Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.190 de modificări
Modificări
→Învățătura: completare
*Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!
*Din cauza avorturilor românilor ne vor stăpâni ţiganii.
*Nu suntem din maimuţă, dar mergem cu paşi repezi spre ea.
*Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi în cumpănă cu slava noastră viitoare.
*Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de două mii de ani neamul creştinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este făcut destinul care ne atrage Acasă.
*Să ne îngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia în prigoana de la sfârşit.
*Relele de pe pământ aşa de mult vor strânge oamenii, încât nu mai rămâne istoriei altă soluţie decât sfârşitul ei.
*Doar Sfânta Liturghie mai ţine lumea.
*Chinurile cele de pe urmă, cele de la Antihrist, în care va lucra toată puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au înteţit asupra creştinilor, de la început până în zilele acelea.
*În zilele noastre se văd mulţi călători la iad cu Scriptura în mână.
*Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
*Gândurile omului nu sunt ca şi gândurile Domnului.
*Râvna fără întrebare şi părerea sar măsura.
*Dreapta socoteală-i mai mare ca postul.
*Neîntrebat nimic nu e bine, nici ce e bine.
*Creştinismul reînvie în raport invers proporţional cu încercările de a-1 stinge.
*Creştinismul nu e numai o afacere de Duminică, ci e o strădanie de toate zilele.
*Însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie.
*Mare este acela care numai de mărimea lui nu se ocupă.
*Neghinele vrăjmaşului vor sălbătici oile împotriva păstorilor.
*Când ţi-a găsit Dumnezeu vreo treabă pentru împărăţia Sa între oameni, ai isprăvit toate obligaţiile lumii.
*În veacul al VlII-lea al erei creştine a fost, printre altele, o mare luptă pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al Vll-lea, să apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împăraţi, precum că sunt chipuri cioplite şi închinare la lemne. Deşi atunci s-a pus capăt răutăţii şi multe veacuri icoanele au fost în cinste, astăzi iarăşi li se găseşte vină. Atunci li se zicea că-s o închinare greşită lui Dumnezeu. Azi vina lor e că amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoană în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi, în fiecare, căci de la Botez fiecare suntem destinaţi să fim o icoană a lui Iisus. împotriva acestei icoane a lui Iisus în noi se dă azi o luptă mai vrăjmaşă ca odinioară împotriva sfintelor icoane. Se dă o luptă împotriva icoanei omului! Unde-i sunt apărătorii!?
*Vecinul tău bate crâşmele? Verişoara ta a fugit necununată? Feciorul tău fuge de biserică? Copiii tăi umblă la joc seara şi scuipă după preot? N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând să te aduci pe tine!
*Nu sunteţi şi voi căutând pe Iisus? Voi ştiţi despre Iisus o mulţime de lucruri, dar nu-L ştiţi pe El. Şi până nu-L găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găseşti nici sensul tău, nici sensul lumii.
*Să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească.
*Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
*Mustrarea învinge, dar nu convinge.
*În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.
*Sfârşitul beţivului e sau în şanţ sau în casa de nebuni; iar sufletul îi este în iad încă de aici. Urmaşii lui, nu mai zic nimic, mila mă opreşte; totuşi, mai am şi o milă preventivă, pentru viitor, care mă face să scriu.
*Nu-l judeca pe cerşetor că fumează.
*Mai bine o rugăciune pentru cel care înjură decât observaţie.
*Nu da cu bâta în viespile sectare.
*Aşa-i firesc omului păcătos, când îi loveşti dracii, zice că tu eşti drac.
*Iertând, ştergi ce ierţi. Ce ierţi la altul, ţie ţi se şterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecată.
*De cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde ajungem.
*Bobul care nu vrea să moară, fie chiar şi de grâu, nu mai aduce nici o roadă.
*Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.
*Cine nu se va lepăda de sine nu va fi liber.
*Iubirea trupească de sine şi plină de trufie numai dragostea aprinsă a lui Dumnezeu o poate scoate şi desăvârşit s-o facă scrum, prin umilinţele cu care o arde.
*Cea mai primejdioasă este mândria sfântului, de aceea sfinţii adevăraţi sunt cei ce nu ştiu că sunt sfinţi, ce ţin morţiş că-s păcătoşi.
*Pocăinţa trebuie să fie o înseninare din ce în ce mai mare a sufletului şi a sănătăţii întregi.
*Fraţilor, ascultaţi de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preoţii ei, aşa cum sunt, de Dumnezeu ascultă.
*Toată lumea este a ta când ai renunţat la ea. Atunci eşti mai tare ca ea şi te ascultă.
*Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic.
*Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe, şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem. Atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi pentru oameni.
*Suferinţa acceptată, smerită, face din Lazării acestei lumi un Lazăr din sânul lui Avraam încă din lumea aceasta.
*Să nu uităm că una e lupta şi suferinţa omului mărturisit şi alta e suferinţa omului nemărturisit.
*Suferinţa şi iubirea se cresc în progresie una pe alta.
*Cunoştinţa cea din păţanie sau învăţăturile din durere -singura cale care poate învăţa ceva pe oameni.
*Necazurile vieţii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.
*Nu uita că Iisus a fericit pe săraci, pe Lazări şi pe smeriţi.
==Legături externe==
