Modificări

Ideea că [[Biserica din Constantinopol]] ar fi singura care are autoritatea de a acorda autocefalia unei alte Biserici se bazează pe interpretarea Canonului 28 al [[Sinodul al IV-lea Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] (451) care stabilește că Patriarhul Ecumenic are autoritate aspra "pământurilor barbare". Totuși, mulți consideră că respectivul canon se referea la anumite regiuni din jurul vechiului Imperiu Roman, neavând nici o legătură cu lumea modernă, 1500 de ani mai târziu. Din punct de vedere istoric (a se vedea mai sus), multe dintre Bisericile autocefale din zilele noastre au fost inițial sub autoritatea Constantinopolului, datorită proximității geografice sau tradiției activității misionarilor constantinopolitani în anumite zone. Astfel încât ceea ce apare unora ca o regulă fondată pe o viziune eclesiologică, pentru alții pare a fi doar o coincidență, fără conținut [[eclesiologie|eclesiologic]].

Există totuși mult mai multe dovezi istorice care să sugereze faptul că Biserica din Constantinopol are un fel de autoritate misionară în afara teritoriilor definite în mod explicit de către Sinoadele panortodoxe, în ceea ce privește stabilirea autocefaliilor. Această autoritate îi este contestată mai ales de către [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] și de către Bisericile-fiice și Bisericile de sub jurisdicția acesteia[http://www.orthodoxytoday.org/articles5/PatAlexisCanon28.shtml], mai ales în virtutea ideii că Moscova ar fi "''A Treia Romă''".