'''Atitudinea creştinilor faţă de cei necredincioşi''' trebuie să fie în general de [[iubirea|iubire]], [[mila|milă]] şi [[iertarea|iertare]], ca faţă de toţi oamenii. Există unele categorii de [[necredinţa|necredincioşi]] de care trebuie să ne ferim, dar totuşi trebuie să le facem bine şi să ne [[rugăciune|rugăm]] pentru ei. [[Iisus]] spune:,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi;/. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri./ Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt”(Lc6.27-29). În general suntem sfătuiţi să evităm judecarea aproapelui concomitent cu uitarea sau tratarea cu uşurinţă a propriile propriilor [[păcat]]e. [[preoţie|Preoţii]] trebuie să aibă, pe lângă calităţile generale creştine, şi unele calităţi speciale în raport cu cei necredincioşi precum abilitatea de a mustra pe cei [[lenea|leneşi]], de a îmbărbăta pe cei [[teama|temători]], de a sprijini pe cei slabi, de a fi [[răbdarea|răbdători]] cu toţi, de a convinge cu duhul [[blândeţea|blândeţii]]. [[Solomon]] spune că cel [[înţelepciunea|înţelept]] câştigă [[suflet]]e. În cartea prorocului [[Daniel]] stă scris:,, cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.(Dan12.3) [[Apostolul Iacov]] spune că ,,Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate. (Iac5.20)