Biblia de la București (1688): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Biblia de la Bucureşti (1688)''' sau Biblia lui Şerban Cantacuzino este prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Este un monument al limbii...)
 
(Nu s-au afișat 29 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Biblia de la Bucureşti (1688)''' sau Biblia lui Şerban Cantacuzino este prima traducere integrală a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] în limba română. Este un monument al limbii române vechi, jucând un rol major în dezvoltarea limbii literare.<ref>Dicţionar Enciclopedic</ref> Biblia de la Bucureşti este ,,cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât şi prin limba ei cea minunată”<ref>(A.D.Xenopol Istoria românilor din Dacia Traiană, vol 4, pag 449, Editura Enciclopedică, 1993, bucureşti, ISBN 973-45-0016-3</ref>George Călinescu afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român, ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani.<ref>http://www.kosson.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=165%3Abiblia-de-la-bucuresti-1688&catid=45%3Acultura-scrisa&Itemid=43&lang=ro</ref>
+
{{Articol de calitate}}
 +
[[Imagine:Biblia_de_la_Bucuresti_1.jpg|thumb|240px|right|Biblia de la București - foaia de titlu]]
 +
'''Biblia de la București (1688)''' sau '''Biblia lui Șerban Cantacuzino''' este prima traducere integrală a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] în limba română. Este un monument al limbii române vechi, jucând un rol major în dezvoltarea limbii literare.<ref>''Dicţionar Enciclopedic'', Editura Enciclopedică, București, 2009, ISBN 973-45-0046-5</ref> Biblia de la București este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât și prin limba ei cea minunată”, spunea istoricul Alexandru D. Xenopol.<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, București, 1993. ISBN 973-45-0016-3</ref> George Călinescu afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”.<ref>[http://www.kosson.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=165%3Abiblia-de-la-bucuresti-1688&catid=45%3Acultura-scrisa&Itemid=43&lang=ro Biblia de la București (1688)]</ref><ref>[https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/o-carte-fundamentala-pentru-limba-romana-biblia-lui-serban-cantacuzino Oana Oroș, ''O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino''], Historia.ro, accesat la 3 iunie 2021</ref> Nicolae Iorga spunea că ea este „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.<ref name=iorga>[[Nicolae Iorga]], ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206</ref><ref>N.Iorga - Istoria Bisericii Române, I, pag. 402, citat de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament'', pp. 159-166, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4</ref>
  
 
==Protectori==
 
==Protectori==
  
A fost tipărită la Bucureşti prin grija şi cu cheltuiala domnitorului [[Şerban Cantacuzino]] şi a urmaşului său, [[Constantin Brâncoveanu]].
+
A fost tipărită la București prin grija și cu cheltuiala domnitorului [[Șerban Cantacuzino]] și a urmașului său, [[Constantin Brâncoveanu]].<ref name=iorga/>
 +
 
 +
Pagina de gardă a primei ediții are următorul cuprins:
 +
:''Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumânești, la porunca Prea bunului creștin și luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, și cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt''.
 +
:''Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureștilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor''.
 +
:''Şi pentru cea de obște priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile''.
  
 
==Traducerea==
 
==Traducerea==
 +
[[Imagine:BibliaCantacuzino.jpg|thumb|340px|left|Biblia lui Şerban Cantacuzino]]
 +
Fraţii [[Radu Greceanu]] și [[Șerban Greceanu]] au asigurat traducerea Bibliei, au făcut „grosul lucrului” după cum spune istoricul C. C. Giurăscu. Ei au fost ajutaţi de stolnicul Constantin Cantacuzino, fratele domnitorului, cărturar și istoric renumit al acelor vremuri, care a fost răspunzător de „clarificarea pasajelor dificile și a termenilor tehnici”, potrivit aceluiași istoric. Arhiereul Gherman din Nissa Capadociei și Mitrofan, episcopul Hușilor, au ajutat și ei la traducerea Bibliei<ref>C. C. Giurăscu, pag 601</ref>
 +
 +
În Predoslovia sa, domnitorul Şerban Contacuzino scria că traducătorii din [[Septuaginta]] (fraţii Greceanu) au luat „lumina dentr-alte izvoade vechi” românești, adică din vechile traduceri ale Bibliei (fie ele și parţiale), pe care „alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu vrerea lui Dumnezeu o au săvârșit, precum se vede” (Septuaginta este traducerea în limba greacă a Bibliei).
  
Fraţii [[Radu Greceanu]] şi [[Şerban Greceanu]] au asigurat traducerea Bibliei, au făcut ,,grosul lucrului” după cum spune istoricul C.C.Giurăscu .Ei au fost ajutaţi şi de cărturarul şi istoricul Constantin Cantacuzino care a fost răspunzător de ,,clarificarea pasajelor dificile şi a termenilor tehnici”, potrivit aceluiaşi istoric. Arhiereul Ghermano din Nyssa Capadociei a ajutat şi el la traducerea Bibliei<ref>C. C. Giurăscu, pag 601</ref>
+
Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de limbă și de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu 6 ani înainte a început să se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea Bibliei în limba română. Au început să fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română.
  
În Predoslovia sa, domnitorul Şerban Contacuzino scria că traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]] au luat "lumina dentr-alte izvoade vechi", româneşti, adică din vechile traduceri ale Bibliei (fie ele şi parţiale), pe care "alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu vrerea lui Dumnezeu o au săvârşit, precum se vede" (Septuaginta este traducerea greacă a Bibliei)
+
Concret, au fost folosite ca surse:  
Concret au fost folosite ca surse:  
+
#Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, așa cum spune epilogul, și de  Biblia de la Veneţia, 1687);
#[[Septuaginta]] tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, aşa cum spune epilogul, şi de  Biblia de la Veneţia, 1687),
+
# Vechiul Testament tradus de [[Nicolae Milescu]], (1662-1668);
# Vechiul Testament tradus de [[Nicolae Milescu]], (1662-1668),
+
# Noul Testament  tradus de [[Simion Ştefan]], 1648, Alba Iulia.
# Noul Testament  tradus de [[Simion Ştefan]],1648, Alba Iulia.
 
  
Cărţii îi este anexată şi o errata, prima consemnată în istoria tiparului românesc.
+
Cărţii îi este anexată și o erată, prima consemnată în istoria tiparului românesc.
  
 
==Tipărirea==
 
==Tipărirea==
 +
[[Imagine:Biblia_de_la_Bucuresti_2.jpg|thumb|240px|right|Biblia de la București - prima pagină (verso)]]
 +
Tipărirea a început în 5 noiembrie 1687 sub [[Şerban Cantacuzino]] și s-a terminat în 10 noiembrie 1688, după moartea acestuia, la începutul domniei lui [[Constantin Brâncoveanu]]. La conducerea tipografiei domnești din București, unde s-a reușit această importantă lucrare, se afla viitorul [[episcop]] [[Mitrofan al Buzăului]].
  
Tiparul a început în 5 noiembrie 1687 sub [[Şerban Cantacuzino]] şi s-a terminat în 10 noiembrie 1688, la începutul domniei lui [[Constantin Brâncoveanu]].
+
Tehnica redacţională și tipografică a Bibliei este remarcabilă pentru perioada respectivă. Este publicată în format mare, „in folio” . Textul este pe două coloane, cu litere mici chirilice, cu cerneală de două culori, negru și roșu. Are 938 pagini din hârtie densă. Titlul este bogat, încadrat în chenar floral și arată că s-a tradus „dupre limba elinească spre înţelegerea limbii românești”. Pe verso-ul foii de titlu se găsește stema ţării (corbul cu crucea în cioc), într-un mare medalion oval.
  
 
==Răspândirea==
 
==Răspândirea==
 +
Biblia de la București a avut o largă răspândire pe întreaga suprafață a României actuale, în Țara Românească, Moldova și Ardeal<ref>C. C. Giurăscu, pag 601</ref> Exemplare ale Bibliei de la București au circulat și în afara granițelor Țărilor Române. De pildă, un exemplar al ei a fost înmânat fostului mitropolit [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]], aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparținut cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universității din Bologna.
  
Ea a avut o largă răspândire pe întreaga suprafaţă a României, în Muntenia, Moldova şi Ardeal<ref>C. C. Giurăscu, pag 601</ref> Exemplare ale Bibliei de la Bucureşti au circulat şi în afara graniţelor Ţărilor Române. De pildă, un exemplar al ei a fost înmânat şi fostului mitropolit [[Dosoftei]] al Moldovei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Bibliei, care a aparţinut cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universităţii din Bologna.
+
Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanța sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia lui Șerban fixează definitiv drumul pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea a utilizat tradiția fonetică a textelor lui [[Coresi]], [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]] și [[Simion Ștefan]], îmbogățind lexicul și îmbunătățind sintaxa. Este un rezultat al prelucrării graiului moldovenesc din traducerea lui Milescu, ardelean din Noul Testament al lui Simion Ștefan și muntean din intervențiile fraților Greceanu. Biblia apare în istorie ca un simbol de unitate națională, deoarece circulația sa intensă și efortul depus pentru tipărirea ei au contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.
  
 
==O carte apocrifă==
 
==O carte apocrifă==
  
Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, şi o carte apocrifă: „A lui Iosip la Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea dominantă“ atribuită lui [[Iosif Flaviu]], tradusă în româneşte de [[Nicolae Milescu]].<ref>http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397</ref>  
+
Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, și o carte apocrifă: „A lui Iosip la Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea dominantă“ atribuită lui [[Iosif Flavius]], tradusă în românește de [[Nicolae Milescu]].<ref>http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397</ref>  
  
 
==Ediţia jubiliară din 1988==
 
==Ediţia jubiliară din 1988==
  
La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban a fost retipărită în facsimil şi transcriere la Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] într-o ediţie jubiliară. Iniţiativa a aparţinut patriarhului Iustin Moisescu (1977-1986) şi a fost desăvârşită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de specialişti căreia i s-a încredinţat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a Bibliei de la Bucureşti a fost lansată la Bucureşti, la Geneva, Viena şi Tesalonic.<ref>http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397</ref>
+
La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban Cantacuzino a fost retipărită în facsimil și transcriere la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] într-o ediţie jubiliară. Iniţiativa a aparţinut patriarhului [[Iustin Moisescu]] (1977-1986) și a fost desăvârșită de patriarhul [[Teoctist]] (1986-2007). Comisia de specialiști căreia i s-a încredinţat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a Bibliei de la București a fost lansată la București, Geneva, Viena și Tesalonic.<ref>http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397</ref>
  
==Un exemplar din Biblia de la Bucureşti la Arhivele Naţionale==
+
==Un exemplar din Biblia de la București la Arhivele Naţionale==
Mai există doar câteva exemplare din Biblia de la Cantacuzino în ţară. Unul dintre exemplare se află în acest moment la Arhivele Naţionale Brăila. În anii "50 ea a fost „epurată" şi urma să fie distrusă pentru totdeauna de către [[comunism|comunişti]]. Într-un inventar din 1971, cartea era evaluată la 10.000 de lei", a precizat arhivistul Cristian Filip. Biblia a fost trimisă la Bucureşti pentru a fi restaurată, circa zece ani, la sediul central al Arhivelor Naţionale.<ref>http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/cum-fentat-prima-biblie-romaneasca-topitoria-comunistilor
+
Mai există în ţară doar câteva exemplare din Biblia lui Şerban Cantacuzino. Unul dintre exemplare se află în acest moment la Arhivele Naţionale din Brăila. În anii '50 ea a fost „epurată” și urma să fie distrusă pentru totdeauna de către [[comunism|comuniști]]. Într-un inventar din 1971, cartea era evaluată la 10.000 de lei, a precizat arhivistul Cristian Filip. Biblia a fost trimisă la București pentru a fi restaurată, circa zece ani, la sediul central al Arhivelor Naţionale.<ref>http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/cum-fentat-prima-biblie-romaneasca-topitoria-comunistilor
 
</ref>  
 
</ref>  
 +
 +
==Note==
 +
<small>{{reflist|2}}</small>
 +
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
#C.C.Giurăscu- Istoria românilor, vol 2, pag 601, Editura All Educational, Bucureşti, ISBN 973-584-510-9
+
#C. C. Giurăscu, ''Istoria românilor'', vol. 2, pag. 601, Editura All Educational, București, ISBN 973-584-510-9
#A.D.Xenopol Istoria românilor din Dacia Traiană, vol 4, pag 449, Editura Enciclopedică, 1993, bucureşti, ISBN 973-45-0016-3
+
#Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, București, 1993, ISBN 973-45-0016-3
 +
#Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament'', pag. 96, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
*[[Sfânta Scriptură]] sau [[Sfânta Scriptură|Biblia]]
 +
*[[Septuaginta]], traducerea în grecește a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] din textele ebraice.
 +
*[[Vulgata]], traducerea în latină a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] de către Fericitul [[Ieronim]]
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
* [http://www.scribd.com/doc/24849402/Biblia-de-la-Bucuresti-1688 Biblia de la București,1688 (www.scribd.com) - format pdf]
 +
 
 +
 
 +
[[Categorie:Literatură creștină]]
 +
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
 +
[[Categorie:Texte]]
 +
[[Categorie:Articole de calitate]]

Versiunea de la data 4 iunie 2021 05:40

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Biblia de la București - foaia de titlu

Biblia de la București (1688) sau Biblia lui Șerban Cantacuzino este prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Este un monument al limbii române vechi, jucând un rol major în dezvoltarea limbii literare.[1] Biblia de la București este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât și prin limba ei cea minunată”, spunea istoricul Alexandru D. Xenopol.[2] George Călinescu afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”.[3][4] Nicolae Iorga spunea că ea este „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.[5][6]

Protectori

A fost tipărită la București prin grija și cu cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino și a urmașului său, Constantin Brâncoveanu.[5]

Pagina de gardă a primei ediții are următorul cuprins:

Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumânești, la porunca Prea bunului creștin și luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, și cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.
Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureștilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor.
Şi pentru cea de obște priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile.

Traducerea

Biblia lui Şerban Cantacuzino

Fraţii Radu Greceanu și Șerban Greceanu au asigurat traducerea Bibliei, au făcut „grosul lucrului” după cum spune istoricul C. C. Giurăscu. Ei au fost ajutaţi de stolnicul Constantin Cantacuzino, fratele domnitorului, cărturar și istoric renumit al acelor vremuri, care a fost răspunzător de „clarificarea pasajelor dificile și a termenilor tehnici”, potrivit aceluiași istoric. Arhiereul Gherman din Nissa Capadociei și Mitrofan, episcopul Hușilor, au ajutat și ei la traducerea Bibliei[7]

În Predoslovia sa, domnitorul Şerban Contacuzino scria că traducătorii din Septuaginta (fraţii Greceanu) au luat „lumina dentr-alte izvoade vechi” românești, adică din vechile traduceri ale Bibliei (fie ele și parţiale), pe care „alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu vrerea lui Dumnezeu o au săvârșit, precum se vede” (Septuaginta este traducerea în limba greacă a Bibliei).

Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de limbă și de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu 6 ani înainte a început să se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea Bibliei în limba română. Au început să fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română.

Concret, au fost folosite ca surse:

  1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, așa cum spune epilogul, și de Biblia de la Veneţia, 1687);
  2. Vechiul Testament tradus de Nicolae Milescu, (1662-1668);
  3. Noul Testament tradus de Simion Ştefan, 1648, Alba Iulia.

Cărţii îi este anexată și o erată, prima consemnată în istoria tiparului românesc.

Tipărirea

Biblia de la București - prima pagină (verso)

Tipărirea a început în 5 noiembrie 1687 sub Şerban Cantacuzino și s-a terminat în 10 noiembrie 1688, după moartea acestuia, la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu. La conducerea tipografiei domnești din București, unde s-a reușit această importantă lucrare, se afla viitorul episcop Mitrofan al Buzăului.

Tehnica redacţională și tipografică a Bibliei este remarcabilă pentru perioada respectivă. Este publicată în format mare, „in folio” . Textul este pe două coloane, cu litere mici chirilice, cu cerneală de două culori, negru și roșu. Are 938 pagini din hârtie densă. Titlul este bogat, încadrat în chenar floral și arată că s-a tradus „dupre limba elinească spre înţelegerea limbii românești”. Pe verso-ul foii de titlu se găsește stema ţării (corbul cu crucea în cioc), într-un mare medalion oval.

Răspândirea

Biblia de la București a avut o largă răspândire pe întreaga suprafață a României actuale, în Țara Românească, Moldova și Ardeal[8] Exemplare ale Bibliei de la București au circulat și în afara granițelor Țărilor Române. De pildă, un exemplar al ei a fost înmânat fostului mitropolit Dosoftei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparținut cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universității din Bologna.

Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanța sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia lui Șerban fixează definitiv drumul pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea a utilizat tradiția fonetică a textelor lui Coresi, Varlaam și Simion Ștefan, îmbogățind lexicul și îmbunătățind sintaxa. Este un rezultat al prelucrării graiului moldovenesc din traducerea lui Milescu, ardelean din Noul Testament al lui Simion Ștefan și muntean din intervențiile fraților Greceanu. Biblia apare în istorie ca un simbol de unitate națională, deoarece circulația sa intensă și efortul depus pentru tipărirea ei au contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.

O carte apocrifă

Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, și o carte apocrifă: „A lui Iosip la Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea dominantă“ atribuită lui Iosif Flavius, tradusă în românește de Nicolae Milescu.[9]

Ediţia jubiliară din 1988

La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban Cantacuzino a fost retipărită în facsimil și transcriere la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române într-o ediţie jubiliară. Iniţiativa a aparţinut patriarhului Iustin Moisescu (1977-1986) și a fost desăvârșită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de specialiști căreia i s-a încredinţat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a Bibliei de la București a fost lansată la București, Geneva, Viena și Tesalonic.[10]

Un exemplar din Biblia de la București la Arhivele Naţionale

Mai există în ţară doar câteva exemplare din Biblia lui Şerban Cantacuzino. Unul dintre exemplare se află în acest moment la Arhivele Naţionale din Brăila. În anii '50 ea a fost „epurată” și urma să fie distrusă pentru totdeauna de către comuniști. Într-un inventar din 1971, cartea era evaluată la 10.000 de lei, a precizat arhivistul Cristian Filip. Biblia a fost trimisă la București pentru a fi restaurată, circa zece ani, la sediul central al Arhivelor Naţionale.[11]

Note

  1. Dicţionar Enciclopedic, Editura Enciclopedică, București, 2009, ISBN 973-45-0046-5
  2. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, București, 1993. ISBN 973-45-0016-3
  3. Biblia de la București (1688)
  4. Oana Oroș, O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino, Historia.ro, accesat la 3 iunie 2021
  5. 5,0 5,1 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206
  6. N.Iorga - Istoria Bisericii Române, I, pag. 402, citat de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pp. 159-166, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  7. C. C. Giurăscu, pag 601
  8. C. C. Giurăscu, pag 601
  9. http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397
  10. http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397
  11. http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/cum-fentat-prima-biblie-romaneasca-topitoria-comunistilor

Bibliografie

  1. C. C. Giurăscu, Istoria românilor, vol. 2, pag. 601, Editura All Educational, București, ISBN 973-584-510-9
  2. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, București, 1993, ISBN 973-45-0016-3
  3. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pag. 96, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4

A se vedea și

Legături externe