Atenagora din Atena: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(format:in curs)
(finalizare traducere)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Atenagora din Atena''' (gr. Ἀθηναγόρας ὁ Ἀθηναῖος - ''Athenagoras ho Athenaios'') este un [[apologet]] creștin grec care a trăit în a doua jumătate a secolului al doilea. Era atenian, filosof și convertit la [[creștinism]]. A fost considerat unul din cei mai capabili apologeți creștini din secolul al II-lea.
−
{{În curs}}
 
−
'''Atenagora din Atena''' (gr. Ἀθηναγόρας ὁ Ἀθηναῖος - ''Athenagoras ho Athenaios'') este un [[apologet]] creștin grec care a trăit în a doua jumătate a secolului al doilea. Era atenianm filosof și convertit la [[creștinism]]. A fost considerat unul din cei mai capabili apologeți creștini din secolul al II-lea.
 
  
 
==Viața și opera==
 
==Viața și opera==
−
Atenagora s-a născut în către anul 133 și a murit în anul 190 d.Hr. Se cunosc puține despre viața lui. Calitatea literară și oratorică a scrierilor sale sugerează că a fost un om școlit, familiar cu platonismul, binecunoscut și cu influență în rândul contemporanilor săi. Doar două din scrierile sale <ref>Scrierile sale sunt publicate în [[Clavis Patrum Græcorum]] 1070-1071</ref>, ''Apologia'' sa (sau: ''Solicitare pentru Creștini'' - gr. Πρεσβεία περί των Χριστιανών, ''Presbeìa perì ton Christianòn'') și ''Tratatul despre înviere'', au ajuns până la noi. The absence of any mentioned of his writings among other Christian writers may have been due to his anonymous writings having been thought to be the work of other writers.  
+
Atenagora s-a născut în către anul 133 și a murit în anul 190 d.Hr. Se cunosc puține despre viața lui. Calitatea literară și oratorică a scrierilor sale sugerează că a fost un om școlit, familiar cu platonismul, binecunoscut și cu influență în rândul contemporanilor săi. Doar două din scrierile sale <ref>Scrierile sale sunt publicate în [[Clavis Patrum Græcorum]] 1070-1071</ref>, ''Apologia'' sa (sau: ''Solicitare pentru Creștini'' - gr. Πρεσβεία περί των Χριστιανών, ''Presbeìa perì ton Christianòn'') și ''Tratatul despre înviere'', au ajuns până la noi. Absenţa oricărei menţionări a numelui său alături de al celorlalţi scriitori creştini posibil să se fi  datorat scrierilor sale anonime, acestea fiind considerate ca aparţinând de fapt altor scriitori.  
  
−
His writings bear witness to his scholarship and culture, his power as a philosopher and rhetorician, his keen appreciation of the intellectual temper of his age, and his tact and delicacy in dealing with the powerful opponents of Christianity. Thus, his writings are credited by some later scholars as having had a more significant impact on their intended audience than the now better-known writings of his more polemical and religiously-grounded contemporaries.
+
Scrierile sale dovedesc că a fost un om cu  pregătire ştiinţifică şi culturală, arată forţa sa în calitate de filosof si retor, capacitate sa deosebită în aprecierea spiritului intelectual din vremea sa, tactul si curtoazia sa în confruntarea cu marii oponenţi ai creştinismului. Astfel, după unii savanți de mai târziu, impactul scrierilor sale asupra publicului vizat este considerat mult mai semnificativ decât scrierile contemporanilor săi, care erau de obicei mai polemice şi aveau un caracter religios mai pronunţat.
  
−
The ''Apology''<ref>en: http://www.earlychristianwritings.com/text/athenagoras-plea.html </ref>, the date of which is fixed by internal evidence as 176 or 177, was not, as the title ''Embassy'' (presbeia) suggests, an oral defense of Christianity, but a carefully written plea for justice to the Christians made by a philosopher, on philosophical grounds, to the Emperors Marcus Aurlius and his son Commodus, whom he flatters as conquerors, "but above all, philosophers". He first complains of the illogical and unjust discrimination against the Christians and of the calumnies they suffer, and then meets the charge of [[atheism]]. It should be noted that a major complaint directed at the Christians of his day was that by not believing in the Roman gods, Christians were showing themselves to be atheists. He establishes the principle of monotheism, citing pagan poets and philosophers in support of the very doctrines for which Christians are condemned, and argues for the superiority of the Christian belief in God to that of pagans. This first strongly-reasoned argument for the unity of God in Christian literature is supplemented by an able exposition of the [[Holy Trinity|Trinity]]. Then, taking the defensive, he justifies the Christian abstention from [[worship]] of the national deities on grounds of its absurdity and indecency, quoting at length the pagan poets and philosophers in support of his contention. Finally, he meets the charges of immorality by exposing the Christian ideal of purity, even in thought, and the inviolable sanctity of the [[marriage]] bond. The charge of cannibalism is refuted by showing the high regard for human life that leads the Christian to detest the crime of [[abortion]].
+
''Apologia''<ref>en: http://www.earlychristianwritings.com/text/athenagoras-plea.html </ref>, a cărei dată este fixată de o mărturie internă ca fiind 176 sau 177, nu a fost, aşa cum titlul ''Solicitare'' (gr. ''presbeia'') o sugerează, adică o susţinere orală împotriva obiecţiilor aduse  creştinismului, ci o pledoarie în scris, făcută cu grijă de către un filosof, având la bază temeiuri filozofice, în vederea apărării  creştinilor şi adresată împăratului Marcus Aurelius (împărat între 161 și 180 d.Hr.) și fiului acestuia, Commodus (împărat între 180 și 192 d.Hr.), pe care el îi flatează numindu-i cuceritori, « dar mai întâi de toate, filozofi ». Primele sale nemulţumiri privesc discriminarea iraţională si nedreaptă împotriva creştinilor şi a calomniilor pe care aceştia le îndură, inclusiv acuzația de [[ateism]]. Trebuie notat că o învinuire majoră adusă creştinilor din vremea sa era aceea de ateism întrucât necredinţa în zeii romani echivala cu a fi ateu. El a stabilit principiul [[monoteism]]ului, citând poeţi şi filozofi păgâni pentru a susţine tocmai doctrinele pentru care creştinii erau condamnaţi şi aduce argumente privind superioritatea credinţei creştine asupra credinţei păgânilor. Acest prim argument, puternic întemeiat privitor la unitatea lui [[Dumnezeu]] în literatura creştină, este completat de o iscusită expunere a [[Sfânta Treime|Treimii]]. Apoi, luându-le apărarea, el justifică reţinerea creştinilor de la venerarea zeităților naţionale pe motive că acestea sunt absurde şi lipsite de bună-cuviinţă, citând pe larg poeţii păgâni şi filozofi în susţinerea controversei sale. În cele din urmă, vorbind despre acuzaţia de imoralitate adusă creştinilor, el face o expunere privitoare la idealul de curăţie al creştinilor, chiar și-n privinţa gândurilor, şi despre sfinţenia [[căsătorie]]i ce nu poate fi încălcată. Acuzaţia de canibalism este respinsă, el arătând respectul enorm faţă de viaţa în sine, îndemnându-l astfel pe creştin să deteste crima [[avort]]ului.
  
−
The treatise on the ''Resurrection of the Body'' <ref>en: http://www.earlychristianwritings.com/text/athenagoras-resurrection.html </ref>, the first complete exposition of the doctrine in Christian literature, was written later than the ''Apology'', to which it may be considered an appendix. Athenagoras brings to the defense of the doctrine the best that contemporary philosophy could adduce. After meeting the objections common to his time, he demonstrates the possibility of a [[resurrection]] in view either of the power of the Creator, or of the nature of our bodies. To exercise such powers is neither unworthy of God nor unjust to other creatures. He shows that the nature and end of man demand a perpetuation of the life of body and soul.
+
Tratatul despre ''Învierea trupului''<ref>en: http://www.earlychristianwritings.com/text/athenagoras-resurrection.html </ref>, prima expoziţie completă a doctrinei din literatura creştină, a fost scrisă mai târziu decât ''Apologia'', putând fi astfel considerat ca un adaos la aceasta. Atenagora aduce pentru apărarea doctrinei tot ce se putea aduce mai bun de un filozof contemporan. După întâmpinarea obiecţiilor specifice caracteristice timpului său, el încearcă să demonstrează posibilitatea [[Înviere|învierii]] aducând ca argument fie puterea Creatorului fie natura trupurilor noastre. Pentru a exercita astfel de puteri nu este nici nevrednic de Dumnezeu şi nici nedrept faţă de celelalte creaturi. El arată că natura şi sfârşitul omului reclamă o continuare a vieţii trupului şi sufletului.
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
*[[Wikipedia: Athenagoras of Athens]]
+
*en: [[Wikipedia: Athenagoras of Athens]]
−
*[http://www.newadvent.org/cathen/02042b.htm  Catholic Encyclopedia: Athenagoras of Athens]
+
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/02042b.htm  Catholic Encyclopedia: Athenagoras of Athens]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
−
*[http://www.earlychristianwritings.com/tixeront/section1-2.html#athenagoras  The Apologists of the Second Century]
+
*en: [http://www.earlychristianwritings.com/tixeront/section1-2.html#athenagoras  The Apologists of the Second Century]
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 29 mai 2011 14:02

Atenagora din Atena (gr. Ἀθηναγόρας ὁ Ἀθηναῖος - Athenagoras ho Athenaios) este un apologet creștin grec care a trăit în a doua jumătate a secolului al doilea. Era atenian, filosof și convertit la creștinism. A fost considerat unul din cei mai capabili apologeți creștini din secolul al II-lea.

Viața și opera

Atenagora s-a născut în către anul 133 și a murit în anul 190 d.Hr. Se cunosc puține despre viața lui. Calitatea literară și oratorică a scrierilor sale sugerează că a fost un om școlit, familiar cu platonismul, binecunoscut și cu influență în rândul contemporanilor săi. Doar două din scrierile sale [1], Apologia sa (sau: Solicitare pentru Creștini - gr. Πρεσβεία περί των Χριστιανών, Presbeìa perì ton Christianòn) și Tratatul despre înviere, au ajuns până la noi. Absenţa oricărei menţionări a numelui său alături de al celorlalţi scriitori creştini posibil să se fi datorat scrierilor sale anonime, acestea fiind considerate ca aparţinând de fapt altor scriitori.

Scrierile sale dovedesc că a fost un om cu pregătire ştiinţifică şi culturală, arată forţa sa în calitate de filosof si retor, capacitate sa deosebită în aprecierea spiritului intelectual din vremea sa, tactul si curtoazia sa în confruntarea cu marii oponenţi ai creştinismului. Astfel, după unii savanți de mai târziu, impactul scrierilor sale asupra publicului vizat este considerat mult mai semnificativ decât scrierile contemporanilor săi, care erau de obicei mai polemice şi aveau un caracter religios mai pronunţat.

Apologia[2], a cărei dată este fixată de o mărturie internă ca fiind 176 sau 177, nu a fost, aşa cum titlul Solicitare (gr. presbeia) o sugerează, adică o susţinere orală împotriva obiecţiilor aduse creştinismului, ci o pledoarie în scris, făcută cu grijă de către un filosof, având la bază temeiuri filozofice, în vederea apărării creştinilor şi adresată împăratului Marcus Aurelius (împărat între 161 și 180 d.Hr.) și fiului acestuia, Commodus (împărat între 180 și 192 d.Hr.), pe care el îi flatează numindu-i cuceritori, « dar mai întâi de toate, filozofi ». Primele sale nemulţumiri privesc discriminarea iraţională si nedreaptă împotriva creştinilor şi a calomniilor pe care aceştia le îndură, inclusiv acuzația de ateism. Trebuie notat că o învinuire majoră adusă creştinilor din vremea sa era aceea de ateism întrucât necredinţa în zeii romani echivala cu a fi ateu. El a stabilit principiul monoteismului, citând poeţi şi filozofi păgâni pentru a susţine tocmai doctrinele pentru care creştinii erau condamnaţi şi aduce argumente privind superioritatea credinţei creştine asupra credinţei păgânilor. Acest prim argument, puternic întemeiat privitor la unitatea lui Dumnezeu în literatura creştină, este completat de o iscusită expunere a Treimii. Apoi, luându-le apărarea, el justifică reţinerea creştinilor de la venerarea zeităților naţionale pe motive că acestea sunt absurde şi lipsite de bună-cuviinţă, citând pe larg poeţii păgâni şi filozofi în susţinerea controversei sale. În cele din urmă, vorbind despre acuzaţia de imoralitate adusă creştinilor, el face o expunere privitoare la idealul de curăţie al creştinilor, chiar și-n privinţa gândurilor, şi despre sfinţenia căsătoriei ce nu poate fi încălcată. Acuzaţia de canibalism este respinsă, el arătând respectul enorm faţă de viaţa în sine, îndemnându-l astfel pe creştin să deteste crima avortului.

Tratatul despre Învierea trupului[3], prima expoziţie completă a doctrinei din literatura creştină, a fost scrisă mai târziu decât Apologia, putând fi astfel considerat ca un adaos la aceasta. Atenagora aduce pentru apărarea doctrinei tot ce se putea aduce mai bun de un filozof contemporan. După întâmpinarea obiecţiilor specifice caracteristice timpului său, el încearcă să demonstrează posibilitatea învierii aducând ca argument fie puterea Creatorului fie natura trupurilor noastre. Pentru a exercita astfel de puteri nu este nici nevrednic de Dumnezeu şi nici nedrept faţă de celelalte creaturi. El arată că natura şi sfârşitul omului reclamă o continuare a vieţii trupului şi sufletului.

Surse

Legături externe

Note

  1. ↑ Scrierile sale sunt publicate în Clavis Patrum Græcorum 1070-1071
  2. ↑ en: http://www.earlychristianwritings.com/text/athenagoras-plea.html
  3. ↑ en: http://www.earlychristianwritings.com/text/athenagoras-resurrection.html
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Atenagora_din_Atena&oldid=23856”