Vizualizare sursă pentru „Biblia de la București (1688)”

{{Articol de calitate}}
[[Imagine:Biblia_de_la_Bucuresti_1.jpg|thumb|240px|right|Biblia de la București - foaia de titlu]]{{OrtodoxiaînRomânia}}
'''Biblia de la București (1688)''' sau '''Biblia lui Șerban Cantacuzino''' este prima traducere integrală a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] în [[limba română]]. Este un monument al limbii române vechi, jucând un rol major în dezvoltarea limbii literare.<ref>''Dicționar Enciclopedic'', Editura Enciclopedică, București, 2009, ISBN 973-45-0046-5</ref> Biblia de la București este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât și prin limba ei cea minunată”, spunea istoricul Alexandru D. Xenopol.<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, București, 1993. ISBN 973-45-0016-3</ref> George Călinescu afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”.<ref>[http://www.kosson.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=165%3Abiblia-de-la-bucuresti-1688&catid=45%3Acultura-scrisa&Itemid=43&lang=ro Biblia de la București (1688)]</ref><ref>[https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/o-carte-fundamentala-pentru-limba-romana-biblia-lui-serban-cantacuzino Oana Oroș, ''O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino''], Historia.ro, accesat la 3 iunie 2021</ref> Nicolae Iorga spunea că ea este „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.<ref name=iorga>[[Nicolae Iorga]], ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206</ref><ref>N.Iorga - Istoria Bisericii Române, I, pag. 402, citat de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament'', pp. 159-166, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4</ref>

Biblia de la București este socotită și ca o expresie a unității românilor de pretutindeni, căci [[Vechiul Testament]] a fost tradus apoi revizuit de doi cărturari moldoveni, Noul Testament era opera cărturarilor transilvăneni ([[Noul Testament de la Alba Iulia|ediția din Alba Iulia, 1648]]), ultima revizuire aparținea cărturarilor munteni, supravegherea tiparului și corectura au fost făcute de un moldovean, iar cheltuielile de tipar au fost suportate de [[Șerban Cantacuzino]]. Prin larga ei circulație în toate ținuturile locuite de români, Biblia de la București a avut un rol însemnat în pregătirea unității poporului român. În însăși foaia de titlu se preciza că s-a tipărit „spre înțelegerea limbii rumânești” și „pentru cea de obște priință s-au dăruit neamului rumânesc”. Iar în prefața pusă sub numele patriarhului [[Dositei al II-lea al Ierusalimului|Dositei al Ierusalimului]], se arăta că rostul Bibliei era „ca să lumineze celor den casă ai Besearecii noroade: rumânilor, moldovenilor și ungrovlahilor”<ref name="păcurariu2">[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.</ref>.