Azimă

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 1 iulie 2011 13:42, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: '''Azima''' (gr. ἄζυμος - ''a-zimos'': "ne crescut/ă")<ref>După DER, "azimă" este cuvânt popular, probabil intrat în română din primele secole ale creștinismului (Murnu...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Azima (gr. ἄζυμος - a-zimos: "ne crescut/ă")[1] este pâinea necrescută, făcută din aluat nedospit, folosită de mai multe popoare din Orient.

La evrei

La evrei, azima este legată de ritualul de Paşte, pregătindu-se în ajunul Paştilor în semn de aducere aminte de cina pe care poporul ales a luat-o în ajunul ieşirii din Egipt[2]. Evreii consideram azimele mai "curate" decât pâinile dospite[3].

Sărbătoarea Azimelor (gr. ἀζυμίτης) era la evrei o sărbătoare agrară care dura 7 zile, şi se numea aşa pentru că pe lângă primele roade ale recoltei se aduceau azime ca ofrande[4]. Cum prima zi a Azimelor coincidea cu Paştile evreilor începând cu secolul al VII-lea î.Hr., sărbătoarea era suprapusă şi identifică cu Paştile[5].

În Biserica creştină

Cuvintele sfântului Apostol Pavel în epistola întâi către Corinteni - "Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura? Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului." (I Corinteni 5, 6-8) - sugerează pentru unii liturgişti că azimele au fost folosite în paralel cu pâinile (care apar la Cina cea de Taină) la slujirea agapelor unite cu Sfânta Liturghie.

Pâinea nedospită (azimele) au rămas ca materie folosită la Sfânta Liturghie în unele tradiţii liturgice, cum ar fi în Occident şi în tradiţia armeniană.

În tradiţia ascetică

Pâinea nedospită (sub diferitele ei forme) a fost încă de la început folosită în tradiţia ascetică ortodoxă (ex. Patericul egiptean), pentru simplitatea ei şi pentru faptul că putea fi conservată luni de zile.

Note

  1. După DER, "azimă" este cuvânt popular, probabil intrat în română din primele secole ale creștinismului (Murnu 9, Diculescu, Elementele, 472). - Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966, apud http://dexonline.ro/definitie/azim%C4%83
  2. Ieşire 12, 34, 39; Deuteronom 16, 3
  3. Ieşire 34, 25; I Cor. 5, 7 ş.u.)
  4. Ieşire 12, 18; 23, 15; Levitic 23, 6
  5. Deuteronom 16, 1-8; Matei 26, 17; Marcu 14, 1, 12; Luca 22, 1, 7; Fapte 12, 3; 20, 6 ş.u.)

Surse