Atanasie Athonitul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(el)
m (Viața)
 
(Nu s-au afișat 9 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Athanasios-the-Athonite.jpg|thumb|right|150px|Sfântul Atanasie Athonitul]]
+
{{Sfinti
Preacuviosul Părintele nostru '''At(h)anasie Atonitul''' (Greek: Αθανάσιος ο Αθωνίτης) sau '''Atanasie din Trapezunt''' a fost un [[monah]] care a întemeiat comunitatea monastică de la [[Muntele Athos]], care a devenit mai apoi cel mai mare centru al [[monahism]]ului ortodox. [[Prăznuire]]a lui se face pe [[5 iulie]].
+
|nume= Sf. Atanasie Athonitul
 +
|Imagine= [[Imagine:Athanasios-the-Athonite.jpg|thumb|270px]]
 +
|nastere= anul 920<br/>Trapezunt, Asia Mică
 +
|adormire= anul 1000<br/>[[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Mănăstirea Marea Lavră]]
 +
|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Muntele Athos]]
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie= grec
 +
|tip= [[cuvios]]<br>[[monah]]
 +
|canonizare= dată necunoscută
 +
|calendar= [[5 iulie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Preacuviosul Părintele nostru '''At(h)anasie Atonitul''' (în grecește: Αθανάσιος ο Αθωνίτης), sau '''Atanasie din Trapezunt''', a fost un [[monah]] care a întemeiat comunitatea monastică de la [[Muntele Athos]], comunitate ce a devenit mai apoi cel mai mare centru al [[monahism]]ului ortodox. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face pe [[5 iulie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt în preajma anului 920, primind la botez numele de Avraam (Avramie). Rămas orfan din copilărie, a fost crescut de o [[călugăr|monahie]] evlavioasă. După moartea mamei lui, Avraam a fost dus la [[Constantinopol]], la curtea împăratului Roman ce Bătrân. Acolo afost dat la învăţătură la şcoala lui Atanasie, un renumit profesor de retorică. În scurt timp, priceperea lui a ajuns să o egaleze pe cea a maestrului său, astfel că tânarul Avraam a devenit la rândul său profesor. În timpul şederii sale la Constantinopol, l-a cunoscut pe Sfântul Mihail Malein ([[12 iulie]]), [[egumen]]ul unei mănăstiri de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viaţa lui şi i-a descoperit dorinţa lui de a intra în [[monahism]].  Mihail a înţeles atunci că Duhul Sfânt îl învăţase multe despre mântuire pe tânărul Avraam. În timpul unora dintre convorbirile lor duhovniceşti, Sf. Mihail a primit şi vizita lui  [[Nichifor II Focas|Nichifor Foca]], un ofiţer din armata imperială care avea să devină mai târziu împărat. Nichifor a fost profund impresionat de înţelepciunea lui Avraam şi l-a privit toată viaţa cu evlavie şi cu dragoste.  
+
Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt în preajma anului 920, primind la botez numele de '''Avraam''' (Avramie). Rămas orfan din copilărie, a fost crescut de o [[călugăr|monahie]] evlavioasă. După moartea mamei lui, Avraam a fost dus la [[Constantinopol]], la curtea împăratului Roman cel Bătrân (Roman I ''Lecapenos''). Acolo a fost dat la învățătură la școala lui Atanasie, un renumit profesor de retorică. În scurt timp, priceperea lui a ajuns să o egaleze pe cea a maestrului său, astfel că tânărul Avraam a devenit la rândul său profesor. În timpul șederii sale la Constantinopol, l-a cunoscut pe Sfântul Mihail Malein ([[12 iulie]]), [[egumen]]ul unei mănăstiri de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viața lui și i-a descoperit dorința lui de a intra în [[monahism]].  Mihail a înțeles atunci că Duhul Sfânt îl învățase multe despre mântuire pe tânărul Avraam. În timpul unora dintre convorbirile lor duhovnicești, Sf. Mihail a primit și vizita lui  [[Nichifor II Focas|Nichifor Focas]], un ofițer din armata imperială care avea să devină mai târziu împărat. Nichifor a fost profund impresionat de înțelepciunea lui Avraam și l-a privit toată viața cu evlavie și cu dragoste.  
  
Aprins de râvnă pentru viaţa monahală, Avraam a lăsat toate şi a plecat la mănăstirea din Kyminas. Căzând la picioarele egumenului Mihail, s-a rugat să fie primit în viaţa monahală. Acesta l-a primit cu bucurie şi l-a [[Tundere în monahism|tuns]] în monahism, schimbându-i numele în Atanasie. Mai târziu, în anul 958, părăsind mănăstirea din Kyminas în căutarea unui loc mai însingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capătul [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], unde s-a aşezat, departe de alte aşezări monahale. Şi-a propus să se nevoiască aici vreme de un an; dar în ultima zi a anului rânduit, atunci când a început să se roage, deasupra lui a strălucit o lumină de nedescris, umplându-l de bucurie negrăită. Orice gând de plecare s-a risipit, iar din ochii lui au început să curgă râuri de lacrimi binecuvântate. Din acea clipă, Sfântul Atanasie a primit darul blândeţii, şi a început să îndrăgească locul nevoinţelor sale pe cât îl urâse mai înainte.  
+
Aprins de râvnă pentru viața monahală, Avraam a lăsat toate și a plecat la mănăstirea din Kyminas. Căzând la picioarele egumenului Mihail, s-a rugat să fie primit în viața monahală. Acesta l-a primit cu bucurie și l-a [[Tundere în monahism|tuns în monahism]], schimbându-i numele în '''Atanasie'''. Mai târziu, în anul 958, părăsind mănăstirea din Kyminas în căutarea unui loc mai însingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capătul [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], unde s-a așezat, departe de alte așezări monahale. Şi-a propus să se nevoiască aici vreme de un an; dar în ultima zi a anului rânduit, atunci când a început să se roage, deasupra lui a strălucit o lumină de nedescris, umplându-l de bucurie negrăită. Orice gând de plecare s-a risipit, iar din ochii lui au început să curgă râuri de lacrimi binecuvântate. Din acea clipă, Sfântul Atanasie a primit darul blândeții, și a început să îndrăgească locul nevoințelor sale pe cât îl urâse mai înainte.  
 +
[[Imagine:Athanasius of Athos.jpg|thumb|left|170px|Sfântul Atanasie Athonitul cu [[Maica Domnului]]]]
  
[[Image:Athanasius of Athos.jpg|thumb|left|150px|Sfântul Atanasie Athonitul cu [[Maica Domnului]]]]
+
În acea vreme, Nichifor Focas, amintindu-și că făgăduise să intre și el în viața monahală, l-a îndemnat pe Atanasie să construiască o [[mănăstire]]. Deși la început s-a împotrivit, Atanasie a început mai apoi să construiască mănăstirea. În timp ce se străduia să-i apere pe  [[pustnic]]ii  și [[schit]]urile din jur de raidurile sarazinilor musulmani, a construit ceea ce avea să devină [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Mănăstirea Marea Lavră]] din Sfântul Munte, reunind schiturile existente într-o singură comunitate. Mănăstirea a fost sfințită în anul 963. Mănăstirea există și funcționează până în zilele noastre.  Alte trei mănăstiri au mai fost întemeiate pe Muntele Athos în vremea vieții Sfântului Atanasie: [[Mănăstirea Iviron (Muntele Athos)|Iviron]], [[Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos)|Esfigmenu]] și [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Vatopedi]].
  
În acea vreme, Nichifor Foca, amintindu-şi că făgăduise intre şi el în viaţa monahală, l-a îndemnat pe Atanasie construiască o [[mănăstire]]. Deşi la început s-a împotrivit, Atanasie a început mai apoi să construiască mănăstirea. În timp ce se străduia să-i apere pe  [[pustnic]]ii  şi [[schit]]urile din jur de raidurile sarazinilor musulmani, a construit ceea ce avea să devină [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Mănăstirea Marea Lavră]] din Sfântul Munte, reunind schiturile existente într-o singură comunitate. Mănăstirea a fost sfinţită în anul 963. Mănăstirea există şi funcţionează până în zilele noastre.  Alte trei mănăstiri au mai fost întemeiate pe Muntele Athos în vremea vieţii Sfântului Atanasie: [[Mănăstirea Iviron (Muntele Athos)|Iviron]], [[Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos)|Esfigmenu]] şi [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Vatopedi]].
+
Atanasie a stabilit în mânăstire o rânduiala de viață cenobitică (viața de obște), pe baza modelului oferit de vechile mănăstiri din Palestina. Slujbele dumnezeiești erau respectate cu tristețe, nici unul dintre monahi neîndrăznind vorbească în timpul slujbelor sau întârzie la biserică decât în caz de mare nevoie. Cu toate acestea, Sfântul Atanasie a avut de înfruntat și o considerabilă mișcare de opoziție în încercarea sa de a pune ordine și rânduială în viețile monahilor de la Sfântul Munte.  
  
Atanasie a stabilit în mânăstire o rânduiala de viaţă cenobitică (viaţa de obşte), pe baza modelului oferit de vechile mănăstiri din Palestina. Slujbele dumnezeieşti erau respectate cu tristeţe, nici unul dintre monahi neîndrăznind vorbească în timpul slujbelor sau să întârzie la biserică decât în caz de mare nevoie. Cu toate acestea, Sfântul Atanasie a avut de înfruntat şi o considerabilă mişcare de opoziţie în încercarea sa de a pune ordine şi rânduială în vieţile monahilor de la Sfântul Munte.  
+
La moartea împăratului Nichifor, în 969, dușmanii lui au avut câștig de cauză, iar Sfântul Atanasie a fost nevoit plece în Cipru. A trăit acolo până când noul împărat, Ioan Tzimiskis (969-976) a luat și el sub ocrotire Marea Lavră și a dat mănăstirii primul Statut de organizare (''Tragos'') în anul 971.
  
La moartea împăratului Nichifor, în 969, duşmanii lui au avut câştig de cauză, iar Sfântul Atanasie a fost nevoit să plece în Cipru. A trăit acolo până când noul împărat, Ioan Tzimiskis (969-976) a luat şi el sub ocrotire Marea Lavră şi a dat mănăstirii primul Statut de organizare (''Tragos'') în anul 971. 
+
===Adormirea și Sfintele Moaște===
  
===Adormirea şi Sfintele Moaşte===
+
Sfântul Atanasie a trecut la Domnul în preajma anului 1000, într-un accident, fiind ucis sub dărâmături, atunci când cupola noii biserici s-a prăbușit. Din pricina acestei morți brutale, mulți dintre dușmanii săi îl huleau, zicând că aceasta fusese pedeapsa lui Dumnezeu. Sfântul a fost înmormântat alături de biserica mănăstirii Marea Lavră (astăzi extinsă pentru a cuprinde mormântul Sfântului), ctitoria sa, în partea stângă a bisericii.
  
Sfântul Atanasie a trecut la Domnul în preajma anului 1000, într-un accident, fiind ucis sub dărâmături, atunci când cupola noii biserici s-a prăbuşit. Din pricina acestei morţi brutale, mulţi dintre duşmanii săi îl huleau, zicând aceasta fusese pedeapsa lui Dumnezeu. Sfântul a fost înmormântat alături de biserica mănăstirii Marea Lavră (astăzi extinsă pentru a cuprinde mormântul Sfântului), ctitoria sa, în partea stângă a bisericii.  
+
La scurtă vreme după adormirea sa, Atanasie a fost [[proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]]. La un an de la moartea sa, pregătindu-se monahii de la Marea Lavră de hramul bisericii, închinată Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului le-a vestit ea însăși în vis monahilor în acel an se cuvenea să-l cinstească mai întâi pe Sfântul Atanasie. Iar când patriarhul de atunci al Ierusalimului a vrut să scoată Sfintele Moaște ale Cuviosului Atanasie și să le aducă în biserică spre închinare, din mormântul său a ieșit foc, arătând astfel că sfântul nu voia ca [[moaște|rămășițele]] sale pământești să fie cinstite ca ale unui sfânt, ci doar să fie pomenit în rugăciune.  
  
La scurtă vreme după adormirea sa, Atanasie a fost [[proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]]. La un an de la moartea sa, pregătindu-se monahii de la Marea Lavră de hramul bisericii, închinată Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului le-a vestit ea însăşi în vis monahilor că în acel an se cuvenea să-l cinstească mai întâi pe Sfântul Atanasie. Iar când patriarhul de atunci al Ierusalimului a vrut să scoată Sfintele Moaşte ale Cuviosului Atanasie şi să le aducă în biserică spre închinare, din mormântul său a ieşit foc, arătând astfel că sfântul nu voia ca [[moaşte|rămăşiţele]] sale pământeşti să fie cinstite ca ale unui sfânt, ci doar să fie pomenit în rugăciune.
+
Cu timpul, s-a construit un [[paraclis]], lipit de zidul bisericii mari a mănăstirii, deasupra mormântului Sfântului Atanasie, care există până azi, și unde monahii și pelerinii se pot închina după cuviință celui care a fost întemeietorul vieții de obște de la Sfântul Munte.
 
 
Cu timpul, s-a construit un [[paraclis]], lipit de zidul bisericii mari a mănăstirii, deasupra mormântului Sfântului Atanasie, care există până azi, şi unde monahii şi pelerinii se pot închina după cuviinţă celui care a fost întemeietorul vieţii de obşte de la Sfântul Munte.
 
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 3-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 3-lea:
:De viaţa ta cea în trup s-au minunat cetele îngereşti; cum cu trupul  la luptele cele nevăzute ai ieşit, pururea mărite, şi ai rănit cetele drăceşti. Pentru care, Atanasie, Hristos ţi-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
+
:De viața ta cea în trup s-au minunat cetele îngerești; cum cu trupul  la luptele cele nevăzute ai ieșit, pururea mărite, și ai rănit cetele drăcești. Pentru care, Atanasie, Hristos ți-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 +
 
 +
:Ca spre un văzător al ființelor celor fără de trup și ca spre un tâlcuitor cu adevărat strigă către tine turma ta, de Dumnezeu grăitorule. Nu înceta a te ruga pentru robii tăi, ca să fie izbăviți de ispite și de primejdii cei ce îți cântă: Bucură-te, Părinte Atanasie!
  
[[Condac]], glasul al 2-lea:
+
Alt condac, glasul al 2-lea:
:Jugul lui Hristos, Atanasie, şi crucea ta pe umeri ridicând, următor prea ales patimilor Lui te-ai făcut, şi părtaş măririi Lui celei dumnezeieşti, împărtăşindu-te şi desfătării fără de sfârşit.
+
:Jugul lui Hristos, Atanasie, și crucea ta pe umeri ridicând, următor prea ales patimilor Lui te-ai făcut, și părtaș măririi Lui celei dumnezeiești, împărtășindu-te și desfătării celei fără de sfârșit.
  
 
==Iconografie==
 
==Iconografie==
:Sfântul Atanasie Athonitul se zugrăveşte bătrân, pleşuv,  cu barbă ascuţită, înveşmântat după chipul sfinţilor cuvioşi. Poartă în mână un înscris care pe care [[Dionisie din Furna]] spune că se scrie astfel: „Nimic alta nu vatămă mai mult pe călugări şi bucură pe demoni decât a-şi ascunde gândurile, [că în inima celor blânzi odihneşte Domnul, iar sufletul răzvrătitor este scaun diavolului. (Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 158, 208).
+
:Sfântul Atanasie Athonitul se zugrăvește bătrân, pleșuv,  cu barbă ascuțită, înveșmântat după chipul sfinților cuvioși. Poartă în mână un înscris care pe care [[Dionisie din Furna]] spune că se scrie astfel: „Nimic alta nu vatămă mai mult pe călugări și bucură pe demoni decât a-și ascunde gândurile, că în inima celor blânzi odihnește Domnul, iar sufletul răzvrătitor este scaun diavolului” (Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 158, 208).
  
 
==Surse==
 
==Surse==
Linia 40: Linia 55:
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*ro: [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-05-cv_atanasie_aton.html Cuviosul Atanasie Atonitul] (din Vieţile Sfinţilor pe luna iulie)
+
*ro: [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-05-cv_atanasie_aton.html Cuviosul Atanasie Atonitul] (din Viețile Sfinților pe luna iulie)
*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm Sinaxar 5 iulie, Sf. Cuvios Atanasie Athonitul şi cei dimpreună cu dânsul, şase ucenici ai săi]
+
*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm Sinaxar 5 iulie, Sf. Cuvios Atanasie Athonitul și cei dimpreună cu dânsul, șase ucenici ai săi]
 
*ro: Teodor Danalache, [http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/mormantul-sfantului-atanasie-athonitul-marea-lavra-121420.html Mormântul Sfântului Atanasie Athonitul – Marea Lavră].
 
*ro: Teodor Danalache, [http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/mormantul-sfantului-atanasie-athonitul-marea-lavra-121420.html Mormântul Sfântului Atanasie Athonitul – Marea Lavră].
*ro: [http://www.youtube.com/watch?v=2WozqrI_rWY Sinaxar 5 iulie – Cuv. Atanasie Athonitul şi Cuv. Lampadie] (audio)
+
*ro: [http://www.youtube.com/watch?v=2WozqrI_rWY Sinaxar 5 iulie – Cuv. Atanasie Athonitul și Cuv. Lampadie] (audio)
  
 
[[Categorie: Monahi]]
 
[[Categorie: Monahi]]
[[Categorie: Sfinţi]]
+
[[Categorie: Sfinți]]
[[Categorie: Sfinţi greci]]
+
[[Categorie: Sfinți bizantini]]
 +
[[Categorie: Sfinți greci]]
  
 
[[el:Αθανάσιος ο Αθωνίτης]]
 
[[el:Αθανάσιος ο Αθωνίτης]]
 
[[en:Athanasius of Athos]]
 
[[en:Athanasius of Athos]]
 +
[[pt:Atanásio do Monte Athos]]

Versiunea curentă din 4 iulie 2020 04:00

Sf. Atanasie Athonitul
Athanasios-the-Athonite.jpg
Date personale
Naștere anul 920
Trapezunt, Asia Mică
Mutare la Domnul (†) anul 1000
Mănăstirea Marea Lavră
Localizare Flag of the Byzantine Empire.png Muntele Athos
Naționalitate grec
Date cult
Tip cuvios
monah
Data canonizării dată necunoscută
Prăznuire la data de 5 iulie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Preacuviosul Părintele nostru At(h)anasie Atonitul (în grecește: Αθανάσιος ο Αθωνίτης), sau Atanasie din Trapezunt, a fost un monah care a întemeiat comunitatea monastică de la Muntele Athos, comunitate ce a devenit mai apoi cel mai mare centru al monahismului ortodox. Prăznuirea lui se face pe 5 iulie.

Viața

Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt în preajma anului 920, primind la botez numele de Avraam (Avramie). Rămas orfan din copilărie, a fost crescut de o monahie evlavioasă. După moartea mamei lui, Avraam a fost dus la Constantinopol, la curtea împăratului Roman cel Bătrân (Roman I Lecapenos). Acolo a fost dat la învățătură la școala lui Atanasie, un renumit profesor de retorică. În scurt timp, priceperea lui a ajuns să o egaleze pe cea a maestrului său, astfel că tânărul Avraam a devenit la rândul său profesor. În timpul șederii sale la Constantinopol, l-a cunoscut pe Sfântul Mihail Malein (12 iulie), egumenul unei mănăstiri de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viața lui și i-a descoperit dorința lui de a intra în monahism. Mihail a înțeles atunci că Duhul Sfânt îl învățase multe despre mântuire pe tânărul Avraam. În timpul unora dintre convorbirile lor duhovnicești, Sf. Mihail a primit și vizita lui Nichifor Focas, un ofițer din armata imperială care avea să devină mai târziu împărat. Nichifor a fost profund impresionat de înțelepciunea lui Avraam și l-a privit toată viața cu evlavie și cu dragoste.

Aprins de râvnă pentru viața monahală, Avraam a lăsat toate și a plecat la mănăstirea din Kyminas. Căzând la picioarele egumenului Mihail, s-a rugat să fie primit în viața monahală. Acesta l-a primit cu bucurie și l-a tuns în monahism, schimbându-i numele în Atanasie. Mai târziu, în anul 958, părăsind mănăstirea din Kyminas în căutarea unui loc mai însingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capătul Muntelui Athos, unde s-a așezat, departe de alte așezări monahale. Şi-a propus să se nevoiască aici vreme de un an; dar în ultima zi a anului rânduit, atunci când a început să se roage, deasupra lui a strălucit o lumină de nedescris, umplându-l de bucurie negrăită. Orice gând de plecare s-a risipit, iar din ochii lui au început să curgă râuri de lacrimi binecuvântate. Din acea clipă, Sfântul Atanasie a primit darul blândeții, și a început să îndrăgească locul nevoințelor sale pe cât îl urâse mai înainte.

Sfântul Atanasie Athonitul cu Maica Domnului

În acea vreme, Nichifor Focas, amintindu-și că făgăduise să intre și el în viața monahală, l-a îndemnat pe Atanasie să construiască o mănăstire. Deși la început s-a împotrivit, Atanasie a început mai apoi să construiască mănăstirea. În timp ce se străduia să-i apere pe pustnicii și schiturile din jur de raidurile sarazinilor musulmani, a construit ceea ce avea să devină Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte, reunind schiturile existente într-o singură comunitate. Mănăstirea a fost sfințită în anul 963. Mănăstirea există și funcționează până în zilele noastre. Alte trei mănăstiri au mai fost întemeiate pe Muntele Athos în vremea vieții Sfântului Atanasie: Iviron, Esfigmenu și Vatopedi.

Atanasie a stabilit în mânăstire o rânduiala de viață cenobitică (viața de obște), pe baza modelului oferit de vechile mănăstiri din Palestina. Slujbele dumnezeiești erau respectate cu tristețe, nici unul dintre monahi neîndrăznind să vorbească în timpul slujbelor sau să întârzie la biserică decât în caz de mare nevoie. Cu toate acestea, Sfântul Atanasie a avut de înfruntat și o considerabilă mișcare de opoziție în încercarea sa de a pune ordine și rânduială în viețile monahilor de la Sfântul Munte.

La moartea împăratului Nichifor, în 969, dușmanii lui au avut câștig de cauză, iar Sfântul Atanasie a fost nevoit să plece în Cipru. A trăit acolo până când noul împărat, Ioan Tzimiskis (969-976) a luat și el sub ocrotire Marea Lavră și a dat mănăstirii primul Statut de organizare (Tragos) în anul 971.

Adormirea și Sfintele Moaște

Sfântul Atanasie a trecut la Domnul în preajma anului 1000, într-un accident, fiind ucis sub dărâmături, atunci când cupola noii biserici s-a prăbușit. Din pricina acestei morți brutale, mulți dintre dușmanii săi îl huleau, zicând că aceasta fusese pedeapsa lui Dumnezeu. Sfântul a fost înmormântat alături de biserica mănăstirii Marea Lavră (astăzi extinsă pentru a cuprinde mormântul Sfântului), ctitoria sa, în partea stângă a bisericii.

La scurtă vreme după adormirea sa, Atanasie a fost proslăvit ca sfânt. La un an de la moartea sa, pregătindu-se monahii de la Marea Lavră de hramul bisericii, închinată Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului le-a vestit ea însăși în vis monahilor că în acel an se cuvenea să-l cinstească mai întâi pe Sfântul Atanasie. Iar când patriarhul de atunci al Ierusalimului a vrut să scoată Sfintele Moaște ale Cuviosului Atanasie și să le aducă în biserică spre închinare, din mormântul său a ieșit foc, arătând astfel că sfântul nu voia ca rămășițele sale pământești să fie cinstite ca ale unui sfânt, ci doar să fie pomenit în rugăciune.

Cu timpul, s-a construit un paraclis, lipit de zidul bisericii mari a mănăstirii, deasupra mormântului Sfântului Atanasie, care există până azi, și unde monahii și pelerinii se pot închina după cuviință celui care a fost întemeietorul vieții de obște de la Sfântul Munte.

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

De viața ta cea în trup s-au minunat cetele îngerești; cum cu trupul la luptele cele nevăzute ai ieșit, pururea mărite, și ai rănit cetele drăcești. Pentru care, Atanasie, Hristos ți-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Ca spre un văzător al ființelor celor fără de trup și ca spre un tâlcuitor cu adevărat strigă către tine turma ta, de Dumnezeu grăitorule. Nu înceta a te ruga pentru robii tăi, ca să fie izbăviți de ispite și de primejdii cei ce îți cântă: Bucură-te, Părinte Atanasie!

Alt condac, glasul al 2-lea:

Jugul lui Hristos, Atanasie, și crucea ta pe umeri ridicând, următor prea ales patimilor Lui te-ai făcut, și părtaș măririi Lui celei dumnezeiești, împărtășindu-te și desfătării celei fără de sfârșit.

Iconografie

Sfântul Atanasie Athonitul se zugrăvește bătrân, pleșuv, cu barbă ascuțită, înveșmântat după chipul sfinților cuvioși. Poartă în mână un înscris care pe care Dionisie din Furna spune că se scrie astfel: „Nimic alta nu vatămă mai mult pe călugări și bucură pe demoni decât a-și ascunde gândurile, că în inima celor blânzi odihnește Domnul, iar sufletul răzvrătitor este scaun diavolului” (Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 158, 208).

Surse

Legături externe