Arsenie Papacioc: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(eliminare legaturi supranumerare (de la preluarea pe wikipedia))
(reorganizare cronologica)
Linia 1: Linia 1:
[[Arhimandrit]]ul '''Arsenie Papacioc''' (n. [[15 august]] 1914, satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa], m. [[19 iulie]] 2011, Mănăstirea Techirghiol) a fost un duhovnic [[Biserica Ortodoxă|ortodox]] român. Din anul 1976, a fost duhovnicul [[Mănăstirea Sfânta Maria (Techirghiol)|Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol]]. Părintele Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de [[Iustin Pârvu|Părintele Iustin Parvu]], [[Ioan Ianolide]], [[Valeriu Gafencu]], [[Nichifor Crainic]], [[Mircea Vulcănescu]] şi alţii.<ref>[http://www.stiri.botosani.ro/stire/8676/PARINTELE+ARSENIE+PAPACIOC:+Moartea+nu+vine+sa+ii+faci+o+cafea!+-+VIDEO.html stiri.botosani.ro - Părintele Arsenie Papacioc: Moartea nu vine să îi faci o cafea!]</ref> A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului [[Ion Antonescu]], în 1941, pentru apartenenţa la [[Mişcarea Legionară]]<ref>[http://www.crestinortodox.ro/diverse/69287-cuvant-de-folos-al-parintelui-arsenie-papacioc crestinortodox.ro - Cuvânt de folos al părintelui Arsenie Papacioc]</ref>. S-a călugarit în [[1946]], după eliberare şi s-a nevoit la [[Mănăstirea Antim]] din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la [[Mănăstirea Slatina]]. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul ''„[[Rugul Aprins]]”.'' Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la [[Închisoarea de la Aiud|închisoarea Aiud]].<ref>[http://www.scribd.com/doc/16409459/Parintele-Arsenie-Papacioc scribd.com - Dialog realizat de Eleodorus Enăchescu]</ref>
+
[[Arhimandrit]]ul '''Arsenie Papacioc''' (n. [[15 august]] 1914, satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa], m. [[19 iulie]] 2011, Mănăstirea Techirghiol) a fost un duhovnic [[Biserica Ortodoxă|ortodox]] român. Din anul 1976, a fost duhovnicul [[Mănăstirea Sfânta Maria (Techirghiol)|Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol]].  
  
 
== Biografie ==
 
== Biografie ==
  
Considerat unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al şaptelea copil al părinţilor Vasile şi Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei ''„Vraja”'', tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la [[Mănăstirea Frăsinei|Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea]]. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?“.<ref name="a">[http://www.ziarullumina.ro/articole;1024;0;12790;0;Trairea-duhovniceasca-nu-se-poate-masura-cu-metrul.html Ziarul Lumina, Augustin Păunoiu - Interviu cu părintele Arsenie Papacioc - „Trăirea duhovnicească nu se poate măsura cu metrul”]</ref>
+
Considerat unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al şaptelea copil al părinţilor Vasile şi Stanca, într-o familie de aromâni. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei ''„Vraja”'', tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. În anul 1932 a absolvit Şcoala de arte şi meserii din Bucureşti.
  
Nu a renunţat la gândul său şi a mers la [[Mănăstirea Cozia]], unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina. [[Listă de mitropoliţi ai Olteniei|Mitropolitul de atunci al Olteniei]], [[Firmilian Marin|Firmilian]], a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. [[Securitate|Securitatea]] însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la [[Mănăstirea Sihăstria]]. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ. A urmat mutarea la [[Mănăstirea Slatina]], unde a fost egumen. De aici a fost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă nouăzeci de zile, bătut şi chinuit pentru acuzaţii fără nici un suport real. După ani de detenţie, de interminabile anchete şi deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forţată, la temuta închisoare de la Aiud, părintele a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la [[Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol|Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol]], unde poate fi întâlnit şi astăzi.<ref name="a"/>
+
După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la [[Mănăstirea Frăsinei|Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea]]. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?“.<ref name="a">[http://www.ziarullumina.ro/articole;1024;0;12790;0;Trairea-duhovniceasca-nu-se-poate-masura-cu-metrul.html Ziarul Lumina, Augustin Păunoiu - Interviu cu părintele Arsenie Papacioc - „Trăirea duhovnicească nu se poate măsura cu metrul”]</ref>
 +
 
 +
A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu în 1941, pentru apartenenţa la [[Mişcarea Legionară]]<ref>[http://www.crestinortodox.ro/diverse/69287-cuvant-de-folos-al-parintelui-arsenie-papacioc crestinortodox.ro - Cuvânt de folos al părintelui Arsenie Papacioc]</ref>.
 +
 
 +
Nu a renunţat la gândul de a se călugări şi a mers la [[Mănăstirea Cozia]], unde a fost primit ca frate în obştea monahilor în anul 1947. A primit ascultarea de [[paracliser]] şi apoi pe cea de a preda educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la schitul Ciclovina. [[Lista mitropoliţilor Olteniei|Mitropolitul de atunci al Olteniei]], [[Firmilian Marin|Firmilian]], a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea nu a aprobat gestul al mitropolitului, astfel că fratele Anghel de atunci a trebuit să plece de acolo, ajungând la [[Mănăstirea Sihăstria]] în anul 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic. Astfel a revenit în Bucureşti, la Mănăstirea Antim, unde a fost călugărit, primind numele de Arsenie, la slujbă participând părintele [[Sofian Boghiu]], părintele [[Benedict Ghiuş]], iar naş de călugărie fiindu-i părintele [[Petroniu Tănase]]. A fost hirotonit [[preot]] pe seama [[Mănăstirea Slatina|mănăstirii Slatina]] pe [[26 septembrie]] 1950. După ce a primit şi [[hirotonie|preoţia]], părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ (1951). A plecat apoi la Mănăstirea Slatina, al cărei [[egumen]] a fost (1952-1958).
 +
 
 +
Părintele Arsenie Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de [[Iustin Pârvu|Părintele Iustin Parvu]], [[Ioan Ianolide]], [[Valeriu Gafencu]], [[Nichifor Crainic]], [[Mircea Vulcănescu]] şi alţii.<ref>[http://www.stiri.botosani.ro/stire/8676/PARINTELE+ARSENIE+PAPACIOC:+Moartea+nu+vine+sa+ii+faci+o+cafea!+-+VIDEO.html stiri.botosani.ro - Părintele Arsenie Papacioc: Moartea nu vine să îi faci o cafea!]</ref> Astfel, în anul 1958 a fost arestat şi dus la Suceava, fiind acuzat de "subminarea ordinii sociale" alături de ceilalţi membri ai mişcării spirituale şi intelectuale ''„[[Mişcarea Rugul Aprins|Rugul Aprins]]”'' de la Mănăstirea Antim. A fost ţinut în anchetă vreme de nouăzeci de zile, bătut şi chinuit, mutat de la un penitenciar la altul şi a fost în cele din urmă condamnat la 20 de ani de muncă silnică. A fost eliberat în 1964 de la închisoarea din Aiud, beneficiind de amnistia generală a deţinuţilor politici.<ref>[http://www.scribd.com/doc/16409459/Parintele-Arsenie-Papacioc scribd.com - Dialog realizat de Eleodorus Enăchescu]</ref>
 +
După eliberare, o vreme nu a fost reprimit în monahism, însă a fost primit de Mitropolitul Ardealului de atunci şi trimis ca preot la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la [[Mănăstirea Sfânta Maria (Techirghiol)|Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol]], unde a rămas până la trecerea sa la Domnul.<ref name="a"/>
  
 
{{citat|Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasile şi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...|Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine<ref>[http://www.crestinortodox.ro/diverse/69485-parintele-arsenie-papacioc-marturie-despre-sine crestinortodox.ro - Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine]</ref>}}
 
{{citat|Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasile şi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...|Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine<ref>[http://www.crestinortodox.ro/diverse/69485-parintele-arsenie-papacioc-marturie-despre-sine crestinortodox.ro - Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine]</ref>}}
Linia 11: Linia 18:
 
În 2006, părintele Arsenie Papacioc a suferit o dificilă intervenţie chirurgicală, încheiată cu succes. A fost internat în urma unei hernii de disc.<ref>[http://www.romanialibera.ro/index.php?page=13&aid=18999 România Liberă - Marele duhovnic Arsenie Papacioc a fost operat cu succes]</ref>
 
În 2006, părintele Arsenie Papacioc a suferit o dificilă intervenţie chirurgicală, încheiată cu succes. A fost internat în urma unei hernii de disc.<ref>[http://www.romanialibera.ro/index.php?page=13&aid=18999 România Liberă - Marele duhovnic Arsenie Papacioc a fost operat cu succes]</ref>
  
Despre ecumenism, părintele Arsenie Papacioc a afirmat: ''„Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”''<ref>[http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/402/duhovnici_romani_ecumenism ortodoxmedia.com - Duhovnici români despre ecumenism]</ref>
+
A trecut la Domnul pe [[19 iulie]] 2011 la mănăstirea Techirghiol al cărei [[duhovnic]] a fost din anul 1974 <ref>[http://www.basilica.ro/ro/stiri/bparintele_arsenie_papacioc_a_trecut_la_domnulb_4967.html# Părintele Arsenie Papacioc a trecut la Domnul], Basilica, 19 iulie 2011.</ref>
 +
 
 +
==Citate==
  
A trecut la Domnul pe [[19 iulie]] 2011 la mănăstirea Techirghiol al cărei [[duhovnic]] a fost din anul 1974 <ref>[http://www.basilica.ro/ro/stiri/bparintele_arsenie_papacioc_a_trecut_la_domnulb_4967.html# Părintele Arsenie Papacioc a trecut la Domnul], Basilica, 19 iulie 2011.</ref>
+
Despre [[ecumenism]]: ''„Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”''<ref>[http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/402/duhovnici_romani_ecumenism ortodoxmedia.com - Duhovnici români despre ecumenism]</ref>
  
 
==Cărţi==
 
==Cărţi==

Versiunea de la data 19 iulie 2011 15:56

Arhimandritul Arsenie Papacioc (n. 15 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa], m. 19 iulie 2011, Mănăstirea Techirghiol) a fost un duhovnic ortodox român. Din anul 1976, a fost duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

Biografie

Considerat unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al şaptelea copil al părinţilor Vasile şi Stanca, într-o familie de aromâni. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. În anul 1932 a absolvit Şcoala de arte şi meserii din Bucureşti.

După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?“.[1]

A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu în 1941, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară[2].

Nu a renunţat la gândul de a se călugări şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit ca frate în obştea monahilor în anul 1947. A primit ascultarea de paracliser şi apoi pe cea de a preda educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la schitul Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea nu a aprobat gestul al mitropolitului, astfel că fratele Anghel de atunci a trebuit să plece de acolo, ajungând la Mănăstirea Sihăstria în anul 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic. Astfel a revenit în Bucureşti, la Mănăstirea Antim, unde a fost călugărit, primind numele de Arsenie, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie fiindu-i părintele Petroniu Tănase. A fost hirotonit preot pe seama mănăstirii Slatina pe 26 septembrie 1950. După ce a primit şi preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ (1951). A plecat apoi la Mănăstirea Slatina, al cărei egumen a fost (1952-1958).

Părintele Arsenie Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii.[3] Astfel, în anul 1958 a fost arestat şi dus la Suceava, fiind acuzat de "subminarea ordinii sociale" alături de ceilalţi membri ai mişcării spirituale şi intelectuale Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. A fost ţinut în anchetă vreme de nouăzeci de zile, bătut şi chinuit, mutat de la un penitenciar la altul şi a fost în cele din urmă condamnat la 20 de ani de muncă silnică. A fost eliberat în 1964 de la închisoarea din Aiud, beneficiind de amnistia generală a deţinuţilor politici.[4] După eliberare, o vreme nu a fost reprimit în monahism, însă a fost primit de Mitropolitul Ardealului de atunci şi trimis ca preot la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol, unde a rămas până la trecerea sa la Domnul.[1]

„Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasile şi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...”
(Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine[5])


În 2006, părintele Arsenie Papacioc a suferit o dificilă intervenţie chirurgicală, încheiată cu succes. A fost internat în urma unei hernii de disc.[6]

A trecut la Domnul pe 19 iulie 2011 la mănăstirea Techirghiol al cărei duhovnic a fost din anul 1974 [7]

Citate

Despre ecumenism: „Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”[8]

Cărţi

  • Convorbiri duhovniceşti - 2 vol. (1984-1986)
  • Ne vorbeşte Părintele Arsenie (2004)
  • Veşnicia ascunsă într-o clipă (2004)

Legături externe

Referinţe