Atanasie Athonitul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(format:in curs; ma ocup eu de traducere)
(+pt)
 
(Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{În curs}}
+
{{Sfinti
{{Traducere EN}}
+
|nume= Sf. Atanasie Athonitul
[[Image:Athanasius of Athos.jpg|thumb|right|150px|Sf Atanasie Atonitul]]
+
|Imagine= [[Imagine:Athanasios-the-Athonite.jpg|thumb|270px]]
Preacuviosul Părintele nostru '''Atanasie Atonitul''' (Greek: Αθανάσιος ο Αθωνίτης) sau '''Atanasie din Trapezunt''' a fost un [[monah]] care a întemeiat comunitatea monastică de la [[Muntele Athos]], care a devenit mai apoi cel mai mare centru al [[monahism]]ului ortodox. [[Prăznuirea]] lui se face pe [[5 iulie]].
+
|nastere= anul 920<br/>Trapezunt, Asia Mică
 +
|adormire= anul 1000<br/>[[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Mănăstirea Marea Lavră]]
 +
|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Muntele Athos]]
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie= grec
 +
|tip= [[cuvios]]<br>[[monah]]
 +
|canonizare= dată necunoscută
 +
|calendar= [[5 iulie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Preacuviosul Părintele nostru '''At(h)anasie Atonitul''' (în grecește: Αθανάσιος ο Αθωνίτης), sau '''Atanasie din Trapezunt''', a fost un [[monah]] care a întemeiat comunitatea monastică de la [[Muntele Athos]], comunitate ce a devenit mai apoi cel mai mare centru al [[monahism]]ului ortodox. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face pe [[5 iulie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Born Abraham in Trebizond about the year 920, he was orphaned at an early age and was raised by a pious nun. After the death of his adoptive mother, Abraham was taken to Constantinople, to the court of the emperor Romanus the Elder. There, he was enrolled as a student under the renowned rhetorician Athanasius. Soon, he attained the mastery of skill of his teacher, and he himself became an instructor of youths. During his time in Constantinople, Abraham met St. Michael Maleinus, [[egumen]] of Kyminas Monastery. Abraham told St. Michael about his life and revealed to him his desire to become a monk. Michael recognizing in Abraham the Holy Spirit taught him much in questions of salvation. During their spiritual talks Michael was visited by his nephew, [[Nichifor II Focas|Nichifor Foca]], a military officer who was to be a future emperor. Nicephorus became impressed with Abraham's spirit, and for all his life Nikephoros regarded Abraham with reverent respect and love.  
+
Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt în preajma anului 920, primind la botez numele de Avraam (Avramie). Rămas orfan din copilărie, a fost crescut de o [[călugăr|monahie]] evlavioasă. După moartea mamei lui, Avraam a fost dus la [[Constantinopol]], la curtea împăratului Roman ce Bătrân. Acolo afost dat la învățătură la școala lui Atanasie, un renumit profesor de retorică. În scurt timp, priceperea lui a ajuns să o egaleze pe cea a maestrului său, astfel că tânarul Avraam a devenit la rândul său profesor. În timpul șederii sale la Constantinopol, l-a cunoscut pe Sfântul Mihail Malein ([[12 iulie]]), [[egumen]]ul unei mănăstiri de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viața lui și i-a descoperit dorința lui de a intra în [[monahism]]. Mihail a înțeles atunci că Duhul Sfânt îl învățase multe despre mântuire pe tânărul Avraam. În timpul unora dintre convorbirile lor duhovnicești, Sf. Mihail a primit și vizita lui  [[Nichifor II Focas|Nichifor Foca]], un ofițer din armata imperială care avea să devină mai târziu împărat. Nichifor a fost profund impresionat de înțelepciunea lui Avraam și l-a privit toată viața cu evlavie și cu dragoste.  
  
Consumed with zeal for the monastic life, Abraham left everything behind and went to the Kyminas Monastery. There, he fell down at the feet of Igumen Michael and begged to be received into the monastic life. Fulfilling Abraham's request with joy, the igumen [[Tundere în monahism|tuns]] him with the name Athanasius. Later in 958, having left Kyminas in search of a solitary place, Athanasius came to a place called Melanos, at the very extremity of [[Mount Athos]], where he settled far from the other monastic dwellings. Here, he struggled, intending to leave after a year, when on the last day as he set to pray, a heavenly light suddenly shined upon him, filling him with an indescribable joy. All the thoughts of leaving dissipated and his eyes welled up, graced with tears. From that moment St. Athanasius received the gift of tenderness, and he became as strongly fond of the place of his solitude as he had formerly loathed it.
+
Aprins de râvnă pentru viața monahală, Avraam a lăsat toate și a plecat la mănăstirea din Kyminas. Căzând la picioarele egumenului Mihail, s-a rugat să fie primit în viața monahală. Acesta l-a primit cu bucurie și l-a [[Tundere în monahism|tuns]] în monahism, schimbându-i numele în Atanasie. Mai târziu, în anul 958, părăsind mănăstirea din Kyminas în căutarea unui loc mai însingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capătul [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], unde s-a așezat, departe de alte așezări monahale. Şi-a propus să se nevoiască aici vreme de un an; dar în ultima zi a anului rânduit, atunci când a început să se roage, deasupra lui a strălucit o lumină de nedescris, umplându-l de bucurie negrăită. Orice gând de plecare s-a risipit, iar din ochii lui au început să curgă râuri de lacrimi binecuvântate. Din acea clipă, Sfântul Atanasie a primit darul blândeții, și a început să îndrăgească locul nevoințelor sale pe cât îl urâse mai înainte.  
 +
[[Imagine:Athanasius of Athos.jpg|thumb|left|170px|Sfântul Atanasie Athonitul cu [[Maica Domnului]]]]
  
During this time Nicephorus Phocas, remembering his vow to become a monk, besought Athanasius to build a [[monastery]]. At first reluctant, Athanasius set about the building of the monastery. While having to defend the [[hermit]]s and [[skete]]s from raids by the [[Muslim]] Saracens, and incorporating already established sketes in his community, he built what would eventually become known as the [[Great Lavra (Athos)|Great Lavra]]. This monastery was dedicated in 963. The monastery is still in use today and is often referred to by people of the area simply as "Lavra", or "The Monastery". Three other monasteries were also founded during the lifetime of Athanasius, those of [[Iviron Monastery (Athos)|Iviron]], [[Esphigmenou Monastery (Athos)|Esphigmenou]], and [[Vatopedi Monastery (Athos)|Vatopedi]].
+
În acea vreme, Nichifor Focas, amintindu-și că făgăduise să intre și el în viața monahală, l-a îndemnat pe Atanasie să construiască o [[mănăstire]]. Deși la început s-a împotrivit, Atanasie a început mai apoi să construiască mănăstirea. În timp ce se străduia să-i apere pe  [[pustnic]]ii  și [[schit]]urile din jur de raidurile sarazinilor musulmani, a construit ceea ce avea să devină [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Mănăstirea Marea Lavră]] din Sfântul Munte, reunind schiturile existente într-o singură comunitate. Mănăstirea a fost sfințită în anul 963. Mănăstirea există și funcționează până în zilele noastre. Alte trei mănăstiri au mai fost întemeiate pe Muntele Athos în vremea vieții Sfântului Atanasie: [[Mănăstirea Iviron (Muntele Athos)|Iviron]], [[Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos)|Esfigmenu]] și [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Vatopedi]].
  
Athanasius established at the monastery a cenobitic monastic Rule on the model of the old Palestinian monasteries. Divine services were served with all strictness, and no one was so bold as to talk during the services, nor to come late or leave the [[church]] without necessity. Yet, Athanasius met with considerable opposition from the hermits already at Mount Athos during the construction of his monasteries. They resented his intrusion and attempts to bring order and discipline to their lives.
+
Atanasie a stabilit în mânăstire o rânduiala de viață cenobitică (viața de obște), pe baza modelului oferit de vechile mănăstiri din Palestina. Slujbele dumnezeiești erau respectate cu tristețe, nici unul dintre monahi neîndrăznind să vorbească în timpul slujbelor sau să întârzie la biserică decât în caz de mare nevoie. Cu toate acestea, Sfântul Atanasie a avut de înfruntat și o considerabilă mișcare de opoziție în încercarea sa de a pune ordine și rânduială în viețile monahilor de la Sfântul Munte.  
  
Upon the death of emperor Nicephorus in 969, the enemies of Athanasius prevailed, and he was forced to leave Athos for Cyprus. There he lived until the new emperor, John Tzimisces, resumed patronage of the Great [[Lavra]] and bestowed upon the monastery its first charter in 971.  
+
La moartea împăratului Nichifor, în 969, dușmanii lui au avut câștig de cauză, iar Sfântul Atanasie a fost nevoit să plece în Cipru. A trăit acolo până când noul împărat, Ioan Tzimiskis (969-976) a luat și el sub ocrotire Marea Lavră și a dat mănăstirii primul Statut de organizare (''Tragos'') în anul 971.
  
Athanasius died about the year 1000, during an accident. He was killed by falling masonry when the cupola of new construction on his church collapsed. After his death, Athanasius was [[glorification|glorified]] as a [[saint]].
+
===Adormirea și Sfintele Moaște===
 +
 
 +
Sfântul Atanasie a trecut la Domnul în preajma anului 1000, într-un accident, fiind ucis sub dărâmături, atunci când cupola noii biserici s-a prăbușit. Din pricina acestei morți brutale, mulți dintre dușmanii săi îl huleau, zicând că aceasta fusese pedeapsa lui Dumnezeu. Sfântul a fost înmormântat alături de biserica mănăstirii Marea Lavră (astăzi extinsă pentru a cuprinde mormântul Sfântului), ctitoria sa, în partea stângă a bisericii.  
 +
 
 +
La scurtă vreme după adormirea sa, Atanasie a fost [[proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]]. La un an de la moartea sa, pregătindu-se monahii de la Marea Lavră de hramul bisericii, închinată Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului le-a vestit ea însăși în vis monahilor că în acel an se cuvenea să-l cinstească mai întâi pe Sfântul Atanasie. Iar când patriarhul de atunci al Ierusalimului a vrut să scoată Sfintele Moaște ale Cuviosului Atanasie și să le aducă în biserică spre închinare, din mormântul său a ieșit foc, arătând astfel că sfântul nu voia ca [[moaște|rămășițele]] sale pământești să fie cinstite ca ale unui sfânt, ci doar să fie pomenit în rugăciune.
 +
 
 +
Cu timpul, s-a construit un [[paraclis]], lipit de zidul bisericii mari a mănăstirii, deasupra mormântului Sfântului Atanasie, care există până azi, și unde monahii și pelerinii se pot închina după cuviință celui care a fost întemeietorul vieții de obște de la Sfântul Munte.
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 3-lea:
 +
:De viața ta cea în trup s-au minunat cetele îngerești; cum cu trupul  la luptele cele nevăzute ai ieșit, pururea mărite, și ai rănit cetele drăcești. Pentru care, Atanasie, Hristos ți-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 +
 
 +
:Ca spre un văzător al ființelor celor fără de trup și ca spre un tâlcuitor cu adevărat strigă către tine turma ta, de Dumnezeu grăitorule. Nu înceta a te ruga pentru robii tăi, ca să fie izbăviți de ispite și de primejdii cei ce îți cântă: Bucură-te, Părinte Atanasie!
 +
 
 +
Alt condac, glasul al 2-lea:
 +
:Jugul lui Hristos, Atanasie, și crucea ta pe umeri ridicând, următor prea ales patimilor Lui te-ai făcut, și părtaș măririi Lui celei dumnezeiești, împărtășindu-te și desfătării celei fără de sfârșit.
 +
 
 +
==Iconografie==
 +
:Sfântul Atanasie Athonitul se zugrăvește bătrân, pleșuv,  cu barbă ascuțită, înveșmântat după chipul sfinților cuvioși. Poartă în mână un înscris care pe care [[Dionisie din Furna]] spune că se scrie astfel: „Nimic alta nu vatămă mai mult pe călugări și bucură pe demoni decât a-și ascunde gândurile, că în inima celor blânzi odihnește Domnul, iar sufletul răzvrătitor este scaun diavolului” (Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 158, 208).
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=101908  OCA: Venerable Athanasius the Founder of the Great Lavra and Coenobitic Monasticism on Mt. Athos]]
+
* [[:en:Athanasius of Athos]], după:
*[[Wikipedia:Athanasius_the_Athonite]]  
+
:*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=101908  OCA: Venerable Athanasius the Founder of the Great Lavra and Coenobitic Monasticism on Mt. Athos]]
*[http://www.answers.com/topic/athanasius-the-athonite-1 Athanasius the Athonite]
+
:*en: [[Wikipedia:Athanasius_the_Athonite]]  
 +
:* en: [http://www.answers.com/topic/athanasius-the-athonite-1 Athanasius the Athonite]
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
*ro: [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-05-cv_atanasie_aton.html Cuviosul Atanasie Atonitul] (din Viețile Sfinților pe luna iulie)
 +
*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm Sinaxar 5 iulie, Sf. Cuvios Atanasie Athonitul și cei dimpreună cu dânsul, șase ucenici ai săi]
 +
*ro: Teodor Danalache, [http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/mormantul-sfantului-atanasie-athonitul-marea-lavra-121420.html Mormântul Sfântului Atanasie Athonitul – Marea Lavră].
 +
*ro: [http://www.youtube.com/watch?v=2WozqrI_rWY Sinaxar 5 iulie – Cuv. Atanasie Athonitul și Cuv. Lampadie] (audio)
  
 
[[Categorie: Monahi]]
 
[[Categorie: Monahi]]
[[Categorie: Sfinţi]]
+
[[Categorie: Sfinți]]
[[Categorie: Sfinţi greci]]
+
[[Categorie: Sfinți bizantini]]
 +
[[Categorie: Sfinți greci]]
 +
 
 +
[[el:Αθανάσιος ο Αθωνίτης]]
 +
[[en:Athanasius of Athos]]
 +
[[pt:Atanásio do Monte Athos]]

Versiunea curentă din 6 iulie 2019 02:22

Sf. Atanasie Athonitul
Athanasios-the-Athonite.jpg
Date personale
Naștere anul 920
Trapezunt, Asia Mică
Mutare la Domnul (†) anul 1000
Mănăstirea Marea Lavră
Localizare Flag of the Byzantine Empire.png Muntele Athos
Naționalitate grec
Date cult
Tip cuvios
monah
Data canonizării dată necunoscută
Prăznuire la data de 5 iulie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Preacuviosul Părintele nostru At(h)anasie Atonitul (în grecește: Αθανάσιος ο Αθωνίτης), sau Atanasie din Trapezunt, a fost un monah care a întemeiat comunitatea monastică de la Muntele Athos, comunitate ce a devenit mai apoi cel mai mare centru al monahismului ortodox. Prăznuirea lui se face pe 5 iulie.

Viața

Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt în preajma anului 920, primind la botez numele de Avraam (Avramie). Rămas orfan din copilărie, a fost crescut de o monahie evlavioasă. După moartea mamei lui, Avraam a fost dus la Constantinopol, la curtea împăratului Roman ce Bătrân. Acolo afost dat la învățătură la școala lui Atanasie, un renumit profesor de retorică. În scurt timp, priceperea lui a ajuns să o egaleze pe cea a maestrului său, astfel că tânarul Avraam a devenit la rândul său profesor. În timpul șederii sale la Constantinopol, l-a cunoscut pe Sfântul Mihail Malein (12 iulie), egumenul unei mănăstiri de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viața lui și i-a descoperit dorința lui de a intra în monahism. Mihail a înțeles atunci că Duhul Sfânt îl învățase multe despre mântuire pe tânărul Avraam. În timpul unora dintre convorbirile lor duhovnicești, Sf. Mihail a primit și vizita lui Nichifor Foca, un ofițer din armata imperială care avea să devină mai târziu împărat. Nichifor a fost profund impresionat de înțelepciunea lui Avraam și l-a privit toată viața cu evlavie și cu dragoste.

Aprins de râvnă pentru viața monahală, Avraam a lăsat toate și a plecat la mănăstirea din Kyminas. Căzând la picioarele egumenului Mihail, s-a rugat să fie primit în viața monahală. Acesta l-a primit cu bucurie și l-a tuns în monahism, schimbându-i numele în Atanasie. Mai târziu, în anul 958, părăsind mănăstirea din Kyminas în căutarea unui loc mai însingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capătul Muntelui Athos, unde s-a așezat, departe de alte așezări monahale. Şi-a propus să se nevoiască aici vreme de un an; dar în ultima zi a anului rânduit, atunci când a început să se roage, deasupra lui a strălucit o lumină de nedescris, umplându-l de bucurie negrăită. Orice gând de plecare s-a risipit, iar din ochii lui au început să curgă râuri de lacrimi binecuvântate. Din acea clipă, Sfântul Atanasie a primit darul blândeții, și a început să îndrăgească locul nevoințelor sale pe cât îl urâse mai înainte.

Sfântul Atanasie Athonitul cu Maica Domnului

În acea vreme, Nichifor Focas, amintindu-și că făgăduise să intre și el în viața monahală, l-a îndemnat pe Atanasie să construiască o mănăstire. Deși la început s-a împotrivit, Atanasie a început mai apoi să construiască mănăstirea. În timp ce se străduia să-i apere pe pustnicii și schiturile din jur de raidurile sarazinilor musulmani, a construit ceea ce avea să devină Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte, reunind schiturile existente într-o singură comunitate. Mănăstirea a fost sfințită în anul 963. Mănăstirea există și funcționează până în zilele noastre. Alte trei mănăstiri au mai fost întemeiate pe Muntele Athos în vremea vieții Sfântului Atanasie: Iviron, Esfigmenu și Vatopedi.

Atanasie a stabilit în mânăstire o rânduiala de viață cenobitică (viața de obște), pe baza modelului oferit de vechile mănăstiri din Palestina. Slujbele dumnezeiești erau respectate cu tristețe, nici unul dintre monahi neîndrăznind să vorbească în timpul slujbelor sau să întârzie la biserică decât în caz de mare nevoie. Cu toate acestea, Sfântul Atanasie a avut de înfruntat și o considerabilă mișcare de opoziție în încercarea sa de a pune ordine și rânduială în viețile monahilor de la Sfântul Munte.

La moartea împăratului Nichifor, în 969, dușmanii lui au avut câștig de cauză, iar Sfântul Atanasie a fost nevoit să plece în Cipru. A trăit acolo până când noul împărat, Ioan Tzimiskis (969-976) a luat și el sub ocrotire Marea Lavră și a dat mănăstirii primul Statut de organizare (Tragos) în anul 971.

Adormirea și Sfintele Moaște

Sfântul Atanasie a trecut la Domnul în preajma anului 1000, într-un accident, fiind ucis sub dărâmături, atunci când cupola noii biserici s-a prăbușit. Din pricina acestei morți brutale, mulți dintre dușmanii săi îl huleau, zicând că aceasta fusese pedeapsa lui Dumnezeu. Sfântul a fost înmormântat alături de biserica mănăstirii Marea Lavră (astăzi extinsă pentru a cuprinde mormântul Sfântului), ctitoria sa, în partea stângă a bisericii.

La scurtă vreme după adormirea sa, Atanasie a fost proslăvit ca sfânt. La un an de la moartea sa, pregătindu-se monahii de la Marea Lavră de hramul bisericii, închinată Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului le-a vestit ea însăși în vis monahilor că în acel an se cuvenea să-l cinstească mai întâi pe Sfântul Atanasie. Iar când patriarhul de atunci al Ierusalimului a vrut să scoată Sfintele Moaște ale Cuviosului Atanasie și să le aducă în biserică spre închinare, din mormântul său a ieșit foc, arătând astfel că sfântul nu voia ca rămășițele sale pământești să fie cinstite ca ale unui sfânt, ci doar să fie pomenit în rugăciune.

Cu timpul, s-a construit un paraclis, lipit de zidul bisericii mari a mănăstirii, deasupra mormântului Sfântului Atanasie, care există până azi, și unde monahii și pelerinii se pot închina după cuviință celui care a fost întemeietorul vieții de obște de la Sfântul Munte.

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

De viața ta cea în trup s-au minunat cetele îngerești; cum cu trupul la luptele cele nevăzute ai ieșit, pururea mărite, și ai rănit cetele drăcești. Pentru care, Atanasie, Hristos ți-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Ca spre un văzător al ființelor celor fără de trup și ca spre un tâlcuitor cu adevărat strigă către tine turma ta, de Dumnezeu grăitorule. Nu înceta a te ruga pentru robii tăi, ca să fie izbăviți de ispite și de primejdii cei ce îți cântă: Bucură-te, Părinte Atanasie!

Alt condac, glasul al 2-lea:

Jugul lui Hristos, Atanasie, și crucea ta pe umeri ridicând, următor prea ales patimilor Lui te-ai făcut, și părtaș măririi Lui celei dumnezeiești, împărtășindu-te și desfătării celei fără de sfârșit.

Iconografie

Sfântul Atanasie Athonitul se zugrăvește bătrân, pleșuv, cu barbă ascuțită, înveșmântat după chipul sfinților cuvioși. Poartă în mână un înscris care pe care Dionisie din Furna spune că se scrie astfel: „Nimic alta nu vatămă mai mult pe călugări și bucură pe demoni decât a-și ascunde gândurile, că în inima celor blânzi odihnește Domnul, iar sufletul răzvrătitor este scaun diavolului” (Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 158, 208).

Surse

Legături externe