Baptisteriu
Baptisteriul (lat. baptisterium, din gr. βαπτιστήριον, τό — baptistirion, βαπτίζω — baptizo = boteza, a cufunda, a afunda) este o structură arhitecturală în bisericile creștine vechi, fie sub forma unei încăperi aparte de nava bisericii, fie sub forma unei piscine (gr. κολυμβήθρα), și în care primeau Botezul catehumenii (în majoritate adulți) la marile sărbători.
Baptisteriile erau formate, în general dintr-o tindă sau pridvor (în care catehumenii făceau lepădările de păgânism și de Satana și mărturisirea de credință creştină) și a doua încăpere de formă circulară sau dreptunghiulară, în care se afla bazinul cu apă pentru botez (κολυμβίθρα — colimvitra). Bazinul era înconjurat de o bordură înaltă de marmură, întreruptă de spații prevăzute cu scări care coborau în bazin. Adâncimea bazinului era de 0,45-1,8 m; apa se aducea prin țevi de plumb sau conducte, din surse de apă naturală (fântână, izvor, râu). Pereții interiori ai baptisteriului se pictau în frescă sau mozaic, specific baptismală (ex. Botezul lui Iisus sau porumbelul zburând peste apele potopului, având în cioc ramura de măslin, simbolizând pogorârea Sfântului Duh ș.a.). Uneori baptisteriile erau de dimensiuni foarte mari, și cu timpul au fost transformate în biserici. Unele s-a păstrat până azi; cele mai multe — în Italia (la Verona, Florența, Pisa ș.a.), în Franța (la Riez, Poitiers), la Constantinopol, baptisteriul construit de Iustinian, lângă biserica Sf. Sofia (în formă patrulateră, cu o cupolă aurită), transformat în 1618 în mormânt turcesc (al sultanului Mustafa I). Baptisterii existau în majoritatea bisericilor vechi din Asia Mică și Italia - de exemplu în reconstrucția baptisteriului bisericii creștine din secolul al III-lea de la Dura-Europos - astăzi în Siria). În Țara Sfântă, un exemplu este Biserica Nașterii Domnului din Betleem. Baptisterii anexe aveau și unele biserici din Dobrogea (la Callatis, Axiopolis, Adamclisi), descoperite prin săpăturile arheologice.
Existența baptisteriilor arată, pe de o parte, centralitatea tainei botezului în Biserică, iar pe de altă parte reprezintă o mărturie istorică și liturgică a creșterii Bisericii în primele secole și a botezurilor colective de adulți la mari praznice, cum ar fi Paștile și Epifania.
Construcția de baptisterii a scăzut sau a dispărut complet după secolele VII-VIII, pe măsură ce numărul botezurilor de adulți a scăzut și odată cu generalizarea botezului pruncilor (pedobaptismul). Baptisteriul se transformă în cristelniță, un fel de baptisteriu portativ, care este adus în biserică doar când are loc un botez.
Surse
- Liturgica generală, București, ed. a II-a, 1993, p. 461-468
- Dicționar Dervent.ro
- http://en.orthodoxwiki.org/Baptistry
- w: Baptistery
