'''Biserica "Buna Vestire" „Buna Vestire” din Giurgiu''' este un lăcaș de cult ortodox din secolul al XIX-lea.

Înălţarea Sfântului locaş având hramul "„[[Bună Vestire" ]]” sau "Blagoveştenia" „Blagoveştenia” a fost începută în anul 1863 de către comunitatea grecească existentă la acea dată în Giurgiu. Biserica a aparţinut statului grec până în anul 1965, motiv pentru care mai este cunoscută şi sub denumirea de "Biserica Grecească". Marea ei faimă pe care şi-a cucerit-o de-a lungul vremii se datorează atât penelului marelui pictor de biserici Gheorghe Tattarescu, pictor care în anul 1864 execută în stil renascentist tâmpla, iar în anul 1867 termină pictură murală din interior în tehnica ulei, procedeu revoluţionar la acea vreme în România, cât şi aurei de legendă care o învăluie. De-a lungul vremii, sfântul locaş a rămas neatins în urma unui incendiu provocat de un trăsnet, nu s-a prăbuşit în urma nenumăratelor cutremure de pământ devastatoare, deşi, paradoxal, cărămida este făcută manual, iar plafoanele din paiantă, pe când numeroase clădiri din jur, făcute din beton şi cărămidă trainică de fabrică au fost avariate. La acestea,se mai adaugă şi faptul că în două rânduri a fost la un pas de demolare, dar Dumnezeu a salvat-o în chip miraculos. Giurgiuvenii cred că biserica are un har deosebit, iar icoanele sunt făcătoare de minuni.

În aprilie 1987, noul ambasador al Statelor Unite, Roger Kirk, face o vizită la Giurgiu. Întrucât se ştia că înaltul demnitar american este şi un mare amator de artă autentică, în special artă sacră, în programul vizitei a fost inclus şi un obiectiv religios de valoare. Aceasta nu putea fi decât o biserică pictată de un mare artist. Lesne de înţeles, autorităţile evită biserica de la Giurgiu şi se decid pentru biserica din satul limitrof, Vedea, pictată tot de penelul lui Gheorghe Tattarescu. Din cauza unor disfuncţionalităţi administrative, programul vizitei este dat peste cap. Intervine criza de timp. Totuşi,ambasadorul insistă să viziteze biserica. Brusc şi inexplicabil, vremea se strică şi este nevoit să renunţe. Se pregăteşte de întoarcerea la Bucureşti. Dar în ultimul moment, nu se ştie cum, a aflat de existenţa bisericii din Giurgiu. Insistă să o vadă. Impactul emoţional a fost zdrobitor. Înaltul demnitar a rămas mut în faţa splendorilor de aici. Măreţia şi nobleţea icoanelor l-au copleşit şi tulburat. Se spune că, atunci când a ieşit din biserică, era cu totul schimbat. Şocul emoţional a fost atât de puternic, încât niciodată nu a încetat să se intereseze de soarta sfântului locaş.Cel puţin ,în acel an,demolarea a fost considerată inoportună. Cu toate acestea, spectrul buldozerelor dictaturii a continuat să planeze peste gingăşia de paradis a sfintelor icoane şi a picturilor murale din sfântul locaş. Căderea regimului ateist, în decembrie 1989 a pus capăt acestui coşmar.

La câteva zile de la căderea dictaturii, în sfântul locaş au fost adăpostite ajutoarele trimise de Occident pentru populaţie. Într-o revistă locală, "Ziua „Ziua de Giurgiu"Giurgiu”, avea să apară un articol semnat de Gabriel Iordan-Dorobanţu, unde se arătau pentru prima dată minunile înfăptuite de Dumnezeu cu acest sfânt locaş, precum şi abuzurile dictaturii ce voia să-l demoleze. După Revoluţie, procesul restaurării a fost de lungă durată. Astăzi, biserica, complet renovată străluceşte într-o splendoare de neimaginat.

*Gabriel Iordan-Dorobanţu, ''Biserica "Buna Vestire" „Buna Vestire” din Giurgiu/Între legendă şi adevăr '' (Ziua de Giurgiu,nr. 1,octombrie 1995)