Biblia de la București (1688)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Biblia de la Bucureşti (1688) sau Biblia lui Şerban Cantacuzino este prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Este un monument al limbii române vechi, jucând un rol major în dezvoltarea limbii literare[1]. Biblia de la Bucureşti este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât şi prin limba ei cea minunată”, spune istoricul A.D.Xenopol[2]. George Călinescu afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”[3]. Nicolae Iorga spune că ea este ,,cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înţelesul tuturor românilor"[4]

Protectori

A fost tipărită la Bucureşti prin grija şi cu cheltuiala domnitorului Şerban Cantacuzino şi a urmaşului său, Constantin Brâncoveanu.

Traducerea

Fraţii Radu Greceanu şi Şerban Greceanu au asigurat traducerea Bibliei, au făcut ,,grosul lucrului” după cum spune istoricul C.C.Giurăscu .Ei au fost ajutaţi şi de cărturarul şi istoricul Constantin Cantacuzino care a fost răspunzător de ,,clarificarea pasajelor dificile şi a termenilor tehnici”, potrivit aceluiaşi istoric. Arhiereul Ghermano din Nyssa Capadociei a ajutat şi el la traducerea Bibliei[5]

În Predoslovia sa, domnitorul Şerban Contacuzino scria că traducătorii din Septuaginta (fraţii Greceanu) au luat "lumina dentr-alte izvoade vechi", româneşti, adică din vechile traduceri ale Bibliei (fie ele şi parţiale), pe care "alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu vrerea lui Dumnezeu o au săvârşit, precum se vede" (Septuaginta este traducerea în limba greacă a Bibliei) Concret au fost folosite ca surse:

  1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, aşa cum spune epilogul, şi de Biblia de la Veneţia, 1687),
  2. Vechiul Testament tradus de Nicolae Milescu, (1662-1668),
  3. Noul Testament tradus de Simion Ştefan,1648, Alba Iulia.

Cărţii îi este anexată şi o errata, prima consemnată în istoria tiparului românesc.

Tipărirea

Tiparul a început în 5 noiembrie 1687 sub Şerban Cantacuzino şi s-a terminat în 10 noiembrie 1688, la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu.

Răspândirea

Ea a avut o largă răspândire pe întreaga suprafaţă a României, în Muntenia, Moldova şi Ardeal[6] Exemplare ale Bibliei de la Bucureşti au circulat şi în afara graniţelor Ţărilor Române. De pildă, un exemplar al ei a fost înmânat şi fostului mitropolit Dosoftei al Moldovei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Bibliei, care a aparţinut cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universităţii din Bologna.

O carte apocrifă

Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, şi o carte apocrifă: „A lui Iosip la Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea dominantă“ atribuită lui Iosif Flaviu, tradusă în româneşte de Nicolae Milescu.[7]

Ediţia jubiliară din 1988

La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban Cantacuzino a fost retipărită în facsimil şi transcriere la Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române într-o ediţie jubiliară. Iniţiativa a aparţinut patriarhului Iustin Moisescu (1977-1986) şi a fost desăvârşită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de specialişti căreia i s-a încredinţat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a Bibliei de la Bucureşti a fost lansată la Bucureşti, la Geneva, Viena şi Tesalonic.[8]

Un exemplar din Biblia de la Bucureşti la Arhivele Naţionale

Mai există în ţară doar câteva exemplare din Biblia lui Şerban Cantacuzino. Unul dintre exemplare se află în acest moment la Arhivele Naţionale Brăila. În anii "50 ea a fost „epurată" şi urma să fie distrusă pentru totdeauna de către comunişti. Într-un inventar din 1971, cartea era evaluată la 10.000 de lei", a precizat arhivistul Cristian Filip. Biblia a fost trimisă la Bucureşti pentru a fi restaurată, circa zece ani, la sediul central al Arhivelor Naţionale.[9]

Note

  1. Dicţionar Enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2009, ISBN 973-45-0046-5
  2. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993. ISBN 973-45-0016-3
  3. Biblia de la Bucuresti (1688)
  4. N.Iorga- Istoria Bisericii Române, I, pag 402 citat de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pp. 159-166 Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  5. C. C. Giurăscu, pag 601
  6. C. C. Giurăscu, pag 601
  7. http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397
  8. http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397
  9. http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/cum-fentat-prima-biblie-romaneasca-topitoria-comunistilor

Bibliografie

  1. C. C. Giurăscu - Istoria românilor, vol. 2, pag. 601, Editura All Educational, Bucureşti, ISBN 973-584-510-9
  2. Alexandru D. Xenopol - Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, ISBN 973-45-0016-3
  3. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pag 96, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4

A se vedea şi