Autocefalie

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 15 februarie 2007 23:12, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (Istoric: traducere)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Autocefalia (sau autoguvernarea - literal, termenul înseamnă că "își este propriul său cap") desemnează statutul unei Biserici locale din Biserica Ortodoxă al cărei ierarh întâistătător (sau primat) nu trebuie să răspundă înaintea nici unui episcop de rang superior. Când un Sinod Ecumenic sau un episcop întâistătător (de exemplu un patriarh ) eliberează o provincie ecleziastică de sub jurisdicția (ascultarea) sa, cu păstrarea deplinei comuniuni între Biserica provinciei respective și ierarhia de sub ascultarea căreia iese înseamnă că respectivul sinod sau episcop întâistătător acordă Bisericii provinciei respective autocefalia. Din punct de vedere istoric, autocefalia nu se obține întotdeauna în acest mod.

Istoric

Autocefalia este un concept practic dezvoltat în cadrul Bisericii. Aceasta înseamnă că el nu făcea parte din modul de organizare inițială a Bisericii, ci a apărut și s-a dezvoltat în timp, din motive practice. Deși există multe dispute referitoare la modalitatea corectă de a obține autorcefalia,din punct de vedere istoric și canonic există diferite soluții posibile.

Pentru unele Biserici, tradiția (cu "t" mic) recunoaște titularilor unor scaune episcopale prestigioase statutul de întâistătătoare între eparhiile din respectivele regiuni, pentru cinstirea care li se aducea. Astfel sunt, de exemplu:

În alte cazuri, Bisericile locale respective și-au declarat singure autocefalia, care le-a fost ulterior recunoscută. Aceasta a fost situația pentru:

  • Biserica Rusiei, care și-a declarat independența de Biserica din Constantinopol în 1448, iar în 1589 a dat întâistătătorului său titlul de patriarh;
  • Biserica Greciei și-a declarat autocefalia în 1833 dar a primit tomosul (decretul) de recunoaștere din partea Bisericii din Constantinopol abia în 1850;
  • Biserica României și-a declarat autocefalia în 1865, confruntându-se inițial cu protestele vehemente ale Constantinopolului, care i-a recunoscut autocefalia abia în 1885.
  • Biserica Albaniei și-a proclamat autocefalia în 1922, aceasta fiindu-i recunoscută de Constantinopol în 1937;
  • În ceea ce privește Biserica Georgiei, autocefalia i-a fost acordată de către Biserica Antiohiei încă din secolul al V-lea; după anexarea Georgiei de către Rusia țaristă, autoritățile imperiale ruse au abolit autocefalia Bisericii Georgiei, care a fost restabilită de facto în 1917 (dar a fost recunoscută ca atare de către Biserica Rusiei abia în 1943 și de către Biserica din Constantinopol abia după 1989).

Alte Biserici au devenit autocefale mai degrabă prin decizie guvernamentală, fiind recunoscute ca atare de alte părți ale Bisericii. Astfel au fost

  • Biserica Serbiei a devenit de facto autocefală în 1832, dar a fost recunoscută de Constantinopol abia în 1879. Există voci care afirmă că autocefalia Bisericii Serbiei ar data din 1219.
  • Biserica Bulgariei a fost declarată independentă de către sultan, creând un haos canonic condamnat la Sinodul de la Ierusalim din 1872 (odată cu condamnarea filetismului) și rezolvat pe deplin abia în 1945.

În alte situații, autocefalia unor Biserici a fost decisă de un Sinod Ecumenic. Astfel:

În alte cazuri, autocefalia este acordată de o Biserică-mamă unei Biserici-fiice. Astfel:

Analysis

The Authority of Constantinople

The notion that the Church of Constantinople has the sole authority to grant autocephaly is largely based on an interpretation of Canon 28 of the Council of Chalcedon (451) stating that the Ecumenical Patriarch has authority in "barbarian lands." However, that is argued by many to refer only to certain areas on the borderlands of the ancient Roman Empire and having nothing whatsoever to do with the modern world some 1500 years later. Historically (see above), many of today's autocephalous churches were originally under the authority of Constantinople by virtue of geographical proximity or a tradition of Constantinopolitan missionary activity. So what may seem like a clear pattern of ecclesiastical order to some is argued by others to be merely coincidental and not ecclesiological.

There is, however, a good deal more historical evidence to suggest that Constantinople has a sort of missionary authority in the areas outside those territories which have been explicitly defined by pan-Orthodox synods to constitute autocephalous churches.[1] This claim is disputed particularly by the Church of Russia and its daughter and dependency churches,[2] especially as an expression of the idea that Moscow is the Third Rome.

Patterns of Autocephaly

Further, even the idea that any mother church can grant a daughter church autocephaly is not supported by history or the canons as they now stand. The modern conception of autocephaly postdates the primary formation of the Orthodox canonical tradition by some centuries, and so the canons don't currently directly address the question of how one obtains autocephaly in the 21st century.

The truth is that, historically and canonically, there is no one way to attain autocephaly. Why? It is because there is no "theology of autocephaly" to be found in the Fathers or the Holy Scripture. Indeed, the very idea of autocephaly probably would have seemed a little odd to the apostles. That doesn't mean that it is wrong, but autocephalous and autonomous churches are not essential to the nature of the Church. That is, they are not inherently ecclesiological matters. They are a practical, administrative, canonical development, and they continue to develop, though within the context of ecclesiology.

The one pattern which does seem to prevail is that autocephaly is an expression of the whole community of Orthodox churches and that the voice of that community is most often found in the leadership of the first among them, the Church of Constantinople. Where autocephaly is proclaimed without Constantinople's assent, it historically tends to find itself on difficult ground.

See also

External links