi în jurul acestui aşezământ de închinăciune au fost înmormântaţi în incinta acestuia, după cum afirmă istoricul Nicolae Iorga: „''Întreg pavagiul e plin de mormintele negustorilor din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, dar şi ale câtorva boieri şi militari''”.<ref>Nicolae Iorga, „Inscripţii din bisericile României”, vol. I, Fascicula a II-a, Institutul de Arte Grafice şi Editura Minerva, Bucureşti, 1907, pp. 321-325</ref>
Secolul al XIX-lea a adus Bisericii Negustori unele modificări majore, mai ales în urma distrugerilor provocate de marile cutremure din 1802 şi 1838. Începând din 1839, ctitor este marele agă Manuil Serghiadi, care a reparat biserica şi a restaurat-o parţial (turla, ferestrele mari şi pictura). Alte refaceri au avut loc după aproape 30 de ani, când şindrila a fost înlocuită cu tablă şi s-a adăugat a doua turlă. În 1881, lăcaşul de rugăciune a fost înfrumuseţat din fondurile donate de primarul Capitalei, Emanoil Pake Protopopescu, fiul protopopului Iancu, care a fost slujitor aici. Astfel, o mare parte din fresca lui [[Pârvu Mutu ]] a fost acoperită cu o pictură nouă, în ulei, de Gheorghe Tattarescu. De asemenea, pridvorul a fost închis cu geamuri fixate în rame de fier, ceea ce a dus la conservarea picturii din tindă, realizată de Pârvu Mutu.
==Biserica în prezent==
