Arsenie Papacioc

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 19 iulie 2011 16:14, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (completari cateva volume publicate)
Salt la: navigare, căutare

Arhimandritul Arsenie Papacioc (n. 15 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa], m. 19 iulie 2011, Mănăstirea Techirghiol) a fost un duhovnic ortodox român. Din anul 1976, a fost duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

Biografie

Considerat unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al şaptelea copil al părinţilor Vasile şi Stanca, într-o familie de aromâni. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. În anul 1932 a absolvit Şcoala de arte şi meserii din Bucureşti.

După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?“.[1]

A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu în 1941, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară[2].

Nu a renunţat la gândul de a se călugări şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit ca frate în obştea monahilor în anul 1947. A primit ascultarea de paracliser şi apoi pe cea de a preda educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la schitul Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea nu a aprobat gestul al mitropolitului, astfel că fratele Anghel de atunci a trebuit să plece de acolo, ajungând la Mănăstirea Sihăstria în anul 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic. Astfel a revenit în Bucureşti, la Mănăstirea Antim, unde a fost călugărit, primind numele de Arsenie, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie fiindu-i părintele Petroniu Tănase. A fost hirotonit preot pe seama mănăstirii Slatina pe 26 septembrie 1950. După ce a primit şi preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ (1951). A plecat apoi la Mănăstirea Slatina, al cărei egumen a fost (1952-1958).

Părintele Arsenie Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii.[3] Astfel, în anul 1958 a fost arestat şi dus la Suceava, fiind acuzat de "subminarea ordinii sociale" alături de ceilalţi membri ai mişcării spirituale şi intelectuale Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. A fost ţinut în anchetă vreme de nouăzeci de zile, bătut şi chinuit, mutat de la un penitenciar la altul şi a fost în cele din urmă condamnat la 20 de ani de muncă silnică. A fost eliberat în 1964 de la închisoarea din Aiud, beneficiind de amnistia generală a deţinuţilor politici.[4] După eliberare, o vreme nu a fost reprimit în monahism, însă a fost primit de Mitropolitul Ardealului de atunci şi trimis ca preot la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol, unde a rămas până la trecerea sa la Domnul.[1]

„Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasile şi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...”
(Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine[5])


În 2006, părintele Arsenie Papacioc a suferit o dificilă intervenţie chirurgicală, încheiată cu succes. A fost internat în urma unei hernii de disc.[6]

A trecut la Domnul pe 19 iulie 2011 la mănăstirea Techirghiol al cărei duhovnic a fost din anul 1974 [7]

Citate

Despre ecumenism: „Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”[8]

Cărţi

Au fost publicate mai multe convorbiri, scrisori, sfaturi duhovniceşti date sau trimise de părintele Arsenie Papacioc numeroşilor credincioşi care veneau să-l cerceteze. Între acestea amintim:

  • Convorbiri duhovniceşti - 2 vol. (1984-1986)
  • Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Eikon, Cluj-Napoca, 2003.
  • Ne vorbeşte Părintele Arsenie (2004)
  • Veşnicia ascunsă într-o clipă (2004)
  • Singur Ortodoxia, ed. Sophia?
  • Iată duhovnicul, 3 vol., Sophia, Bucureşti, 2006, 2008.
  • Mici îndemnuri spre mântuire, Sophia, Bucureşti, 2009.

Referinţe

Legături externe