Modificări

[[Image:1213arsenius-latros.jpg|right|thumb|Cuviosul Arsenie din Latros]]Cuviosul '''Arsenie din Latros''' este un sfânt [[călugăr]] [[făcător de minuni]] care a trăit în secolul al XI-lea în [[Muntele Latros (Asia Mică)|Muntele Latros]] (în sud-vestul Asiei Mici). [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[13 decembrie]].

De la Hieron a plecat după un timp și s-a așezat în regiunea Muntelui Latros (Latmos), în apropiere de Milet, care devenise un înfloritor centru monastic în acea vreme<ref>In Byzantine times, the mountain, known as Latros, became a flourishing monastic centre. According to tradition, the first monastic community was established by Sinaite monks fleeing from the Muslim conquests in the 7th century. By the early 10th century, there were three monasteries, and by 1222, the monastic community of Latros numbered 11 monasteries. It began declining however towards the century's end due to increasing Turkish attacks, and disappeared in the 14th century. In the ninth century, Joseph the Hymnographer was tonsured in the monastery of Latmus. -- Le Latros (ou Latmos, auj. Besparmak Dag) est un massif montagneux, qui s’élève jusqu’à 1367 m, situé à environ 42 km au nord-est de Milet, en vue des îles de Samos et Patmos. Începându cu secolul al X-lea, il connut un grand épanouissement et devint un des principaux centres monastiques de Byzance, du même type que l’Olympe de Bithynie, l’Athos, le Ganos en Thrace et les groupements monastiques de Sicile et de Calabre. On y rencontrait toutes les formes de vie monastique : seize monastères cénobitiques (XIIIe s.) et de nombreux ermites retirés dans des grottes naturelles. Quantité de laïcs y accouraient également pour visiter les pères spirituels. Il connut son apogée au XIe siècle, une période de déclin au début du XIIe s., un regain de vie pendant l’empire de Nicée (1204-1260) et un déclin définitif, quand cette partie de l’Asie Mineure tomba aux mains des Turcs sous Michel Paléologue (1259-1284). Les saints du Latros vénérés par l’Église sont : S. Pavel [[15 decembrie]], S. Arsène [[13 decembrie]], S. Abraham [[24 martie]], S. Nicéphore de Milet [[2 iunie]], S. Anastase [[15 mai]] et surtout S. Christodule [[16 martie]].</ref>. Apoi, în ciuda dragostei lui pentru viața pustnicească, a cedat la insistențele ucenicilor lui, deveniți din ce în ce mai mulți, și a acceptat să fie stareț al Mănăstirii Chelivarilor Kellivarilor (din Kellibara). Deși a stat puțină vreme în fruntea ei, a fost dascălul multora în virtute. Apoi a plecat de la mănăstire și s-a dus iarăși la liniștea lui cea dorită, stabilindu-se într-una din numeroasele peșteri din regiune.

Apoi, rugămintea fraților, marele Arsenie a acceptat să revină ca îndrumător duhovnicesc în mănăstirea din KellibaraKellivara, cu condiția să rămână zăvorât șase zile pe săptămână în liniște și post desăvârșit, până duminica când deschidea fraților pentru convorbiri duhovnicești.

* ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie13.htmSinaxar 13 decembrie], pe ''calendar-ortodox.ro''* en: [https://oca.org/saints/lives/2016/12/13/103539-venerable-arsenius-of-latrosVenerable Arsenius of Latros], pe siteul [[OCA]]