Beda

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Venerabilul Beda (n. 672 - 25 mai, 735) a fost un călugăr al Mănăstirii Northumbriane a Sfântului Petre din Wearmouth (astăzi parte din Sunderland), şi al Mănăstirii soră, Sfântul Paul, în Jarrow-ul modern. El este bine cunoscut ca autor şi erudit, a cărui lucrare cea mai cunoscută este Historia ecclesiastica gentis Anglorum (Istoria Bisericească a poporului englez), care i-a adus supranumele de Părinte al istoriei engleze. Sfântul Beda a scris lucrări în multe alte domenii, de la muzică şi sistemul muzical la comentarii la Sfânta Scriptură. Prăznuirea lui se face în 25 mai, 26, sau 27, în funcţie de izvoarele folosite la întocmirea calendarului.

Beda Venerabilul
.

Omul Beda

Aproape tot ceea ce se cunoaşte despre el, este o notiţă adăugată de el însuşi în Historia (v. 24), care spune că a fost dus la mănăstire la Wearmouth la vârsta de şapte ani, că a devenit diacon în al nouăsprezece-lea an, şi preot în al treizeci-lea an, rămânând preot până la sfârşitul vieţii. Nu s-a stabilit clar dacă avea sau nu origine nobilă. A fost instruit de către stareţii Benedict Biscop şi Ceolfrid, şi probabil i-a însoţit mai târziu în Jarrow în 682. Acolo şi-a petrecut timpul, având ca preocupări de căpătâi cititul, învăţatul şi scrisul, de asemenea fiind zelos în îndeplinirea îndatoririlor monahale.

Beda a devenit cunoscut ca "Venerabilul Beda" curând după moartea sa. Moaştele sale sfinte sunt aşezate într-un mormânt ridicat într-un capăt al Catedralei Durham, Anglia.

Scrierile lui Beda

Operele sale demonstrează că avea la îndemână toate învăţăturile timpului său. Este cunoscut că biblioteca de la Wearmouth-Jarrow conţinea 300-500 de cărţi, ceea ce o situa printre cele mai mari din Anglia. Este evident faptul că Biscop a făcut eforturi deosebite să adune cărţi prin călătorii îndelungate. Beda era expert în literatură patristică, şi cita din Younger, Virgil, Lucreţiu, Ovidiu, Horaţiu, şi alţi scriitori clasici, dar cu unele reticenţe. Ştia greacă şi puţină ebraică. Latina sa era clară şi fără afectare, şi era un povestitor talentat.

Beda utiliza metoda alegorică de interpretare, şi era, după standardele moderne, credul când era vorba de miracole; dar în multe lucruri este evident bunul simţ al său, iar compasiunea sa evidentă şi binevoitoare, dragostea sa pentru adevăr şi frumuseţe, pietatea sa neprefăcută şi devotamentul său sincer pentru ceilalţi făcea din el un caracter deosebit de atrăgător.

Comentariile Venerabilului Beda la Sfânta Scriptură datorează mult altor scrieri patristice, adesea el însuşi inserând citate lungi din Părinţi Latini, în special din Papa Sfântul Grigorie cel Mare, Sfântul Augustin din Hippo, şi Sfântul Jerom. În plus faţă de cele două cărţi cu omilii la pericopele Evangheliei corespunzătoare anului liturgic, au mai rămas de la măritul călugăr din Wearmouth opere cuprinzând comenatarii verset cu verset la Epistolele Apostolilor, cele Şapte Epistole Catolice, şi Explicarea Cărţii Apocalipsei. Comentariile sale la Epistolele Pauline sunt cuprinse în lucrarea “Colecţie Biblică”. De asemenea, a compilat într-un singur volum comentariile Sfântului Augustin la Epistolele Pauline, care urmează dispunerea din actualul canon biblic. Interpretările sale alegorice la Vechiul Testament au supravieţuit în două lucrări: “În templu” şi “În tabernacol”.

Scrierile sfântului Beda se împart în ştiinţifice, istorice şi teologice. Cele ştiinţifice includ tratate de gramatică (scrise pentru elevii săi), o scriere despre fenomenele naturale (De rerum natura), şi două despre cronologie (De temporibus şi De temporum ratione). Beda a recalculat vârsta Pământului şi a iniţiat practica de a împărţi istoria după Hristos, în BC şi AD. Interesant este faptul că Beda a scris despre Pământ că este rotund “ca o minge”, în contrast cu ”rotund ca un scut”.

Historia Ecclesiastica

Tomb of the Venerable Bede
Durham Cathedral, England

The most important and best known of his works is the Historia ecclesiastica gentis Anglorum, giving in five books (about 400 pages) the history of England, ecclesiastical and political, from the time of Caesar to the date of its completion (731). The first twenty-one chapters, treating of the period before the mission of St. Augustine of Canterbury, are compiled from earlier writers such as Orosius, Gildas, Prosper of Aquitaine, the letters of Pope St. Gregory the Great (known as St. Gregory the Dialogist in the Byzantine East), and others, with the insertion of legends and traditions.

After 596, documentary sources, which Bede took pains to obtain, are used, and oral testimony, which he employed not without critical consideration of its value. He cited his references and was very concerned about sources of all his sources, which created an important historical chain. He is credited with inventing footnoting. (Due to his innovations like footnoting he was accused of heresy at the table of Bishop Wilfred. The actual accusation was for miscalculating the age of the world. His chronology was contrary to the calculation of the time. It is linked to footnoting because Bede cited another source in a note, rather than opining himself, showing a misunderstanding by others of what citing another source is.)

Other Works

His re-editing of the Bible was important, and was used by the Roman Catholic Church until 1966. He did not copy any one source, but researched from several sources to create single volume Bibles (highly unusual for the time—the Bible normally had circulated as separate books).

His other historical works were lives of the abbots of Wearmouth and Jarrow, and the life in verse and prose of St. Cuthbert of Lindisfarne. The most numerous of his writings are theological, and consist of commentaries on the books of the Old and New Testaments, homilies, and treatises on detached portions of Scripture. He also composed a number of hymns.

His last work, completed on his death-bed, was a translation into Anglo-Saxon of the Gospel of John.

Famous Quotation

"Better a stupid and unlettered brother who, working the good things he knows, merits life in Heaven than one who though being distinguished for his learning in the Scriptures, or even holding the place of a doctor, lacks the bread of love."
-St. Bede the Venerable


External links