Atenagora I (Spirou) al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere din limba engleză)
 
(Legături externe)
 
(Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Image:Athenagoras_grk.jpg|thumb|Patriarhul Atenagora I]]
 +
Preafericitul '''Patriarh Atenagora I''' (greceşte: ''Αθηναγόρας Α' ''), născut '''Aristokles Spyrou''' (''Αριστοκλής Σπύρου''), a fost [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|al 268-lea succesor]] al [[Apostolul Andrei|Apostolului Andrei]] şi [[Patriarh Ecumenic]] al Constantinopolului din 1948 până în 1972.
  
[[Image:Athenagoras_grk.jpg|thumb|Patriarch Athenagoras]]
+
==Viaţa laică==
His All-Holiness '''Patriarch Athenagoras I''' (Greek: ''Αθηναγόρας Α' ''), born '''Aristokles Spyrou''' (''Αριστοκλής Σπύρου''), was the [[List of Patriarchs of Constantinople|268th Successor]] to the [[Apostle Andrew]] and [[Patriarch of Constantinople|Ecumenical Patriarch of Constantinople]] from 1948 to 1972.
+
[[Patriarh]]ul Atenagora s-a născut în Vasilikón, lângă Ioánnina, Epir, Grecia, în [[25 martie]] 1886. Fiul unui doctor de ţară, mama sa a murit pe când el avea doar 13 ani. A studiat la  [[Seminarul Teologic din Halki (Turcia)|Şcoala Teologică Patriarhală din Halki]], absolvind în 1910. După absolvire a fost [[tundere|tuns]] [[călugăr]] şi [[hirotonire|hirotonit]] [[diacon]], primind numele de Atenagora. A slujit ca [[arhidiacon]] în [[Eparhia de Pelagonia]] înainte de a deveni secretarul [[Meletie al IV-lea (Metaxakis) al Constantinopolului|Arhiepiscopului Meletie al Atenei]] (şi viitor patriarh ecumenic) în 1919. A fost hirotonit la rangul de [[episcop]] ca [[Mitropolit de Corfu]] în decembrie 1922, pe când încă era diacon.
  
==Early life==
+
==Arhiepiscop de America==
[[Patriarch]] Athenagoras was born in Vasilikón, near Ioánnina, Epirus, Greece, on [[March 25]], 1886. The son of the village doctor, his mother died when he was only 13. He attended the [[Theological School of Halki|Patriarchical Theological School of Halki]], graduating in 1910. Upon graduating he was [[tonsure]]d a [[monk]] and [[ordination|ordained]] to the [[diaconate]], taking the name Athenagoras. He served as [[archdeacon]] of the [[Diocese of Pelagonia]] before becoming the secretary to [[Meletius IV (Metaxakis) of Constantinople|Archbishop Meletius of Athens]] (and future Ecumenical Patriarch) in 1919. He was raised to the [[episcopate]] as the [[Metropolitan of Corfu]] in December 1922, while still a deacon.
+
În 1930 la întoarcerea dintr-o călătorie în [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii]], [[Damaschin (Papandreou) al Atenei|Mitropolitul Damaschin]] i-a recomandat Patriarhului [[Fotie al II-lea al Constantinopolului|Fotie al II-lea]] să-l numească pe Atenagora Arhiepiscop al Americilor de Nord şi de Sud. Damaschin a simţit că Atenagora era cel mai potrivit să rezolve numeroasele probleme ale acestei arhiepiscopii, iar Fotie a făcut numirea în [[30 august]] 1930.  
  
==Archbishop of America==
+
Atunci când el a preluat această poziţie în [[24 februarie]] 1931, Atenagora s-a confruntat cu sarcina de a face pace şi armonie într-o eparhie care fusese răvăşită de disensiunile dintre roialişti şi venizelişti şi care practic împărţise ţara în două eparhii independente. Pentru a corecta această situaţie, el a centralizat administraţia bisericească în birourile arhiepiscopale cu toţi ceilalţi episcopi ca vicari, numiţi ca asistenţi ai arhiepiscopului, fără eparhii şi drepturi administrative de sine stătătoare.  
In 1930, [[Damaskinos (Papandreou) of Athens|Metropolitan Damaskinos]], after returning from a trip to the [[Greek Orthodox Archdiocese of America]], recommended to Patriarch [[Photius II of Constantinople|Photios II]] that Athenagoras be appointed Archbishop of North and South America. Damaskinos felt that Athenagoras was best suited to fix the many problems of the archdiocese, and Photios made the appointment on [[August 30]], 1930.  
 
  
When he assumed his new position on [[February 24]], 1931, Athenagoras was faced with the task of bringing unity and harmony to a diocese that was racked with dissension between Royalists and Venizelists who had virtually divided the country into independent dioceses. To correct this he centralized the eccelesiastical administration in the Archdiocesean offices with all other bishops serving as auxiliaries, appointed to assist the archbishop, without dioceses and administrative rights of their own.  
+
În timpul păstoririi sale de 18 ani, el a lucrat activ cu comunităţile sale pentru a facilita aceste reforme, în parte şi prin mărirea importanţei şi activităţii congreselor cler-laicat. El a înfiinţat societatea de femei [[Philoptochos]], braţul filantropic al Bisericii, la fel ca şi un orfelinat şi  [[Academia Sfântul Vasile]]. De asemenea, el a fondat primul seminar ortodox grec din America: [[Şcoala de Teologie Ortodoxă Greacă Sfânta Cruce (Brookline, Massachusetts)|Şcoala de Teologie Sfânta Cruce]]. Abilităţile sale de conducere i-au permis să facă faţă opoziţiei iniţiale iar ulterior să câştige iubirea şi devotamentul turmei sale.
  
During his 18-year tenure, he actively worked with his communities to facilitate these reforms, in part by expanding the work of the clergy-laity congresses. He established the women’s [[Philoptochos]], the philanthropic arm of the Church, as well as an orphanage, [[St. Basil’s Academy]]. He also founded the first Greek Orthodox seminary in America, the [[Holy Cross Greek Orthodox School of Theology (Brookline, Massachusetts)|Holy Cross School of Theology]]. His capable leadership allowed him to withstand the early opposition he faced and eventually gain the love and devotion of his flock.
+
==Patriarhia==
 +
[[Image:AthenagorasIwPaulVI.jpg|thumb|Atenagora I şi Paul al VI-lea]]
 +
În [[1 noiembrie]] 1948, Atenagora a fost ales Patriarh al [[Constantinopol]]ului, şi a zburat la Istanbul în avionul personal al preşedintelui SUA Harry Truman. Ca patriarh, el a fost pe deplin implicat în [[Consiliul Mondial al Bisericilor]] şi în îmbunătăţirea relaţiilor cu [[Papa]]. Lungă sa slujire s-a încheiat la [[7 iulie]] 1972, în Istanbul.
  
==Patriarchate==
+
Întâlnirea din 1964 cu [[Papa Paul al VI-lea]], de la [[Ierusalim]] a dus la ridicarea reciprocă a Bulelor de [[Excomunicare]] care au dus la [[Marea schismă]] din 1054. Acest a fost un pas semnificativ spre restaurarea comuniunii dintre Roma şi Constantinopol. A dus la [[Declaraţia Comună Catolică-Ortodoxă din 1965]], care a fost citită public în [[7 decembrie]] 1965, simultan la o şedinţă publică la [[Conciliul Vatican II]] în Roma şi într-o ceremonie specială în Istanbul. Declaraţia nu a încheiat schisma, dar a arătat o dorinţă de reconciliere între cele două biserici. Cu toate acestea, nu toţi ortodocşii au împărtăşit acest sentiment, inclusiv [[Filaret (Voznesensky) de New York|Mitropolitul Filaret]], care a scris o scrisoare patriarhului în acelaşi an.
[[Image:AthenagorasIwPaulVI.jpg|thumb|Athenagoras I and Paul VI]]
 
On [[November 1]], 1948, Athenagoras was elected Patriarch of [[Constantinople]], and was flown to Istanbul in the personal airplane of US President Harry Truman. As patriarch, he was actively involved with the [[World Council of Churches]] and improving relations with the [[Pope]]. His long reign ended with his death in Istanbul on July 7, 1972.
 
  
His 1964 meeting with [[Pope Paul VI]] in [[Jerusalem]] led to the mutual lifting of the Bulls of [[Excommunication]] that resulted in the [[Great Schism]] of 1054. This was a significant step towards restoring communion between Rome and Constantinople. It produced the [[Catholic-Orthodox Joint Declaration of 1965]], which was publicly read on [[December 7]], 1965, simultaneously at a public meeting of the [[Second Vatican Council]] in Rome and at a special ceremony in Istanbul. The declaration did not end the schism, but showed a desire for greater reconciliation between the two churches. Nevertheless, not all Orthodox shared this sentiment, including [[Philaret (Voznesensky) of New York|Metropolitan Philaret]], who wrote a response to the patriarch that same year.
+
==Citate==
 +
Extrase din [http://www.stpaulsirvine.org/html/athenagoras.htm ''Conversaţii cu Patriarhul Atenagora'':]
 +
:"Nu neg existenţa diferenţelor dintre Biserici, dar spun că trebuie să schimbăm modul nostru de a ne apropia de ei. Şi întrebarea referitoare la metodă este în primul rând psihologică, mai mult decât o problemă spirituală. Timp de secole au existat conversaţii între [[teolog]]i, dar ei nu au făcut nimic în afară de a-şi întări poziţiile."
  
==Quotations==
+
:"Aceia care mă acuză de sacrificarea [[Introducere în Creştinismul Ortodox|Ortodoxie]]i unui obsesii oarbe a dragostei au o concepţie foarte deficitară a adevărului. Ei o fac într-un sistem pe care îl au, care îi reasigură, când ceea ce este într-adevăr, este slăvirea vie a Dumnezeului viu, cu toate riscurile implicate în viaţa creativă. Iar noi nu suntem stăpânii lui Dumnezeu; El este Cel care ne ţine şi ne umple cu prezenţa Sa proporţional cu smerenia şi dragostea noastră. Doar prin iubire îl putem slăvi pe Dumnezeul iubirii, doar dăruindu-ne şi împărţindu-ne şi sacrificându-ne pe noi înşişi îl putem slăvi pe Dumnezeu care, pentru mântuirea noastră, s-a sacrificat pe El Însuşi şi a mers la moarte, la moarte pe cruce."
Excerpts from [http://www.stpaulsirvine.org/html/athenagoras.htm ''Conversations with Patriarch Athenagoras'':]
 
  
:"I do not deny that there are differences between the Churches, but I say that we must change our way of approaching them. And the question of method is in the first place a psychological, or rather a spiritual problem. For centuries there have been conversations between theologians, and they have done nothing except to harden their positions."
+
:"Ortodoxia, dacă mergem la originile tradiţiei ei măreţe, va fi mărturia smerită şi credincioasă a Bisericii nedespărţite. Bisericile ortodoxe, prin apropierea lor însăşi în respect reciproc şi dragoste, vor porni o mişcare de frăţietate care va trece prin toată lumea creştină, dând exemplul comunităţii libere a Bisericilor surori, unite prin aceleaşi taine şi aceeaşi credinţă. Cât priveşte credinţa ortodoxă, centrată pe slăvirea şi slujirea ei [[liturgică]] şi pe sfinţenie, va aduce criteriul experienţei spirituale la [[dialogul ecumenic]], un criteriu care ne va permite să descurcăm adevărurile parţiale din propriile limitări astfel încât acestea să poată fi reconciliate într-o mai mare plenitudine a adevărului."
  
:"Those who accuse me of sacrificing Orthodoxy to a b[l]ind obsession with love have a very poor conception of the truth. They make it into a system which they possess, which reassures them, when what it really is, is the living glorification of the living God, with all the risks involved in creative life. And we don’t possess God; it is He who holds us and fills us with His presence in proportion to our humility and love. Only by love can we glorify the God of love, only by giving and sharing and sacrificing oneself can one glorify the God who, to save us, sacrificed himself and went to death, the death of the cross."
+
:"Dar noi ortodocşii, suntem noi demni de Ortodoxie ? Ţinând cont de eforturile pe care le-am făcut în ultimii ani, ce fel de exemplu dau Bisericile noastre ? Suntem uniţi în credinţă şi suntem uniţi în potir, dar am devenit străini unii de alţii şi uneori rivali."
 
 
:"Orthodoxy, if it goes back to the sources of its great tradition, will be the humble and faithful witness to the undivided Church. The Orthodox Churches, in coming together themselves in mutual respect and love, will set a movement of brotherhood going throughout the Christian world, giving the example of a free communion of sister Churches, united by the same sacraments and the same faith. As to the Orthodox faith, centered as it is on liturgical praise and worship, and on holiness, it will bring the criterion of spiritual experience to ecumenical dialogue, a criterion which will allow us to disentangle partial truths from their limitations so that they may be reconciled in a higher plenitude of truth."
 
 
 
:"But we Orthodox: are we worthy of Orthodoxy? Up till the efforts we have made in recent years, what kind of example have our Churches given? We are united in faith and united in the chalice, but we have become strangers to one another, sometimes rivals."
 
  
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
{{succession|
+
{{succesiune|
before=?|
+
înainte=?|
title=Metropolitan of Corfu|
+
titlu=Mitropolit de Corfu|
years=1922-1931|
+
ani=1922-1931|
after=[[Alexander (Demoglou) of Corfu|Alexander (Demoglou)]]}}
+
după=[[Alexandru (Demoglou) de Corfu|Alexandru (Demoglou)]]}}
{{succession|
+
{{succesiune|
before=[[Alexander (Demoglou) of Corfu|Alexander (Demoglou)]]|
+
înainte=[[Alexandru (Demoglou) de Corfu|Alexandru (Demoglou)]]|
title=[[Greek Orthodox Archdiocese of America#Archbishops of America|Archbishop of North and South America]]|
+
titlu=[[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii#Arhiepiscopi ai Americii|Arhiepicop al Americilor de Nord şi de Sud]]|
years=1931-1948|
+
ani=1931-1948|
after=[[Michael (Konstantinides) of America|Michael (Konstantinides)]]}}
+
după=[[Mihail (Konstantinides) al Americii|Mihail (Konstantinides)]]}}
{{succession|
+
{{succesiune|
before=[[Maximus V of Constantinople|Maximus V]]|
+
înainte=[[Maxim al V-lea al Constantinopolului|Maxim al V-lea]]|
title=[[List of Patriarchs of Constantinople|Patriarch of Constantinople]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]]|
years=1948-1972|
+
ani=1948-1972|
after=[[Demetrius I of Constantinople|Demetrios I]]}}
+
după=[[Dimitrie I al Constantinopolului|Dimitrie I]]}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
  
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[http://www.stpaulsirvine.org/html/athenagoras.htm St. Paul's Greek Church]
 
*[http://www.stpaulsirvine.org/html/athenagoras.htm St. Paul's Greek Church]
 
*[http://www.vatican.va/holy_father/paul_vi/speeches/1965/documents/hf_p-vi_spe_19651207_common-declaration_en.html Catholic-Orthodox Joint declaration of 1965]
 
*[http://www.vatican.va/holy_father/paul_vi/speeches/1965/documents/hf_p-vi_spe_19651207_common-declaration_en.html Catholic-Orthodox Joint declaration of 1965]
Linia 58: Linia 55:
 
*[http://orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/constantinople/former/john_thermon_athenagoras.htm "Patriarch Athenagoras: Prophet of Love"] by Bishop [[John (Kallos) of Amorion|John (Kallos) of Thermon]] (Orthodox Research Institute)
 
*[http://orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/constantinople/former/john_thermon_athenagoras.htm "Patriarch Athenagoras: Prophet of Love"] by Bishop [[John (Kallos) of Amorion|John (Kallos) of Thermon]] (Orthodox Research Institute)
  
[[Category:Bishops]]
+
[[Categorie:Episcopi]]
[[Category:Patriarchs of Constantinople]]
+
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
[[Category:Theological School of Halki Graduates]]
+
[[Categorie:Absolvenți ai Școlii Teologice din Halki]]
  
[[en:Athenagoras I (Spyrou of Constantinople]]
+
[[en:Athenagoras I (Spyrou) of Constantinople]]
 
[[fr:Athénagoras Ier (Spyrou) de Constantinople]]
 
[[fr:Athénagoras Ier (Spyrou) de Constantinople]]

Versiunea curentă din 1 septembrie 2014 08:25

Patriarhul Atenagora I

Preafericitul Patriarh Atenagora I (greceşte: Αθηναγόρας Α' ), născut Aristokles Spyrou (Αριστοκλής Σπύρου), a fost al 268-lea succesor al Apostolului Andrei şi Patriarh Ecumenic al Constantinopolului din 1948 până în 1972.

Viaţa laică

Patriarhul Atenagora s-a născut în Vasilikón, lângă Ioánnina, Epir, Grecia, în 25 martie 1886. Fiul unui doctor de ţară, mama sa a murit pe când el avea doar 13 ani. A studiat la Şcoala Teologică Patriarhală din Halki, absolvind în 1910. După absolvire a fost tuns călugăr şi hirotonit diacon, primind numele de Atenagora. A slujit ca arhidiacon în Eparhia de Pelagonia înainte de a deveni secretarul Arhiepiscopului Meletie al Atenei (şi viitor patriarh ecumenic) în 1919. A fost hirotonit la rangul de episcop ca Mitropolit de Corfu în decembrie 1922, pe când încă era diacon.

Arhiepiscop de America

În 1930 la întoarcerea dintr-o călătorie în Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii, Mitropolitul Damaschin i-a recomandat Patriarhului Fotie al II-lea să-l numească pe Atenagora Arhiepiscop al Americilor de Nord şi de Sud. Damaschin a simţit că Atenagora era cel mai potrivit să rezolve numeroasele probleme ale acestei arhiepiscopii, iar Fotie a făcut numirea în 30 august 1930.

Atunci când el a preluat această poziţie în 24 februarie 1931, Atenagora s-a confruntat cu sarcina de a face pace şi armonie într-o eparhie care fusese răvăşită de disensiunile dintre roialişti şi venizelişti şi care practic împărţise ţara în două eparhii independente. Pentru a corecta această situaţie, el a centralizat administraţia bisericească în birourile arhiepiscopale cu toţi ceilalţi episcopi ca vicari, numiţi ca asistenţi ai arhiepiscopului, fără eparhii şi drepturi administrative de sine stătătoare.

În timpul păstoririi sale de 18 ani, el a lucrat activ cu comunităţile sale pentru a facilita aceste reforme, în parte şi prin mărirea importanţei şi activităţii congreselor cler-laicat. El a înfiinţat societatea de femei Philoptochos, braţul filantropic al Bisericii, la fel ca şi un orfelinat şi Academia Sfântul Vasile. De asemenea, el a fondat primul seminar ortodox grec din America: Şcoala de Teologie Sfânta Cruce. Abilităţile sale de conducere i-au permis să facă faţă opoziţiei iniţiale iar ulterior să câştige iubirea şi devotamentul turmei sale.

Patriarhia

Atenagora I şi Paul al VI-lea

În 1 noiembrie 1948, Atenagora a fost ales Patriarh al Constantinopolului, şi a zburat la Istanbul în avionul personal al preşedintelui SUA Harry Truman. Ca patriarh, el a fost pe deplin implicat în Consiliul Mondial al Bisericilor şi în îmbunătăţirea relaţiilor cu Papa. Lungă sa slujire s-a încheiat la 7 iulie 1972, în Istanbul.

Întâlnirea din 1964 cu Papa Paul al VI-lea, de la Ierusalim a dus la ridicarea reciprocă a Bulelor de Excomunicare care au dus la Marea schismă din 1054. Acest a fost un pas semnificativ spre restaurarea comuniunii dintre Roma şi Constantinopol. A dus la Declaraţia Comună Catolică-Ortodoxă din 1965, care a fost citită public în 7 decembrie 1965, simultan la o şedinţă publică la Conciliul Vatican II în Roma şi într-o ceremonie specială în Istanbul. Declaraţia nu a încheiat schisma, dar a arătat o dorinţă de reconciliere între cele două biserici. Cu toate acestea, nu toţi ortodocşii au împărtăşit acest sentiment, inclusiv Mitropolitul Filaret, care a scris o scrisoare patriarhului în acelaşi an.

Citate

Extrase din Conversaţii cu Patriarhul Atenagora:

"Nu neg existenţa diferenţelor dintre Biserici, dar spun că trebuie să schimbăm modul nostru de a ne apropia de ei. Şi întrebarea referitoare la metodă este în primul rând psihologică, mai mult decât o problemă spirituală. Timp de secole au existat conversaţii între teologi, dar ei nu au făcut nimic în afară de a-şi întări poziţiile."
"Aceia care mă acuză de sacrificarea Ortodoxiei unui obsesii oarbe a dragostei au o concepţie foarte deficitară a adevărului. Ei o fac într-un sistem pe care îl au, care îi reasigură, când ceea ce este într-adevăr, este slăvirea vie a Dumnezeului viu, cu toate riscurile implicate în viaţa creativă. Iar noi nu suntem stăpânii lui Dumnezeu; El este Cel care ne ţine şi ne umple cu prezenţa Sa proporţional cu smerenia şi dragostea noastră. Doar prin iubire îl putem slăvi pe Dumnezeul iubirii, doar dăruindu-ne şi împărţindu-ne şi sacrificându-ne pe noi înşişi îl putem slăvi pe Dumnezeu care, pentru mântuirea noastră, s-a sacrificat pe El Însuşi şi a mers la moarte, la moarte pe cruce."
"Ortodoxia, dacă mergem la originile tradiţiei ei măreţe, va fi mărturia smerită şi credincioasă a Bisericii nedespărţite. Bisericile ortodoxe, prin apropierea lor însăşi în respect reciproc şi dragoste, vor porni o mişcare de frăţietate care va trece prin toată lumea creştină, dând exemplul comunităţii libere a Bisericilor surori, unite prin aceleaşi taine şi aceeaşi credinţă. Cât priveşte credinţa ortodoxă, centrată pe slăvirea şi slujirea ei liturgică şi pe sfinţenie, va aduce criteriul experienţei spirituale la dialogul ecumenic, un criteriu care ne va permite să descurcăm adevărurile parţiale din propriile limitări astfel încât acestea să poată fi reconciliate într-o mai mare plenitudine a adevărului."
"Dar noi ortodocşii, suntem noi demni de Ortodoxie ? Ţinând cont de eforturile pe care le-am făcut în ultimii ani, ce fel de exemplu dau Bisericile noastre ? Suntem uniţi în credinţă şi suntem uniţi în potir, dar am devenit străini unii de alţii şi uneori rivali."


Casetă de succesiune:
Atenagora I (Spirou) al Constantinopolului
Precedat de:
?
Mitropolit de Corfu
1922-1931
Urmat de:
Alexandru (Demoglou)
Precedat de:
Alexandru (Demoglou)
Arhiepicop al Americilor de Nord şi de Sud
1931-1948
Urmat de:
Mihail (Konstantinides)
Precedat de:
Maxim al V-lea
Patriarh al Constantinopolului
1948-1972
Urmat de:
Dimitrie I



Legături externe