Arsenie cel Mare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Viaţa)
m
Linia 2: Linia 2:
 
{{În curs}}
 
{{În curs}}
 
[[Image:Arsenius the Great.jpg|right|frame|Cuviosul Arsenie cel Mare<br>[[Frescă]] de la [[Protaton]], [[Muntele Athos]]]]
 
[[Image:Arsenius the Great.jpg|right|frame|Cuviosul Arsenie cel Mare<br>[[Frescă]] de la [[Protaton]], [[Muntele Athos]]]]
Preacuviosul '''Arsenie cel Mare''' a fost unul din [[Părinţii pustiei]] din Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea. [[Prăznuire]]a lui se face la data de [[8 mai]].  
+
Preacuviosul '''Arsenie cel Mare''' (354-449) a fost unul din [[Părinţii pustiei]] din Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea. [[Prăznuire]]a lui se face la data de [[8 mai]] în [[Biserica Ortodoxă]]<ref>Biserica Romano-Catolică îl prăznuiește pe Sfântul Arsenie la 8 mai și 19 iulie - cf. http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1532/Saint-Arsene.html</ref>.  
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==

Versiunea de la data 7 noiembrie 2011 22:40

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Cuviosul Arsenie cel Mare
Frescă de la Protaton, Muntele Athos

Preacuviosul Arsenie cel Mare (354-449) a fost unul din Părinţii pustiei din Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea. Prăznuirea lui se face la data de 8 mai în Biserica Ortodoxă[1].

Viaţa

Sfântul Arsenie provenea dintr-o familie nobilă senatorială a secolului al IV-lea. S-a născut la Roma pe la anul 354[2].

Arsenie a făcut studii strălucite la Roma şi a devenit atât de reputat încât împăratul Graţian şi papa Damasus l-au recomandat împăratului Teodosie I cel Mare de la Constantinopol, pentru a fi educatorul fiilor săi, viitorii împăraţi Arcadie şi Honorius.

Constantinopol

Arsenie a ajuns la Constantinopol la recomandarea împăratului Grațian și a papei Damasus I[3]. Teodosie I a devenit co-împărat la anul 379, iar împăratul Grațian a murit la anul 383, deci venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie situată, la o primă analiză, între anii 379-383. Dar împăratul Teodosie se instalează la Constantinopol abia în noiembrie 380[4], deci venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie situată între decembrie 380 și august 383 (când moare împăratul Grațian).

Copilul cel mai mic al împăratului Teodosie I, Honorius, se naște abia în 384 și este adus la Constantinopol de o manieră permanentă doar în anul 391[5]. Deci Arsenie a fost adus inițial pentru a fi educatorul lui Arcadie.

Arcadie, copilul cel mai mare al împăratului Teodosie I, s-a născut în 377 sau 378 și a fost numit Augustus de către tatăl său în ianuarie 383, la vârsta de 5 sau 6 ani[6].

Venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie deci situată în prima jumătate a anului 383, adică chiar în anul în care Evagrie fuge din capitală în urma unor intrigi de curte. Istoria unui intelectual creștin din generația lui - Evagrie Ponticul s-a născut în anul 345 - care părăsește capitala pentru a deveni călugăr în pustia Egiptului trebuie că l-a marcat pe Arsenie în anii care au urmat.

Pustia Egiptului

„Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: "Doamne, îndrumează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui". Şi i-a venit glas zicându-i: "Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui".”
(Patericul egiptean, Arsenie cel Mare, 1)

În anul 394 Arsenie părăseşte lumea şi curtea împărătească într-o corabie având ca destinație Alexandria (Egipt)[7] şi se duce în pustia schetică, unde se face monah pe lângă avva Ioan Colov.

Avva Arsenie rămâne în pustia Egiptului până la sfârșitul vieții lui, în anul 449. Din cei 55 de ani de viață pustnicească, avva Daniel în Patericul egiptean (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42) ne spune că 40 i-a petrecut la Schetia, 10 ani la Troe[8] - în locul numit Petra (gr. „Piatra”) -, 3 ani la Canop[9] și iarăși 2 ani la Troe, unde a și murit în anul 449.

În pustia schetică, chilia lui Arsenie se afla la 32 mile (adică mai mult de 50 km) de biserica acestui vast centru monastic. Aici s-a instalat în urma unei viziuni [10], trăind îi isihie și din lucrul mâinilor.

După prima devastare a Schetiei, în 407-408[11], a trăit un timp la Canop înainte să se întoarcă în pustie[12].

Arsenie părăseşte definitiv Schetia după ce saracinii au devastat-o a doua oară în anul 434 şi îşi petrece ultimii ani ai vieţii la Canop și Troe, unde se duce la Domnul în anul 449. După dorința lui față de ucenicii săi, locul unde a fost înmormântat nu este cunoscut[13].

Avva Arsenie cel Mare a avut trei ucenici cunoscuți astăzi din Patericul egiptean: mai întâi Alexandru și Zoil, iar mai apoi pe Daniel (care fusese mai întâi ucenicul lui Alexandru și Zoil), toți faraniți[14].

Arsenie în aghiografie

Arsenie cel Mare este considerat sfânt cuvios de către Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, şi este menţionat în sinaxare la data de 8 mai, împreună cu apostolul şi evanghelistul Ioan Teologul.

Arsenie şi monahismul

Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului egiptean. El reprezintă pentru tradiţia monastică creştină unul din campionii fugii de lume şi model râvnit de toţi isihaştii.

Importanţa lui pentru tradiţia creştină este arătată şi de faptul că deşi este comemorat în aceeaşi zi cu apostolul şi evanghelistul Ioan Teologul; slujba lui a fost păstrată şi se cântă împreună cu a Apostolului.

Arsenie în imnografia bizantină

În Mineiul pe luna mai

În Mineiul pe luna mai cuviosul Arsenie cel Mare are mai multe stihiri şi un canon, al cărui autor este necunoscut.

În Triod

Canonul Părinţilor din Sâmbăta brânzei îl pomeneşte pe Arsenie, alături de alţi câţiva sfinţi în mod particular importanţi pentru spiritualitatea monastică creştină, cu aceste cuvinte: "Arsenie, îngere, puterea tăcerii (isihiei), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!" (cântarea întâi a canonului).

În Sinaxar

Pentru pomenirea din 8 mai:

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Arsenie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 2-lea:

Viaţa îngerilor în trup primind, Arsenie de Dumnezeu purtătorule, şi cinstei lor te-ai învrednicit, înaintea scaunului Stăpânului împreună cu dânşii stând, şi tuturor cerând dumnezeiască iertare.

Izvoare vechi

Aproape tot ceea ce se ştie despre Arsenie cel Mare provine din Patericul egiptean, colecţia alfabetică a apoftegmelor, care a început să se formeze în secolul al V-lea.

Iconografie

Pentru Sf. Arsenie, Erminia lui Dionisie din Furna dă următoarele indicații (pp. 158, 204): Avva Arsenie, din ceata cuvioșilor pustnici va fi reprezentat ca un bătrân "la trup minunat și cuvios", cu "chipul îngeresc, ca Iacov", înalt dar puțin gârbov de bătrânețe, foarte slab, cu totul cărunt, cu părul creț, barba lungă până la mijloc, lată, despărțită în cinci șuvițe. Acesta zice: "Fraților, pentru ceea ce ați ieșit din lume, siliți-vă; și pentru mântuirea sufletelor voastre, nu trândăviți".

Bibliografie

  • Dom Lucien Regnault (éd.), Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique, Solesmes, 1981
  • Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai- Juin, 1993, 704 pp.
  • Iulian Nistea, "Patericul egiptean", în Credinţa ortodoxă (revistă a Facultăţii de Teologie a Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia), Anul V, nr.1, ianuarie-iunie 2000
  • Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000 (pentru partea de iconografie).

Legături externe

Note

  1. Biserica Romano-Catolică îl prăznuiește pe Sfântul Arsenie la 8 mai și 19 iulie - cf. http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1532/Saint-Arsene.html
  2. Pentru a-l situa în epocă, se poate spune că sfântul Antonie cel Mare trecea la Domnul în anul 356.
  3. După http://en.wikipedia.org/wiki/Arsenius_the_Great Informația provine din Viața Sf. Arsenie, scrisă de sfântul Teodor Studitul, care dezvoltă informațiile din Patericul egiptean.
  4. http://www.roman-emperors.org/theo1.htm
  5. "Flavius Honorius was born in the east in 384, the younger son of the emperor Theodosius I (379-395) and Aelia Flavia Flaccilla. In his youth he was named Most Noble Child (nobilissimus puer), and in 386 he held the consulate. He was summoned by his father to Rome when he was five, but in 391 he returned with him to Constantinople, where in 393 he was proclaimed emperor. In 394, he was called to Milan, and in 395, when Theodosius died, Honorius and his brother Arcadius jointly succeeded to the throne, with Arcadius ruling the east and Honorius the west." - http://www.roman-emperors.org/honorius.htm
  6. Cf. http://www.roman-emperors.org/arcadius.htm
  7. Viața sfântului Arsenie spune că Arsenie a fugit pe ascuns din capitală, unde a căzut în dizgrația împăratului Arcadie care căuta să-i ia viața.
  8. Troe sau Troia sau Troin, astăzi Tura, este un munte și o carieră antică situată lângă Memfis, la 15 km sud-est de Cairo. „The Egyptian name of the quarries was Royu or Troyu, which the Greeks corrupted into Troia believing, according to Strabo, that this area had been settled by trojan prisoners who had followed Menelaus to Egypt and remained there.” http://www.planetware.com/helwan/quarries-of-masara-and-tura-egy-cai-quar.htm
  9. Canopul este un vechi oraș egiptean situat pe unul din braţele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. În antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comerţul dintre greci şi egipteni.
  10. «Acesta, după ce s-a dus la viaţă pustnicească, iarăşi s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând (Mt. 26, 44). Şi a auzit glas zicându-i: “Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te ; că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii”.» (Patericul egiptean, Pentru avva Arsenie cel Mare, 2).
  11. Schetia a fost devastată în mai multe rânduri e incursiunile barbarilor; de exemplu în 357 şi 434 de saracini, în 407-408 şi 578 şi de tribul berberic al mazakinilor. Îndeosebi după distrugerea integrală din 407-408 mulţi pustnici s-au refugiat în alte centre monahale. Mai târziu Schetia a fost devastată în multe rânduri de musulmani, dar a fost refăcută de fiecare dată, și astăzi este un centru monastic înfloritor, cu numele Wadi El Natrun.
  12. Patericul egiptean, Pentru avva Arsenie cel Mare, 28. - istoria povestită aici și petrece în timpul arhiepiscopului Teofil al Alexandriei, care a murit în anul 412, între prima devastare a Schetiei (407) și a doua devastare (434).
  13. Patericul egiptean, Pentru avva Arsenie cel Mare, 40.
  14. Faran era regiunea Muntelui Sinai.