Biserica „Buna Vestire” (Giurgiu)

Inălţarea Sfântului locaş având hramul "Buna Vestire" sau "Blagoveştenia" a fost începută în anul 1863 de către comunitatea grecească existentă la acea dată in Giurgiu.Biserica a aparţinut statului grec până in anul 1965,motiv pentru care mai este cunoscută şi sub denumirea de "Biserica Greceasca".Marea ei faimă pe care şi-a cucerit-o de-a lungul vremii se datorează atât penelului marelui pictor de biserici Gheorghe Tattarescu,pictor care in anul 1864 execută in stil renascentist tâmpla,iar in anul 1867 termină pictura murală din interior in tehnica ulei,procedeu revolutionar la acea vreme în România,cât şi aurei de legendă care o învaluie.De-a lungul vremii,sfântul locaş a rămas neatins în urma unui incendiu provocat de un trasnet,nu s-a prabuşit în urma nenumaratelor cutremure de pamânt devastatoare,deşi, paradoxal,căramida este făcută manual,iar plafoanele din paianta, pe când numeroase clădiri din jur, făcute din beton şi căramidă trainică de fabrică au fost avariate.La acestea,se mai adaugă şi faptul că în două rânduri a fost la un pas de demolare,dar Dumnezeu a salvat-o în chip miraculos.Giurgiuvenii cred că biserica are un har deosebit,iar icoanele sunt făcatoare de minuni.

Biserica se află amplasată chiar in centrul urbei.Este de mărime mijlocie.Lipseşte turla,lucru neobişnuit pentru bisericile construite în stil bizantin din România.Acest fapt o face să para smerită precum o cuvioasă maică încarcată de ani şi de fapte bune.Este o expresie a duhului de smerenie ortodox,aşa cum a fost înţeles de ctitorii acestui sfânt locaş.Orientarea edificiului este canonică,cu altarul spre răsarit,punct cardinal închipuind locul de ridicare al Soarelui Dreptaţii,Iisus Hristos,altarul sărutând în fiecare dimineaţă lumina văzuta,precum întreaga Ortodoxie lumina sărută nevăzută a Mirelui ceresc.La fel ca celelalte biserici în stil bizantin,sfântul locaş este împarţit în trei încăperi principale:nartică,naos şi altar.Are şi un pridvor împodobit cu frumoase ornamente.Acesta este închis,iar deasupra lui se află clopotniţa.Fundaţia este de piatra,iar pavimentul pavat cu dale. Forma bisericii este de navă trilobată,având un plan cruciform,caracteristic arhitecturii bizantine.O tâmplă(catapeteasmă) de lemn ,care are 64 de icoane,dispuse pe patru niveluri,pictate în întregime de Gheorghe Tattarescu,desparte naosul de altar.Pe primul nivel şe află icoanele împărăteşti,icoana Mântuitorului şi a fecioarei Maria.Icoana Mântuitorului Îl înfaţişează pe Iisus Hristos binecuvântând.Chipul Său este aureolat de o lumina nepământescă.Artisul a ştiut să redea bine măreţia Lui dumnezeiască,atât de înfricoşătoare ochiului omenesc, dar,totodată, să nuanţeze blândeţea,bunătatea şi duioşia Lui ,realizând adevărată capodoperă,din păcate, foarte puţin cunoscuta.Icoana Maicii Sfinte,purtând Pruncul în braţe,o înfăţişează pe Fecioara Maria ca o mamă fericită.Pruncul Iisus din braţele ei priveşte undeva în departare,parcă incercând să cuprindă cu privirea Lui dumnezeiască întreaga omenire coruptă de păcat.Icoana hramului bisericii înfăţişează binecunoscuta scenă când îngerul Gavriil vesteşte fecioarei hotărârea lui Dumnezeu cu privire la destinul ei şi al nostru.Din icoană,iradiază o lumină şi o caldură nepământescă,dadătoare de linişte şi siguranţă.Artistul a ştiut şi aici cu mult meşteşug să apropie imaginea de sufletul credinciosului atât de mult încât acesta să participe la misterul evenimentului cu o intensitate şi înţelegere deosebită.Întreaga icoană pare atât de sfântă şi familiară. Pe nivelul al doilea,deasupra uşilor împărăteşti,se află icoana "Cinei cele de Taină."Momentul când Mântuitorul descoperă vânzarea lui Iuda ucenicilor Săi este zugrăvit emoţionant,de o manieră care să ne facă să ne gândim la marii voievozi români, care le descopereau căpitanilor că vor muri trădaţi de unul din oamenii lui de încredere.