Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica „Sfântul Nicolae” - Negustori

59 de octeți adăugați, 9 februarie 2017 20:28
m
wikizare
Situată în apropiere de Piaţa Rosetti, pe strada Teodor Ştefănescu nr.5, '''Biserica Negustori din Bucureşti, cu hramul [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Nicolae]]''', face parte din categoria lăcaşurilor de rugăciune ridicate de negustori, în secolul al XVII-lea. În forma ei exterioară de azi, datează din veacul al XVIII-lea, când a fost pictată de unul dintre cei mai de seamă zugravi din acea vreme, Pârvu Mutu. Un secol mai târziu, fresca acestuia a fost acoperită cu o pictură nouă, care a aparţinut unui alt mare artist român, Gheorghe Tattarescu. Dar în 2016, prin ample lucrări de restaurare, a fost scoasă la lumină opera originală a lui Pârvu Mutu, care este cea mai mare suprafaţă de pictură realizată de acesta într-o biserică. Aşezământul de închinăciune este legat şi de numele celui mai mare teolog român din secolul XX, [[Dumitru Stăniloae]], care a slujit aici în ultimii 10 ani din viaţă (1981-1991).   
==Istoric==
Secolul al XIX-lea a adus Bisericii Negustori unele modificări majore, mai ales în urma distrugerilor provocate de marile cutremure din 1802 şi 1838. Începând din 1839, ctitor este marele agă Manuil Serghiadi, care a reparat biserica şi a restaurat-o parţial (turla, ferestrele mari şi pictura). Alte refaceri au avut loc după aproape 30 de ani, când şindrila a fost înlocuită cu tablă şi s-a adăugat a doua turlă. În 1881, lăcaşul de rugăciune a fost înfrumuseţat din fondurile donate de primarul Capitalei, Emanoil Pake Protopopescu, fiul protopopului Iancu, care a fost slujitor aici. Astfel, o mare parte din fresca lui Pârvu Mutu a fost acoperită cu o pictură nouă, în ulei, de Gheorghe Tattarescu. De asemenea, pridvorul a fost închis cu geamuri fixate în rame de fier, ceea ce a dus la conservarea picturii din tindă, realizată de Pârvu Mutu.
   ==Biserica în prezent==
Pe parcursul secolului al XX-lea, sfântul lăcaş a avut, de asemenea, nevoie de reparaţii, primele fiind făcute sub păstorirea Preafericitul Părinte Patriarh Miron Cristea. Lucrările efectuate între anii 1924 şi 1930 au readus Biserica Negustori la vechea sa înfăţişare, iar pictura lui Gheorghe Tattarescu a fost restaurată de Paul Molda. În 1942, au mai fost făcute unele reparaţii sumare de astupare a crăpăturilor apărute după cutremurul din 1940. Seismele care au urmat - din 1977, 1986, şi 1990 - au dus şi ele la slăbirea sfântului lăcaş, însă intervenţii semnificative au fost făcute mai târziu, în 2002, din fonduri donate de Constantin Henri Rătescu şi soţia sa, enoriaşi la această parohie. Atunci a fost consolidată structura, prin subzidiri, centuri şi stâlpi din beton armat, au fost retencuite faţadele şi zugrăvite în alb, şi au fost vopsite turlele.
În 2016, la Biserica Negustori au fost făcute ample lucrări de restaurare a picturii, în timpul cărora pictorul Romeo Andronic a observat că sub pictura lui Tattarescu se află fresca originală a lui Pârvu Mutu. În aceste condiţii, Ministerul Culturii şi Cultelor a aprobat scoaterea la lumină a picturii de mare valoare, realizate de Pârvu Mutu, în urmă cu aproape trei sute de ani. Descoperirea este una de excepţie, având în vedere faptul că, în prezent, aceasta este biserica cu cea mai mare suprafaţă de pictură care aparţine renumitului zugrav.
Biserica Negustori este inclusă în categoria monumentelor istorice, având codul de clasificare B-II-m-A-19759.<ref>Institutul Național al Patrimoniului, Lista monumentelor istorice www.patrimoniu.gov.ro/monumente-istorice/lista-monumentelor-istorice</ref>
 
 
==Pârvu Mutu, celebrul zugrav român==
După 1718, când soţia lui, jupâneasa Tudora, a murit, Pârvu Mutu şi-a îndreptat paşii spre viaţa monahală, la Schitul Robaia, unde a şi murit în 1735, la vârsta de 78 de ani.
==Note==<references/>
==Bibliografie==
* „Istoria Bucurescilor”, G. I. Ionescu-Gion, Fundaţia Culturală Gheorghe Marin Speteanu, Editura Mavios-Clio, Bucureşti, 1899* „Conducător istoric la bisericile din Bucureşti şi împrejurimile imediate”, Nicolae Iorga, Editura Municipiului Bucureşti, 1935, p.13* „Istoricul a 40 de biserici din România” vol. III, preot Marin Dumitrescu, Editura Stabiliment de Arte Grafice „Universala“, Bucureşti, 1907, pp. 92-93* „Enciclopedia ortodoxiei româneşti”, Mircea Păcurariu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010 * „Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti”, Valentina Bilcea, Angela Bilcea, Editura Meronia, Bucureşti, 2009, pp. 110-111* „Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti”, Lucia Stoica şi Neculai Ionescu Ghinea, vol.1, Editura Universalia, 2005
14.991 de modificări

Meniu de navigare