Autocefalie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
 
(Nu s-au afișat 17 versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Autocefalia''' (sau autoguvernarea - literalmente termenul înseamnă că "își este propriul său cap") desemnează statutul unei Biserici locale din [[Biserica Ortodoxă]] al cărei [[ierarh]] [[Întâistătător|întâistătător]] (sau ''primat'') nu trebuie să răspundă înaintea nici unui [[episcop]] de rang superior. Când un [[Sinod Ecumenic]] sau un [[episcop]] întâistătător (de exemplu un [[patriarh]]) eliberează o provincie ecleziastică de sub jurisdicția (ascultarea) sa, cu păstrarea deplinei comuniuni între Biserica provinciei respective și ierarhia de sub ascultarea căreia iese înseamnă că respectivul sinod sau episcop întâistătător acordă Bisericii provinciei respective ''autocefalia''. Din punct de vedere istoric, autocefalia nu s-a obținut întotdeauna în acest mod.
−
'''Autocephaly''' (literally "self-headed") is the status of a church within the [[Orthodox Church]] whose [[primate|primatial]] bishop does not report to any higher-ranking bishop.  When an [[ecumenical council]] or a high-ranking [[bishop]], such as a [[patriarch]] or other [[primate]], releases an ecclesiastical province from the authority of that bishop while the newly independent church remains in [[full communion]] with the hierarchy to which it then ceases to belong, the council or primate is granting '''autocephaly'''. Historically, however, autocephaly is not always obtained in such a manner.
 
  
−
== History ==
+
== Istoric ==
  
−
Autocephaly is a developed practical concept in the Church. That is, it is not part of the original organization of the Church but developed over time for practical reasons. Though many arguments are put forth regarding how autocephaly is properly obtained, the historical and canonical record shows a good deal of variation.
+
Autocefalia este un concept dezvoltat cu timpul, în cadrul [[Biserica|Bisericii]]. Aceasta înseamnă că el nu făcea parte din modul de organizare inițială a Bisericii, ci a apărut și s-a dezvoltat în timp, din motive practice. Deși există multe dispute referitoare la modalitatea corectă de a se obține autocefalia, din punct de vedere istoric și canonic există diferite soluții posibile.
  
−
Some were simply recognized according to tradition (i.e., "small T" tradition), by which is largely meant that those sees were recognized as primatial in their regions by virtue of the tradition of honor accorded to them:
+
Pentru unele Biserici, tradiția recunoaște unor scaune episcopale prestigioase statutul de ''întâistătătoare'' între eparhiile din respectivele regiuni, pentru cinstirea care li se aducea. Astfel sunt, de exemplu:  
  
−
* The [[Church of Rome]]
+
* [[Biserica Catolică|Biserica Romei]]
−
* The [[Church of Constantinople]]
+
* [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Biserica din Constantinopol]]
−
* The [[Church of Alexandria]]
+
* [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Biserica Alexandriei]]
−
* The [[Church of Antioch]]
+
* [[Biserica Antiohiei]]
  
−
In some cases, autocephaly was simply declared by the church in question and then eventually recognized:
+
În alte cazuri, Bisericile locale respective și-au declarat singure autocefalia, care le-a fost ulterior recunoscută. Aceasta a fost situația pentru:
  
−
* The [[Church of Russia]] declared independence from the [[Church of Constantinople]] in 1448 and then in 1589 styled its primate as ''[[patriarch]]''.
+
*[[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]], care și-a declarat independența de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Biserica din Constantinopol]] în 1448, iar în 1589 a dat întâistătătorului său titlul de [[patriarh]];
−
* The [[Church of Greece]] declared autocephaly in 1833 but was not granted a ''tomos'' for it by [[Church of Constantinople|Constantinople]] until 1850.
+
*[[Biserica Ortodoxă a Greciei|Biserica Greciei]] și-a declarat autocefalia în 1833 dar a primit ''tomosul'' (decretul) de recunoaștere din partea Bisericii din Constantinopol abia în 1850;
−
* The [[Church of Romania]] declared its autocephaly in 1865 with strong protests from [[Church of Constantinople|Constantinople]], who eventually recognized the autocephaly in 1885.
+
*[[Biserica Ortodoxă Română|Biserica României]] și-a declarat autocefalia în 1865, confruntându-se inițial cu protestele vehemente ale Constantinopolului, care i-a recunoscut autocefalia abia în 1885.
−
* The [[Church of Albania]] claimed its autocephaly in 1922, which was recognized by [[Church of Constantinople|Constantinople]] in 1937.
+
*[[Biserica Albaniei]] și-a proclamat autocefalia în 1922, aceasta fiindu-i recunoscută de Constantinopol în 1937;
−
* The [[Church of Georgia]]'s autocephaly (originally granted in the fifth century by [[Church of Antioch|Antioch]]) was abolished by the Russian authorities in 1811 (after Georgia had been annexed by Tsarist Russia) and then later restored ''de facto'' in 1917.  This restoration wasn't recognized by the [[Church of Russia]] until 1943 or by the [[Church of Constantinople]] until 1989.
+
*În ceea ce privește [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Biserica Georgiei]], autocefalia i-a fost acordată de către Biserica Antiohiei încă din secolul al V-lea; după anexarea Georgiei de către Rusia țaristă, autoritățile imperiale ruse au abolit autocefalia Bisericii Georgiei, care a fost restabilită ''de facto'' în 1917 (dar a fost recunoscută ca atare de către Biserica Rusiei abia în 1943 și de către Biserica din Constantinopol abia după 1989).
  
−
Other churches became autocephalous largely from governmental declaration, eventually recognized by other portions of the Church:
+
Alte Biserici au devenit autocefale mai degrabă prin decizie guvernamentală, fiind recunoscute ca atare de alte părți ale Bisericii. Astfel au fost
 +
* [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Biserica Serbiei]] a devenit ''de facto'' autocefală în 1832, dar a fost recunoscută de Constantinopol abia în 1879. Există voci care afirmă că autocefalia Bisericii Serbiei ar data încă de la 1219.
 +
*[[Biserica Ortodoxă Bulgară|Biserica Bulgariei]] a fost declarată independentă de către sultanii otomani, creându-se un haos canonic condamnat la Sinodul de la Constantinopol din 1872 (odată cu condamnarea [[filetism|filetismului]])<ref>A se vedea: http://orthodoxhistory.org/2012/11/29/the-bulgarian-question-and-the-1872-council-of-constantinople-part-1/</ref> și rezolvat pe deplin abia în 1945.
  
−
* The [[Church of Serbia]] was ''de facto'' autocephalous in 1832, but not recognized by the [[Church of Constantinople]] until 1879.  Some claim that Serbia's autocephaly goes back to 1219.
+
În alte situații, autocefalia unor Biserici a fost decisă de un [[Sinod Ecumenic]]. Astfel:
−
* The [[Church of Bulgaria]] was declared independent by the decree of the Sultan, creating a canonical mess condemned at a council in Jerusalem in 1872 (by way of condemning [[phyletism]]), eventually sorted out and reconciled by 1945.
 
  
−
In other cases, it was granted by an [[Ecumenical Council]]:
+
*Autocefalia [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Bisericii din Cipru]] a fost recunoscută la [[Sinodul III Ecumenic|al treilea Sinod Ecumenic]] (431);
 +
*[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Biserica Ierusalimului]] a fost declarată [[patriarh]]ie cu autoritate asupra Bisericilor din regiune (pentru a contracara pretențiile episcopului de Cezareea) la [[Sinodul Quinisext|Sinodul Trulan]] (692), care a stabilit canoanele celui de-[[Sinodul VI Ecumenic|al șaselea Sinod Ecumenic]].
  
−
* The autocephaly of the [[Church of Cyprus]] was recognized at the [[Third Ecumenical Council]] (431).
+
În alte cazuri, autocefalia este acordată de o Biserică-mamă unei Biserici-fiice. Astfel:
−
* The [[Church of Jerusalem]] was declared a [[patriarchate]] with primacy in its area (over the claims of the bishop of Caesarea) at the [[Quinisext Council]] (the council "in Trullo" 692), which established the canons of the [[Sixth Ecumenical Council]] .
+
*În anul 466 [[Biserica Antiohiei]] l-a ridicat pe episcopul de Mtskheta la rangul de ''Catolicos'' de Kartli, astfel că [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Biserica Georgiei]] devenea autocefală;
 +
*[[Biserica Ortodoxă din America]] și-a primit autocefalia de la [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] în 1970 (act care însă nu a fost recunoscut de mai multe alte Biserici autocefale).
  
−
In still others, it was granted by one mother church to a daughter church:
+
== Analiză ==
  
−
* In 466, the [[Church of Antioch]] elevated the bishop of Mtskheta to the rank of Catholicos of Kartli, thus rendering the [[Church of Georgia]] autocephalous.
+
===Autoritatea Constantinopolului===
−
* The [[Orthodox Church in America]] received autocephaly from the [[Church of Russia]] in 1970 (though that action is still not recognized by many of the older autocephalous churches).
 
  
−
== Analysis ==
+
Ideea că [[Biserica din Constantinopol]] ar fi singura care are autoritatea de a acorda autocefalia unei alte Biserici se bazează pe interpretarea Canonului 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] (451) care stabilește că Patriarhul Ecumenic are autoritate aspra "pământurilor barbare". Totuși, mulți consideră că respectivul canon se referea la anumite regiuni din jurul vechiului Imperiu Roman, neavând nici o legătură cu lumea modernă, 1500 de ani mai târziu. Din punct de vedere istoric (a se vedea mai sus), multe dintre Bisericile autocefale din zilele noastre au fost inițial sub autoritatea Constantinopolului, datorită proximității geografice sau tradiției activității misionarilor constantinopolitani în anumite zone. Astfel încât ceea ce apare unora ca o regulă fondată pe o viziune eclesiologică, pentru alții pare a fi doar o coincidență, fără conținut [[eclesiologie|eclesiologic]].
  
−
===The Authority of Constantinople===
+
Există totuși mult mai multe dovezi istorice care să sugereze faptul că Biserica din Constantinopol are un fel de autoritate misionară în afara teritoriilor definite în mod explicit de către Sinoadele panortodoxe, în ceea ce privește stabilirea autocefaliilor. Această autoritate îi este contestată mai ales de către [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] și de către Bisericile-fiice și Bisericile de sub jurisdicția acesteia<ref>A se vedea: http://www.orthodoxytoday.org/articles5/PatAlexisCanon28.shtml</ref>, mai ales în virtutea ideii că Moscova ar fi "''A Treia Romă''".
−
The notion that the [[Church of Constantinople]] has the sole authority to grant autocephaly is largely based on an interpretation of Canon 28 of the [[Fourth Ecumenical Council|Council of Chalcedon]] (451) stating that the Ecumenical Patriarch has authority in "barbarian lands." However, that is argued by many to refer only to certain areas on the borderlands of the ancient [[Roman Empire]] and having nothing whatsoever to do with the modern world some 1500 years later. Historically (see above), many of today's autocephalous churches were originally under the authority of Constantinople by virtue of geographical proximity or a tradition of Constantinopolitan missionary activity.  So what may seem like a clear pattern of ecclesiastical order to some is argued by others to be merely coincidental and not [[ecclesiology|ecclesiological]].
 
  
−
There is, however, a good deal more historical evidence to suggest that Constantinople has a sort of missionary authority in the areas outside those territories which have been explicitly defined by pan-Orthodox synods to constitute autocephalous churches.[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8148.asp]  This claim is disputed particularly by the [[Church of Russia]] and its daughter and dependency churches,[http://www.orthodoxytoday.org/articles5/PatAlexisCanon28.shtml] especially as an expression of the idea that Moscow is the [[Third Rome]].
+
=== Moduri de obținere a autocefaliei ===
  
−
=== Patterns of Autocephaly ===
+
În plus, însăși ideea că orice Biserică-mamă poate acorda autocefalia unei Biserici-fiice nu se poate susține cu argumente istorice sau canonic, așa cum sunt acestea astăzi. Înțelegerea modernă a autocefaliei este ulterioară perioadei de formare a tradiției canonice, apărând cu câteva secole mai târziu. Astfel încât nu s-ar putea spune că, pe baza canoanelor existente, se poate stabili o regulă clară cu privire la modul în care se obține autocefalia unei Biserici în secolul al XXI-lea.
  
−
Further, even the idea that any mother church can grant a daughter church autocephaly is not supported by history or the canons as they now stand. The modern conception of autocephaly postdates the primary formation of the Orthodox canonical tradition by some centuries, and so the canons don't currently directly address the question of how one obtains autocephaly in the 21st century.
+
Realitatea este că, din punct de vedere istoric și canonic, nu a existat o modalitate unică de a stabili autocefalia unei Biserici; iar aceasta, întrucât nu este de găsit o "teologie a autocefaliei" nici la [[Sfinții Părinți|Părinții]] Bisericii, nici în [[Sfânta Scriptură]]. Însăși ideea autocefaliei probabil că le-ar fi apărut oarecum stranie [[Apostol|Sfinților Apostoli]]. Mai precis, autonomia și autocefalia nu sunt probleme explicit [[eclesiologie|eclesiologice]]. Sunt probleme practice, de evoluție administrativă și canonică aflate încă în proces de soluționare (în context eclesiologic).
  
−
The truth is that, historically and canonically, there is no one way to attain autocephaly.  Why?  It is because there is no "theology of autocephaly" to be found in the [[Church Fathers|Fathers]] or the [[Holy Scripture]].  Indeed, the very idea of autocephaly probably would have seemed a little odd to the [[apostles]].  That doesn't mean that it is wrong, but autocephalous and [[autonomy|autonomous]] churches are not essential to the nature of the [[Church]].  That is, they are not inherently [[ecclesiology|ecclesiological]] matters.  They are a practical, administrative, canonical development, and they continue to develop, though within the context of ecclesiology.
+
Singura regulă care pare dominantă este aceea conform căreia autocefalia este expresia voinței întregii comunități a Bisericilor Ortodoxe, pornind cel mai adesea din îndemnul Bisericii cu cea mai mare autoritate, cea din Constantinopol.  Acolo unde autocefalia unei Biserici a fost proclamată fără a avea acordul Constantinopolului, statutul acesteia a rămas în general precar.
  
−
The one pattern which does seem to prevail is that autocephaly is an expression of the whole community of Orthodox churches and that the voice of that community is most often found in the leadership of the first among them, the Church of Constantinople.  Where autocephaly is proclaimed without Constantinople's assent, it historically tends to find itself on difficult ground.
+
== A se vedea şi==
  
−
== See also ==
+
* [[Lista Bisericilor autocefale şi autonome]]
 +
* [[Autonomie]]
 +
* [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)]]
  
−
* [[List of autocephalous and autonomous Churches]]
+
== Legături externe ==
−
* [[Autonomy]]
+
 
−
* [[Byzantine response to OCA autocephaly]]
+
'''În limba română'''
  
−
== External links ==
+
* [http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortodox/scurt-istoric-al-bisericii-ortodoxe-romane/biserica-ortodoxa-romana-intre-anii-1821-1919/ Despre autocefalia BOR]
 +
* [http://www.crestinortodox.ro/Articol_detaliu_Despre_autocefalie_186_200_7483.html Despre autocefalie]
 +
 
 +
'''În limba engleză'''
  
 
* [http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8131.asp Unity and Autocephaly: Mutually Exclusive?], by Dr. Lewis J. Patsavos, a canonist at [[Holy Cross Greek Orthodox School of Theology (Brookline, Massachusetts)]]
 
* [http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8131.asp Unity and Autocephaly: Mutually Exclusive?], by Dr. Lewis J. Patsavos, a canonist at [[Holy Cross Greek Orthodox School of Theology (Brookline, Massachusetts)]]
Linia 65: Linia 70:
 
* [http://www.holy-trinity.org/modern/theodosius.html The Path to Autocephaly and Beyond: "Miles to go before we sleep"], a reflection on the [[OCA]]'s autocephaly by Metropolitan [[Theodosius (Lazor) of Washington]], its former primate (1995)
 
* [http://www.holy-trinity.org/modern/theodosius.html The Path to Autocephaly and Beyond: "Miles to go before we sleep"], a reflection on the [[OCA]]'s autocephaly by Metropolitan [[Theodosius (Lazor) of Washington]], its former primate (1995)
 
* [http://www.oca.org/DOCindex-autocephaly.asp?SID=12 Agreement on the Autocephaly for the Orthodox Church in America], Agreement made by [[Church of Russia|Russian Orthodox Church, Moscow Patriarchate]], and the Russian Orthodox Greek Catholic Church of America
 
* [http://www.oca.org/DOCindex-autocephaly.asp?SID=12 Agreement on the Autocephaly for the Orthodox Church in America], Agreement made by [[Church of Russia|Russian Orthodox Church, Moscow Patriarchate]], and the Russian Orthodox Greek Catholic Church of America
 +
 +
 +
== Bibliografie ==
 +
 +
* Ionuț Gabriel CORDUNEANU, "Autocefalie, ecumenicitate și naționalitate în art. 2 al Statutului pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române", în ''Studii teologice'', 1/2006, pp. 152-176.
 +
* Preot Doctor Claudiu Cotan, ''Ortodoxia și mișcările de emancipare națională'', Editura Bizantină, București, 2004
 +
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
[[Categorie:Eclesiologie]]
 
[[Categorie:Eclesiologie]]
 
[[Categorie:Teologie]]
 
[[Categorie:Teologie]]
−
[[Categorie:Jurisdicţii]]
+
[[Categorie:Jurisdicții]]
 +
 
 +
[[bg:Автокефалия]]
 +
[[en:Autocephaly]]
 +
[[es:Autocefalía]]

Versiunea de la data 19 septembrie 2017 10:15

Autocefalia (sau autoguvernarea - literalmente termenul înseamnă că "își este propriul său cap") desemnează statutul unei Biserici locale din Biserica Ortodoxă al cărei ierarh întâistătător (sau primat) nu trebuie să răspundă înaintea nici unui episcop de rang superior. Când un Sinod Ecumenic sau un episcop întâistătător (de exemplu un patriarh) eliberează o provincie ecleziastică de sub jurisdicția (ascultarea) sa, cu păstrarea deplinei comuniuni între Biserica provinciei respective și ierarhia de sub ascultarea căreia iese înseamnă că respectivul sinod sau episcop întâistătător acordă Bisericii provinciei respective autocefalia. Din punct de vedere istoric, autocefalia nu s-a obținut întotdeauna în acest mod.

Istoric

Autocefalia este un concept dezvoltat cu timpul, în cadrul Bisericii. Aceasta înseamnă că el nu făcea parte din modul de organizare inițială a Bisericii, ci a apărut și s-a dezvoltat în timp, din motive practice. Deși există multe dispute referitoare la modalitatea corectă de a se obține autocefalia, din punct de vedere istoric și canonic există diferite soluții posibile.

Pentru unele Biserici, tradiția recunoaște unor scaune episcopale prestigioase statutul de întâistătătoare între eparhiile din respectivele regiuni, pentru cinstirea care li se aducea. Astfel sunt, de exemplu:

În alte cazuri, Bisericile locale respective și-au declarat singure autocefalia, care le-a fost ulterior recunoscută. Aceasta a fost situația pentru:

  • Biserica Rusiei, care și-a declarat independența de Biserica din Constantinopol în 1448, iar în 1589 a dat întâistătătorului său titlul de patriarh;
  • Biserica Greciei și-a declarat autocefalia în 1833 dar a primit tomosul (decretul) de recunoaștere din partea Bisericii din Constantinopol abia în 1850;
  • Biserica României și-a declarat autocefalia în 1865, confruntându-se inițial cu protestele vehemente ale Constantinopolului, care i-a recunoscut autocefalia abia în 1885.
  • Biserica Albaniei și-a proclamat autocefalia în 1922, aceasta fiindu-i recunoscută de Constantinopol în 1937;
  • În ceea ce privește Biserica Georgiei, autocefalia i-a fost acordată de către Biserica Antiohiei încă din secolul al V-lea; după anexarea Georgiei de către Rusia țaristă, autoritățile imperiale ruse au abolit autocefalia Bisericii Georgiei, care a fost restabilită de facto în 1917 (dar a fost recunoscută ca atare de către Biserica Rusiei abia în 1943 și de către Biserica din Constantinopol abia după 1989).

Alte Biserici au devenit autocefale mai degrabă prin decizie guvernamentală, fiind recunoscute ca atare de alte părți ale Bisericii. Astfel au fost

  • Biserica Serbiei a devenit de facto autocefală în 1832, dar a fost recunoscută de Constantinopol abia în 1879. Există voci care afirmă că autocefalia Bisericii Serbiei ar data încă de la 1219.
  • Biserica Bulgariei a fost declarată independentă de către sultanii otomani, creându-se un haos canonic condamnat la Sinodul de la Constantinopol din 1872 (odată cu condamnarea filetismului)[1] și rezolvat pe deplin abia în 1945.

În alte situații, autocefalia unor Biserici a fost decisă de un Sinod Ecumenic. Astfel:

În alte cazuri, autocefalia este acordată de o Biserică-mamă unei Biserici-fiice. Astfel:

Analiză

Autoritatea Constantinopolului

Ideea că Biserica din Constantinopol ar fi singura care are autoritatea de a acorda autocefalia unei alte Biserici se bazează pe interpretarea Canonului 28 al Sinodului de la Calcedon (451) care stabilește că Patriarhul Ecumenic are autoritate aspra "pământurilor barbare". Totuși, mulți consideră că respectivul canon se referea la anumite regiuni din jurul vechiului Imperiu Roman, neavând nici o legătură cu lumea modernă, 1500 de ani mai târziu. Din punct de vedere istoric (a se vedea mai sus), multe dintre Bisericile autocefale din zilele noastre au fost inițial sub autoritatea Constantinopolului, datorită proximității geografice sau tradiției activității misionarilor constantinopolitani în anumite zone. Astfel încât ceea ce apare unora ca o regulă fondată pe o viziune eclesiologică, pentru alții pare a fi doar o coincidență, fără conținut eclesiologic.

Există totuși mult mai multe dovezi istorice care să sugereze faptul că Biserica din Constantinopol are un fel de autoritate misionară în afara teritoriilor definite în mod explicit de către Sinoadele panortodoxe, în ceea ce privește stabilirea autocefaliilor. Această autoritate îi este contestată mai ales de către Biserica Rusiei și de către Bisericile-fiice și Bisericile de sub jurisdicția acesteia[2], mai ales în virtutea ideii că Moscova ar fi "A Treia Romă".

Moduri de obținere a autocefaliei

În plus, însăși ideea că orice Biserică-mamă poate acorda autocefalia unei Biserici-fiice nu se poate susține cu argumente istorice sau canonic, așa cum sunt acestea astăzi. Înțelegerea modernă a autocefaliei este ulterioară perioadei de formare a tradiției canonice, apărând cu câteva secole mai târziu. Astfel încât nu s-ar putea spune că, pe baza canoanelor existente, se poate stabili o regulă clară cu privire la modul în care se obține autocefalia unei Biserici în secolul al XXI-lea.

Realitatea este că, din punct de vedere istoric și canonic, nu a existat o modalitate unică de a stabili autocefalia unei Biserici; iar aceasta, întrucât nu este de găsit o "teologie a autocefaliei" nici la Părinții Bisericii, nici în Sfânta Scriptură. Însăși ideea autocefaliei probabil că le-ar fi apărut oarecum stranie Sfinților Apostoli. Mai precis, autonomia și autocefalia nu sunt probleme explicit eclesiologice. Sunt probleme practice, de evoluție administrativă și canonică aflate încă în proces de soluționare (în context eclesiologic).

Singura regulă care pare dominantă este aceea conform căreia autocefalia este expresia voinței întregii comunități a Bisericilor Ortodoxe, pornind cel mai adesea din îndemnul Bisericii cu cea mai mare autoritate, cea din Constantinopol. Acolo unde autocefalia unei Biserici a fost proclamată fără a avea acordul Constantinopolului, statutul acesteia a rămas în general precar.

A se vedea şi

Legături externe

În limba română

În limba engleză


Bibliografie

  • Ionuț Gabriel CORDUNEANU, "Autocefalie, ecumenicitate și naționalitate în art. 2 al Statutului pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române", în Studii teologice, 1/2006, pp. 152-176.
  • Preot Doctor Claudiu Cotan, Ortodoxia și mișcările de emancipare națională, Editura Bizantină, București, 2004

Note

  1. ↑ A se vedea: http://orthodoxhistory.org/2012/11/29/the-bulgarian-question-and-the-1872-council-of-constantinople-part-1/
  2. ↑ A se vedea: http://www.orthodoxytoday.org/articles5/PatAlexisCanon28.shtml
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Autocefalie&oldid=45231”